Zamisliri la Marginea

Intredeschid usa atelierului de ceramica si cer voie sa intru. Mesterul, invatat cu vizitatorii, ma ingaduie. Pasesc in sanctuarul unde se zamisleste din apa si pamant. Din elemente primordiale. Lipseste doar soarele. Dar exista foc, in cuptoarele de ars ceramica.

Mesterul, aplecat asupra roatei sale isi vede de treaba. Nu indraznesc sa-l tulbur cu intrebari, ma multumesc sa aflu cate ceva din cele spuse de dansul in timp ce mainile neobosite dau forma eleganta bucatii de lut natang.
Mestesugul e stravechi dar, din pacate, se practica de tot mai putini. Tinerii pleaca din sat iar batranii se sting.Tehnica prin care se obtine culoarea neagra care face unica ceramica de Marginea provine din vremuri stravechi. Oalele se ard in cuptor pana devin rosii apoi se ard inabusit o jumatate de zi, timp in care ajung cenusii sau negre, in functie de temperatura pe care o incorporeaza.
Incaperea e plina pana sus cu rafturi cu obiecte puse la uscat. Unele au fost ornamentate "de crude". Altele se lustruiesc si se decoreaza cu ajutorul unui cremene. Ornamentele de pe vase, ca si forma lor, au eleganta simplitatii. Oricat ai rataci cu privirile peste arcuirile echilibrate de pe rafturi, ochii iti sunt atrasi tot timpul spre roata olarului si ce se intampla acolo. Lutul docil, se inalta dupa cum vor mainile olarului. Ma abtin cu greu sa nu iau o bucatica de lut sa vad ce pot face cu ea. Ce rau e sa fii adult! (Oare? Atunci de ce aveam lut pe maini?)

Dincolo, in magazin, siluetele vaselor de ceramica neagra par mai svelte. Alaturi de ele zambesc din rafturi obiecte colorate, dand incaperii un aer plin de viata.

Alaturi, in curte, o casuta cu prispa ne cheama sa admiram exponatele cu care ne intampina inca din prag: obiecte de imbracaminte frumos brodate cu modele bucovinene, dantele si tesaturi facute in casa, stergare... mult alb dar si culoare, toate alcatuind un univers blajin si placut.

Photos by LePetitPrince

Tags: Marginea, ceramica de Marginea, ceramica neagra, zamisliri

Prin Bucovina (6) - Biserica Arbore

Nota: Acest text nu-mi apartine. L-am gasit expus in biserica Arbore si l-am transpus aici exact cum este acolo - cu tot cu punctuatie. Sa se citeasca, sa se stie.

O sa ma iertati, ca, din cand in cand, plictisesc cu astfel de postari. Nu stiu cat de mult merit eu sa ma fi aflat acolo dar stiu ca exista oameni iubitori si cunoscatori de istorie, religie, arta, oameni care merita cu prisosinta sa isi bucure ochii si sufletul cu astfel de monumente. Unii dintre ei n-au putut inca sa ajunga acolo. Altii nici nu spera sa ajunga vreodata. Exista o oarecare probabilitate sa treaca pe aici un astfel de om. Daca treci, omule, gandeste-te ca esti acolo, ca ai patruns intre peretii ce adapostesc sfinti si parinti si in netulburarea lacasului sfant citesti ce ti se ofera. Nu am alterat cu nimic ceea ce ai putea gasi acolo.

Biserica Arbore

Note istorice

Monumentul de arta medievala romaneasca Arbure este situat pe o ramificatie a soselei nationale care leaga Suceava de Radauti.
Locul in care se afla monumentul a luat numele de la boierul Luca Arbure, portar de Suceava in timpul voievodului Stefan cel Mare. La 7 martie 1502, Luca Arbure a cumparat acest loc de la descendentii boierului Harman; atat Stefan cel Mare cat si urmasii sai, Bogdan al III-lea si Stefanita au recunoscut actul de cumparare si l-au intarit.

Luca Arbure isi construieste aici, incepand cu data de 2 aprilie 1502, curtea boiereasca si capela, ultima fiind terminata dupa cum indica pisania, la 29 august 1503, azi nu s-a mai pastrat din complexul curtii boieresti ale carei ruine mai existau in secolul trecut, decat biserica.
Luca Arbure a pictat biserica in interior, probabil, imediat dupa constructia ei si, dat fiind rolul de necropola a familiei, ce se mai atribuie capelei, a pregatit mormantul pe care a ridicat in 1503 un baldachin cu inscriptie flancata de stemele heraldice ale familiei.
Portarul de Suceava si sfatuitorul lui Stefanita Voda, Luca Arbure, a fost decapitat de acesta in 1523, pe motivul unei tradari nedovedite odata cu tatal lor fiind omorati de catre Stefanita si fiii lui Luca Arbure, Toader si Nechita. Toti trei, impreuna cu Iuliana, sotia lui Luca Arbure, au fost inmormantati in biserica.

