Urme de iarna

in departare, crestele Pietrei Craiului

 

Adio iarna...

...bun venit primavara! - cum zice Carmen, aici, deschizandu-si evantaiul cu flori.

URME DE IARNA  (marca zbateri blog)

Rahatul nu e daunator consumatorului

Mancatul de rahat nu e daunator sanatatii, dimpotriva, mancatorilor de rahat le merge foarte bine.
 Unii mananca rahat cu garnitura de cultura desi nu e nevoie, merge si fara, dupa consum nu au fost sesizate stari de greata sau voma nici la cei mai inveterati consumatori.
Lucru curios, nu sanatatea mancatorilor de rahat este afectata ci sanatatea celor din jurul lor.

Oglinda pentru nori

Ganduri care dau in aforisme

Unii zic ca moartea  face parte din viata. Nu-i contrazic dar simt nevoia sa adaug ca moartea e ipocrizia suprema a vietii.
Moartea e cea mai mare ipocrizie a vietii... Ups!, tocmai am savarsit un aforism. Cred ca m-am molipsit de la Valeriu Butulescu despre care nu stiam nimic pana sa ajung pe un sait destept pe care sper sa ajunga cat mai multi.

Tot domnul Valeriu Butulescu e "vinovat" de cugetarea de mai jos, domnia sa amintindu-mi ca inocenta are varsta - eu as lasa-o fara, cel putin la nivel aspirational: la maturitate puful inocentei cade si cresc penele ipocriziei - nu le vad rostul, in fata mortii oricum cad si ele.
Ar trebui sa inaugurez o categorie noua, "ganduri care dau in aforisme"?
As numi-o aforisme dar n-am curaj...

Miercurea fara cuvinte - zambetul florilor mari si mici

Alte zambete, aici.

770 de postari

Sa te fereasca Dumnezeu de d'astia ca mine! De cand tot vreau sa slefuiesc ce-am scris pe-aici, tot mi se pare ca ar trebui revizuit, schimbat, taiat... Nu e vorba de postari "informative", ca aceasta de fata, bunaoara, ci ma refer la postarile rezultate in urma zgandaririi nervului creativ.
Cred ca n-am sa reusesc niciodata sa reiau tot ce-am scris, cel mai bine ar fi sa incep alt blog si sa las aici doar povestea perfecta scrisa de Antoine.
Numai ca asta ar insemna ca Micul Print e doar in poveste cand de fapt el exista, se invarte printre noi.
Asa am vrut in 2009 cand am inceput...

Inca zapada

Tu esti cel mai bun doctor al tau

De cate ori ai fost la medic si ai plecat cu senzatia ca nu i-ai spus tot ce trebuia?
Ai mai fi avut multe sa-i comunici dar iti dadea impresia ca e grabit sa termine consultatia si sa vare pe usa alt pacient, apoi altul si tot asa pana se termina minuscula lui zi de munca (de la 8 la 14, curata boierie!).
Prea putini sunt medicii dispusi sa patrunda in suferinta ta, sa analizeze si sa coreleze datele pe care i le furnizezi, sa-ti ceara altele care sa-i permita sa-ti puna diagnosticul corect si sa-ti prescrie un tratament cu adevarat eficient.
Tu, singur tu, trebuie sa ai de grija ce medicamente iei, sa citesti prospectul, sa vezi contraindicatiile...
Ei, medicii grabiti, aiuriti, rutinati, neinteresati de pacient, au uitat sa te intrebe de antecedente medicale.
Se joaca cu sanatatea ta, in fond daca nu te vindeci tot la ei ajungi!

Fata activistului

Fata activistului avea gusturi fine. Isi cumpara un parfum mai acatarii sau haine pe care nu ti le puteai lua din banii de buzunar economisiti renuntand la doua eugenii. Nu ma intrebam pe vremea aceea cum de ii dau parintii atatia bani cand ma-sa era casnica si nu era singura la parinti. Poate n-o faceam fiindca nu ma impresionau bluzele ei de matase. Pentru mine singurul lux ravnit era o pereche de levisi adevarati, adusi "de afara". Aveam noroc cu o ruda care venea in Romania aproape anual.

Miercurea fara cuvinte la cantina cu Cutu Vagabond

Primii care au deschis drumul prin nametii vigurosi au fost cainii vagabonzi cam slabiti de frig si foame. Pe chestia asta ar merita si ei o cantina asa cum au pasarelele lui Carmen.

