Priveste cerul in asfintit...
soarele nori diafani tiveste
apoi dispare inca arzator, in trepte,
Si maine reapare - nicicand nu oboseste.
Noi,
noi jucam un rol final - umil si cam netot
La asfintit plecam, insa plecam de tot.
Eticheta: poezii
Tags: Asfintit, cerul, soarele, nori, diafani, rol, final, umil, netot
poezii, proza arhiscurta (PA-uri), poze, drumuri, munte, mare, brazi, alti copaci, flori, cer, nori, samburi, apusuri, rasarituri, evenimente, taceri, treceri, jucarele, versuri, cuvinte dragi, nascociri, trairi, povesti, legende, locuri frumoase, oameni frumosi, animalute, vazute, auzite, traite, simtite, fotografiate, foto-incercari, alte incercari, constatari, observatii, proteste, dezbateri, mirari, fotografii si iar fotografii… si ce-o mai fi. www.zbateri.blogspot.com
"noi jucam un rol final - umil si cam netot
RăspundețiȘtergereLa asfintit plecam, insa plecam de tot" - plecarea asta definitivă trebuie acceptată ca atare...
o noastra o mai acceptam, a celor dragi ...nici nu pot sa ma gandesc
RăspundețiȘtergereImi place mult de tot finalul.
RăspundețiȘtergere