Monumentul a avut de suferit in anul 1538, in timpul invaziilor turcesti ale armatei lui Soliman Magnificul, cand fetele personajelor pictate, precum si alte fragmente de pictura, au fost distruse.
In anul 1541 Ana, o sora a lui Luca Arbore a platit pictarea fatadelor bisericii precum si unele retusuri la picturile din interior.
In cursul secolului trecut constructia a fost lipsita de acoperis ceea ce adus la distrugerea in buna parte a picturii din interior si exterior.


Arhitectura

Ansamblul se compune din biserica, turnul clopotnita de pe latura de nord. Biserica este de plan pseudo-triconic, boltita cu doua cupole prinse sub un singur acoperis. Interiorul este compus din: altar, naos si pronaos.
Absida altarului este semicirculara atat la exterior cat si la interior.
Naosul este compus dintr-un spatiu dreptunghiular largit la nord si la sud prin doua nise in arc de cerc sapate in grosimea peretilor laterali. Deasupra naosului se ridica o calota semisferica pe un sistem de boltire specific moldovenesc, compus din arce longitudinale si transversale, pandantivi si arce piezise.
Pronaosul, de forma dreptunghiulara, este ingustat printr-un sistem de arce etajate, patru longitudinale si patru transversale, formand la partea superioara un patratin care, prin intermediul pandantivelor, este acoperit cu o calota semisferica.
Constructia prezinta in exterior, in partea de vest, o ampla nisa incheiata cu o arcada in plin centru, sistem care se mai gaseste doar la monumentul din Reuseni.

Pictura

Pictura din interiorul bisericii de la Arbore, grav deteriorata din cauza fumului de la lumanari si a faptului ca edificiul a fost descoperit aproape un secol, se citeste cu mare greutate. Ea respecta iconografia stabilita in timpul lui Stefan cel Mare.
Dincolo de ascetismul specific picturii bizantine si postbizantine, la Arbure este evidenta o anume inclinatie spre portretistica. Astfel, sunt figurile de martire din registrul inferior al peretilor pronaosului, dintre care se remarca prin distinctia miscarii, a desenului si a cromaticii rafinate, portretul Sf, Marina.

La Arbure apar doua tablouri votive ale familiei Arbure: unul este cel din pronaos, situat sub baldachinul mormantului lui Luca Arbure; al doilea se afla pe peretele vestic al naosului in dreapta usii. Ele reprezinta deopotriva pe Luca Arbure, pe sotia sa, Iuliana, si pe fiii lor, Toader si Nechita. In ambele cazuri, fiind vorba de portretele unor boieri si nu de cel al voievodului, zugravul si-a permis mai multa libertate in reprezentarea fidela a trasaturilor fizionomice ale personajelor, surprinzand, deopotriva calitatea si defectele figurilor.
Tablourile votive de la Arbure sunt remarcabile nu numai pentru calitatea de document istoric, fiind printre putinele reprezentari veridice ale boierilor romani, personalitati deosebite in viata politica si culturala din Evul Mediu al tarilor romane, dar si pentru informatiile pe care le aduce istoria artei decorative, prin reprezentarea cu precizie a costumelor pe care le purtau boierii in epoca: caftane din materiale bogate, lucrate cu fir de aur si argint, importate din occident; podoabe din perle, din aur si alte materiale pretioase. Camasa doamnei Iuliana aminteste, atat prin croiala cat si prin decoratia bogata, de iile taranesti care se mai poarta azi in Bucovina.
Pictura exterioara a fost realizata in 1541 de "Dragos Zugrav, fiul popii Coman din Iasi", asa cum indica inscriptia pictata deasupra usii de la intrarea in naos (azi aproape invizibila).

Sunt din ce in ce mai numerosi cei care recunoasc calitatile de exceptie ale picturii exterioare de la Arbure. Este posibil ca pictorul Drags Coman sa fi intrat in contact cu medii artistice diferite si departate in spatiu: goticul international din Europa centrala, prin preluarea timpului de constituire a faldurilor involburate si colturoase; renasterea italiana - aparitia elementelor de costum din orasele italien ale epocii sau incercarile de sugerare a profunzimii spatiale prin folosirea perspectivei liniare (geometrice); Dragos Coman era bun cunoscator atat a traditiei locale cat si a inovatiilor icongrafice.

