Flash de fericire

Demult nu m-am mai intrebat ce e fericirea si nu pentru ca analizasem si stabilisem cum stau lucrurile cu ea, ci pentru ca am trait ca intr-un sac legat strans, din care am iesit din ce in ce mai rar.
(Stiu destui care traiesc toata viata in sac si asta nu-i supara deloc!).

A doua zi de Paste, am ramas mai mult in pat, am schimbat canale si m-am oprit la un film relaxant. Dupa film m-am ridicat si m-am uitat pe geam, in jos, in gradina de flori. Totul sclipea in soare, florile, pamantul, frunzele pomisorilor. Omul meu, asezat pe ladita lui, tragea linistit de buruienile crescute printre flori, pe pamantul reavan. Cateva momente n-a trecut nicio masina pe sosea, era liniste deplina. Cainele dadea din coada si coada se izbea de lemnul custii facand un zgomot placut, toc, toc, care nicidecum nu strica linistea ci o sporea.

Toate acestea au venit spre mine sau m-am dus spre ele in cateva secunde, incremenite intr-un tablou pe care doar mana Domnului putea sa-l picteze. 

Imediat dupa aceea, s-a intamplat: flash de fericire! O normalitate care a erupt in felul ei dulce, neagresiv, tacut.

Apoi a trecut o masina si clipa de fericire pura a disparut.
 

Alte texte

 

Nasturele de sidef

Astazi am intalnit pe un sort vechi, uitat, un nasture. Era altfel decat nasturii de plastic pe care i-am intalnit mereu, pretutindeni. Avea niste reflxe gingase, dulci, o forma imperfecta in care am deslusit atingerea mainilor omului. Un nasture cu suflet, mi-am zis.

Am luat un nasture de plastic. Era perfect rotund si stralucea dar cand l-am alaturat celui de sidef, stralucirea lui a palit. A ramas un fel de luciu umbrit.

Pentru o clipa am cazut pe ganduri. Cum te poate pune pe ganduri un nasture de sidef? Uite asa bine, gandind la lume si la viata. La parinti, la copii, la nepoti.

Ma scutur de ganduri si ma var din nou in lumea care a ramas, plina de nepasare, delasare, infatuare, victimizare, speculare... 

Alte texte, aici.

 

 

 

 

Bubuitul

* postare cu care am inoportunat-o pe Ana pe whatsapp in 1 ianuarie.

 

Ce e si cu Anul asta Nou! Sta pitit pana la miezul noptii, impinge anul vechi afara din dum si se instaleaza el, cu surle si tobe!

Ce mai pocnituri! 

Ce explozii de lumina!

Curtile din jur, sunt, de fapt, arsenale?

De o saptamana militez pentru eliberarea cainilor din lant macar in noaptea feerica. Unii tin cainele legat. Am pandit vecinii care tineau cainele legat, le-am iesit in cale si i-am rugat sa-l lase liber, sa aleaga el unde sa se adaposteasca cand incepe bubuiala. N-au vrut. Ce-ar fi sa schimbe locul cu cainele lor?

E prima dimineata a noului an. Linistea s-a asternut peste curti ca o binefacere. Se  doarme cu spor, nici tipenie de om, caine sau masina.

Hai cu anul cel nou! Acum sa te vedem, Bubuitule!

eticheta: alte texte