Ce atata Valentine's Day

Acum, aproape de 12 noaptea, cand sa treaca "sarbatoarea", mi-am amintit ca, odata, in Medias, in zona liceului Roth, am gasit o chestie ciudata - pe care am fotografiat-o.
De fapt nu-i ciudata, cu o exceptie: nu se zice (scrie) "unei zi" ci "unei zile".
In rest ... traiasca Dragobetele!

din categoria "de la lume adunate"

Om de zapada nepieritor

Oamenii de zapada au gloria lor, de-o zi sau mai multe, dupa cum vrea soarele.
Nu m-am impacat niciodata cu disparitia lor, am iubit fiecare om de zapada pe care l-am facut si am suferit de fiecare data cand era mutilat pana ce nu mai ramanea din el decat caciula si manusile - oamenii mei de zapada aveau intotdeauna manusi, le puneam ca sa nu le fie frig la maini.
O vreme n-am mai facut oameni de zapada...
Apoi am facut unul mic, cat sa-ncapa in frigider. Nu i-am mai permis sa piara! Statea pe raft si de fiecare data cand deschideam usa il salutam:
"Buna ziua om de zapada!"
Si el imi zambea in felul lui, mereu acelasi.

Etichete: iarna, zapada, alte texte

Nevoia mea perpetua de zapada se asociaza cu nevoia de a trai intr-un loc curat asa cum orasul nu prea e, caci, cand nu e zapada, e praf (care praf ma terorizeaza, mai ales cand bate vantul si-l simt pe buze).

Miercurea fara cuvinte cu insufletite si neinsufletite

Carmen, cea care a inceput "Miercurea fara cuvinte", ne propune o simfonie a iernii. O cant si eu prin Bucuresti, printre porumbei si statui...

Istrate si straturile de zapada inghetate

Istrate coboara vesel in parcare - peste noapte n-a mai nins si poate scoate masina, a curatat de ieri zapada.
Invarte cheia in contact si lasa masina sa se incalzeasca in timp ce curata parbrizul inghetat.
A terminat, poate pleca.
Porneste, iese usurel din locul lui de parcare, accelereaza si
inainteaza prin zapada proaspata pana... hat-departe: la vreo 10 metri de locul de unde pornise. Acolo rotile prind o denivelare si incep sa se invarta in gol sapand in zapada pana la straturile mai vechi, inghetate.
Istrate nu se pierde cu firea, stie el niste manevre care n-au dat gres niciodata. Da inainte, schimba directia rotilor, "musca" zapada proaspata... degeaba, ceea ce altadata era eficient acum nu merge defel. Rotile se adancesc si mai mult si masina ramane prizoniera in gropile formate.
 Istrate coboara din masina, se uita, intra la loc si incearca inca o data, cu rotile aproape de-a curmezisul... 
Imposibil de iesit de acolo!
Coboara din masina si dispare cateva momente. Reapare cu o lopata in mana.
"Ia sa vad, acum!" zice, dupa ce curata putin in jurul rotilor si lasa lopata deoparte.
Tureaza puternic motorul dar totul e in zadar. 
" E clar, trebuie s-o trag, altfel nu mai ies de-aici!".

Istrate mai are o masina. O scoate din parcare si o duce in fata celei impotmolite.
Monteaza cablul de tractiune, se urca la volan, trage, nu reuseste din prima, mai trage o data si reuseste sa scoata din adancituri rotile din fata ale masinii impotmolite in zapada.
Se da jos, isi pune manusile, cheia ii scapa in zapada. "Fir-ar...." O culege din zapada si o pune bine in buzunar.
Se urca la volanul celeilalte masini. Isi da jos manusile, vrea sa porneasca masina, cauta cheia... nu-i decat cheia de la masina din fata, cea pe care tocmai o pusese in buzunar. Intra in panica, daca a scapat-o in zapada ca pe cealalta si n-a observat?
Se da jos din masina, se uita prin zapada. Se cauta prin toate buzunarele.
In pragul disperarii isi aminteste ca a lasat-o pe bancheta masinii din fata.
Se duce, o gaseste, se-ntoarce, se urca la volan, porneste.

Rotile din spate ajung in aceleasi gropi si merg in gol, trebuie sa mai traga o data; deci coboara, se urca la volanul celeilalte masini, trage, masina se opinteste, nu trece dincolo de groapa, trage inca o data exact atat cat trebuie sa nu faca alta boacana, slava Domnului, reuseste!
Se da jos de la volan. De cand cu cheia pierduta a renuntat la manusi, mainile i-au cam inghetat si e cu nervii intinsi. Dar nu mai are mult, trebuie doar sa puna una din masini la loc in parcare, cu grija sa ocoleasca locul care l-a tinut captiv...  atat i-ar mai lipsi, s-o ia de la capat!
Reuseste! Totul e bine cand se termina cu bine!
Istrate pune o masina la loc si pleaca, in sfarsit, cu cealalta.
In parcare se asterne linistea sporita parca de albul zapezii. Deodata ea este intrerupta de zgomote de motor turat.
Era tot Istrate. Uitase sa ia lopata si s-a intors dupa ea!

Linistea lacurilor de clestar

Miercurea fara cuvinte nu va fi fost vreodata mai tacuta ca aceasta.
Tonul tacerii, daca pot spune astfel, l-a dat Carmen.

lacul dintre munti (Skodra - Muntenegru)

carare pentru nouri

Ce-ai gasit?

Miercurea fara cuvinte - irizari la Horezu

Irizari si mai frumoase, la Carmen.

