Nota: Am scris acest text pentru concursul PA24 interval orar 04-05.
De la patru la cinci as vrea sa am in picioare opinci. Sa fie vara si sa fiu undeva, la tara. Sa ies in curtea larga si pisica sa-mi sara in brate indata. Sa ma uit dupa soare si el sa-mi trimita mirare dupa mirare. La picioarele mele Zdront sa dea repede din codita. Sa fiu din nou baietoiul de fetita. S-o aud pe buna cum ma cheama bland: „vino, buna!” cand eu ma urc in copac ca sa ajung la luna. Singura durere sa-mi fie julitura din genunchi. Sa nu stiu ce inseamna oftatul din rarunchi.
Etichete: jucarele, PA-uri
poezii, proza arhiscurta (PA-uri), poze, drumuri, munte, mare, brazi, alti copaci, flori, cer, nori, samburi, apusuri, rasarituri, evenimente, taceri, treceri, jucarele, versuri, cuvinte dragi, nascociri, trairi, povesti, legende, locuri frumoase, oameni frumosi, animalute, vazute, auzite, traite, simtite, fotografiate, foto-incercari, alte incercari, constatari, observatii, proteste, dezbateri, mirari, fotografii si iar fotografii… si ce-o mai fi. www.zbateri.blogspot.com
O, ce profund. Vreau si eu ! N-am purtat niciodata opinci. Cu oftatul stiu cum e, ce om mare nu stie ?
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut... "mă urc în copac ca să ajung la lună" - inocenţă în stare pură!
RăspundețiȘtergere@leo
RăspundețiȘtergerenoi purtam un fel de balerini, le spuneam "opincute"...erau moi, parca nu aveam nimic in picioare
@Igu
RăspundețiȘtergerecand se termina copacul era mai rau
Ce amintiri placute,cu julituri cu tot!:)
RăspundețiȘtergereangi, juliturile acelea se vindecau miraculos, una dupa alta
RăspundețiȘtergere