In pictura exterioara de la Arbure intalnim, de fapt ca si in celelalte monumente de la Humor, Moldovita, Voronet, elemente autohtone precum: tipologii caracteristice pentru figurile feminine, o hora in scena "banchetului" din "Legenda Sf. Gheorghe".

Pictura de la Arbure, prin calitatile intrisece ale desenului si ale armoniilor cromatice, dominate de verdele luminos, constituie una dintre cele mai rafinate manifestari artistice din Moldova secolului al XVI-lea



Tags:Biserica Arbore, Biserica Arbure, Luca Arbure, Stefan cel Mare, Arhitectura, Pictura
Bucovina

Prin Bucovina (5) - Solca, Arbore

Dupa vizita la mina Cacica, despre care iarasi aman sa scriu, ne indreptam spre Solca, un orasel despre care stiam doar ca are o fabrica de bere considerata cea mai veche din tara. Nu oprim deloc in oras, ne indreptam direct spre Manastirea Solca, pe care o gasim fara greutate, dupa zidurile impunatoare.





Din pacate am gasit poarta zavorata si in jur nici tipenie de om, pesemne stateau si ei pe la casele lor, sa trebaluiasca pentru noaptea dintre ani. Pe dinafara am putut vedea numai zidurile - inalte si solide in stilul celor de la Dragomirna. Poarta inalta nu-mi dadea voie sa vad nimic in curte. Dar cu un mic ajutor am reusit sa ma ridic peste poarta cat sa-mi bag nasul, de fapt mainile, in care aveam capturatorul...si am capturat: alte ziduri!



Asa stand lucrurile nu pot oferi prea mult dar am gasit un sait deosebit pe care il recomand atat pentru informatii cat si pentru fotografii: http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67977-manastirea-solca

Cat m-am mai invartit prin imprejurimi am citit pe un gard: Fabrica de bere Solca. Poarta era inchisa dar in curte se vedeau cladirile fabricii; asa cum arata, parasita, nu pare ca ar mai functiona.



Urmatorul popas a fost cu totul deosebit si ne-a prilejuit fiecaruia un moment de cautare spirituala in biserica Arbore.
In poarta manastirii am gasit o femeie care matura. Am salutat-o si i-am zambit. Dupa un timp ne-a urmat in biserica si ne-a povestit lucruri, asa cum spunea, transmise din mosi stramosi. Placut mai era sa asculti pe un om al locului vorbind ca despre niste rude despre figuri ilustre pe care tu le cunosti doar din ce-ti mai amintesti din cartea de istorie. Mi-a placut teribil s-o ascult chiar daca am rupt din timpul afectat fotografiatului. Am gasit si informatii scrise in notele expus intr-o rama veche sub un geam crapat dar continutul textului mi se pare extrem de pretios. O sa transpun textul aici cat de curand, daca nu azi, in acest sfarsit de saptamana, negresit. Pana atunci las imaginile sa povesteasca. Din pacate pictura exterioara a bisericii este distrusa in mare parte.

Turnul clopotnitei si poarta de intrare, fotografiate din curte


o particularitate: intrarea in biserica se afla pe latura sudica




deasupra intrarii se afla pisania


tablou votiv (sunt doua, acesta e cel din pronaos daca nu ma insel)


Sf. Maria Egipteanca (redata cu piciorul dezgolit - nicio sfanta nu a mai fost pictata astfel in afara acesteia, o fosta prostituata care s-a pocait)

Photos by LePetitPrince

Am gasit un filmulet pe You Tube, poate o sa va placa.


Tags: Arbore, Solca, Manastirea Solca, Manastirea Arbore, Biserica Arbore, pisania, pronaos, pictura exterioara, Sf. Maria Egipteanca, Bucovina

Prin Bucovina(4) - Manastirea Gura Humorului

ISTORICUL SFINTEI BISERICI A MANASTIRII HUMORULUI
asa cum este pus la dispozitia vizitatorilor manastirii - am exclus frazele introductive si cateva propozitii de la sfarsit si am presarat cateva dintre fotografiile mele. Oricum, textul se poate citi si pe Wikipedia.

