Ninge...

A inceput acum. Ce pacat ca nu a apucat sa se astearna zapada si apoi, cand m-as fi uitat din intamplare pe geam, s-o vad! Cam asa s-au petrecut lucrurile in fiecare an, ma surprindea si bucuria era mai mare.

Bine si asa! O sa ma uit la fulgi in timp ce se astern, sa vad cum fac. 

Sau ma uit mai tarziu, sa vad mult alb. 

Hei, miercurosi, ninge!

Din alti ani: 

alb, Miercurea fara cuvinte, iarna