Tablouri de iarna aproximativa

Cantecel pentru floare frumoasa

Pe pervaz am un ghiveci cu o floare frumoasa dar nu am acum cu ce s-o fotografiez; asa ca i-am facut un cantecel.
Mai tarziu o sa i-l si cant, sa vedem, imi zambeste?

Floricica, floare rara
cin' mi te-a lasat afara
ca sa ninga peste tine
si sa-ngheti la radacine(*)?

Hai la mine pe pervaz
sa te scap eu de necaz
sa te privesc, floare-n, ochi
ptiu, nu ti-ar fi de deochi!

(*) radacini
postare din categoria jucarele (adica chestii scrise in joaca - de parca ar fi si altfel de postari).

Miercurea fara cuvinte cu pasari si pasaruici

Pasaruicile sunt la Carmen si alti prieteni miercurosi.

Dor

Mi-e dor de tine, atata dor
Incat de m-ai chema fie si-o clipa
Mi-ar creste aripe* in pripa
Si as putea pe loc sa zbor!

De-ai mai fi mic inca o data
Si as fi intrebata daca vreau sa cresti
As spune da numai daca un an ar fi o suta
Si fiecare ar urma datini firesti.

Rimele curg putin, curand se vor opri
Va curge singur gandul meu spre tine
Sub pleoape simt ca-ncepe a licari
Un strop de dor nespus in rime.

Miercurea fara cuvinte cu amintiri din alte ierni

Ghici, ce e ?

Si mai ghici, unde e?
Unde credeti c-am facut poza asta?

2012 pitit dupa usa

Deocamdata sta pitit, baga capul sa vada daca mai e mult pana ii vine randul, e cam timid, pare chiar natang cum sta asa ... Dar nu mai e mult si va fi in elementul lui, calare pe situatie, cu toti boii la caruta. Atunci sa-l vad!
 Se anunta un an greu. Sa-l escaladati cu bine!

"Ce mai faci?", altfel

Intotdeauna intrebam sau suntem intrebati "ce mai faci?" si raspundem sau primim raspuns: "bine", raspuns care de fapt nu spune nimic. Se cheama ca am conversat, tinem legatura, ne pasa unul de altul.
Poate ar fi cazul sa schimbam ceva, ce-ar fi sa intrebam, "ce nu mai faci?". Poate scapam de raspunsuri de genul: "bine", "fain, thanks!" "ca va!", "mieux!"...
In fond intrebarea "ce mai faci?" nu e un salut, cel putin pe meleagurile noastre.
Voi, miercurosi fara cuvinte, ce nu mai faceti?
De Carmen stiu, se plimba prin Dumbrava si face poze frumoase.
Am ales pentru astazi o fotografie facuta in Sibiu cu ceva ani in urma.

"totul e iluminare"

Mondialul

Traim intr-o lume plina de personaje mondene, de fapt asa-zis mondene, caci, mondenitatea presupune cu totul alte coordonate decat cele in care se incadreaza respectivele personaje. Sa faci o lista cu personajele mondene poate fi un lucru mai dificil decat a face una cu personaje mondiale.
Ce-mi veni acum cu listele? Pai ma gandeam asa: daca as face o lista cu personaje mondiale, as pune in capul listei pe Mos Craciun.
La multi ani!

Ananas si ciocolata chinezeasca

Februarie '89.
Copilul se juca pe covor.
- Uite mama, am facut o gradina cu pomi, totul automat. Apesi pe buton si pomii fac ciocolata chinezeasca si ananas adevarat.
Dupa o serie de apasari, taraituri si bocaneli, se intampla: pomii faceau ananas si ciocolata chinezeasca.
Deodata zgomotele au incetat si copilul a devenit serios.
- Mama, eu cred ca ananasul e asa bun fiindca nu se gaseste!

Decembrie 2011
Magazinele sunt pline de ananas si ciocolata.
Unii copii mananca des, altii isi imagineaza ca au o gradina cu pomi care fac de toate; acum isi pot imagina mult mai multe feluri de ciocolata...

Mai e putin...

...si ninge. Simt asta.
Ei?

Miercurea fara cuvinte - purcelul cu buline

Prietenul cel mai bun al omului e cel care ii da mancare... Oare?
Porcul Cel din fotografie nu e deosebit doar fiindca are buline ci si fiindca e unul foarte, foarte norocos.

In afara de firescul noroc porcesc are norocul ca va muri de batranete, caci, e foarte iubit. Cel care il are in grija nu ar putea niciodata sa-si manance prietenul...
Alti prieteni ai omului, aici.

Prepelita pentru Leo (postare personalizata)

In prim plan e una din cele sapte prepelite - lot experimental.
Le-am studiat circa o luna (posibil sa ma fi studiat ele pe mine).
Concluzii: blande, mai inteligente decat par, linistite, scot sunete placute, cocoselul e mai mare, mai deschis la culoare si cu o privire cercetatoare.
Le-am pozat si le-am mancat.
Sper sa treci pe aici, Leo.