Biserica Manastirii Humorului isi are inceputurile din vremea domniei lui Alexandru cel Bun, cand, ascunsa intre codri se ridica aici cea dintai asezare manastireasca ctitoria marelui vornic Ion 1415). La inceputul sec al XVI-lea, in 1527, manastirea a fost jefuita si distrusa de tatari. Biserica fusese inzestrata cu obiecte pretioase si manuscrise, dintre care cel mai de pret care se pastreaza si astazi este Tetraevangheliarul din 1473 carte daruita de Stefan cel Mare. Ruinele vechii manastirii se pot vedea si astazi la cca 300 m de actuala biserica. In vremea lui Petru Rares si Humorul este cuprins in campania de restructurari. Dar, aici, nu domnul savarseste opera reconstructiei ci marele logofat Toader Bubuiog dreapta si credincioasa sluga. Pisania sapata in piatra pe peretele de la sud aduce date despre biserica:
„Cu vrerea Tatalui si ajutorul fiului si cu savarsirea Duhului Sfant la porunca evlaviosului domn Petru voevod, fiul voevodului Stefan cel Mare s-a inceput si s-a zidit acest hram in numele cinstitei adormiri a Prea Curatei si Prebinecuvantatei noastre Stapane Nascatoare de Dumnezeu si pururi fecioara Maria, pe cheltuiala si pe osteneala robului lui Dumnezeu jupan Toader mare logofat si a sotiei sale Anastasia in anul 1530 luna august 15 si cand era egumen chiar Paisie”.

In anul 1535 ctitorul reuneste o echipa de mesteri zugravi care sa asigure decorarea noii biserici. Asa cum arata analiza stilistica a picturii echipa era formata din 4 zugravi fiecare avand o personalitate artistica formata. Printre ei, exista indicii serioase sa fi participat si acela care se intitula "zugrav de biserici si curtean al Mariei sale Petru , voevodul Moldovei ” Toma din Suceava. Echipa aceasta a.realizat unul dintre cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Ceea ce caracterizeaza in plus intreaga pictura de la Humor este unitatea de tonalitate cromatica datorata predominantei diferitelor nuante de rosu, culoare specifica acestei biserici.

Din punct de vedere arhitectural cateva particularitati se impun: pridvor deschis cu cele 4 arcade in arc frant si lipsa turlei. Biserica este de plan triconic intre naos si pronaos aflandu-se gropnita deasupra careia printr-o usa sapata in zid se poate ajunge in tainita. Elementele de factura gotica sunt vizibile in ancadramentele ferestrelor si in portalul de la intrare precum si in firidele cu care se decoreaza cele trei abside laterale. Biserica a fost imbracata la exterior si interior cu o minunata haina de pictura in fresca tehnica intalnita la Voronet, Moldovita, Sucevita, Arbore. Pictura interioara continua traditiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Stefan cel Mare punandu-se insa accent mai mult pe caracterul narativ al reprezentarii ceea ce a dus la inmultirea scenelor si registrelor. Aceasta narare se poate vedea in Saptamana patimilor. In dreptul intrarii in naos, pe peretele de vest, ne intampina tabloul votiv al lui Petru Rares.



Despre pictura din pronaos Paul Henry scria: „In toata arta bizantina nimic nu incanta mai mult pana si pe cel mai exigent ochi. O unitate desavarsita pluteste intre pictura, arhitectura si acustica. Ansamblul pictural din pronaos si gropnita a fost restaurat in anii 1971-1972 cu ajutorul UNESCO.

Vorbind despre realitatle artistice ale picturii trebuie sa avem in vedere in primul rand exteriorul. Expus intemperiilor peretele nordic se resimte cel mai mult. In schimb peretele sudic, arcadele laterale si peretele vestic ofera ochiului o sublima orchestratie de culori. Heruvimi, serafimi, ingeri, profeti, apostoli, ierarhi, calugari alcatuiesc tema Cinului. Imnul Acatist al Bunei Vestiri cuprinzand 24 de scene este zugravit pe peretele de sud alaturi de Asediul Constantinopolului. Tot aici se gasesc scene din viata Sfantului Nicolae precum si Parabola fiului risipitor.
La intrarea in biserica, pe peretele de vest, ne intampina judecata de Apoi unde apar multe elemente de factura locala cum ar fi buciumul, lavita, cobza, stergarul.









Photos by LePetitPrince


Tags: Biserica Manastirii Humorului, Alexandru cel Bun, Petru Rares, Toader Bubuiog, Scene din viata Sfantului Nicolae, Parabola fiului risipitor, Asediul Constantinopolului, Paul Henri

Prin Bucovina (3) - Spre Gura Humorului

Pornim iarasi la drum si cum rulam noi usor pe sosea minunandu-ne de frumusetea colinelor domoale ale Bucovinei si de ziua cea insorita, numai ce vedem in zare un curcubeu ca o binecuvantare pogorata din ceruri. Ma zbucium ce ma zbucium ca sa-i conving pe ceilalti sa oprim dar nimeni nu-mi tine isonul, ca doar numai ce am pornit la drum...ce nazbatie sa fie aiasta, sa oprim deja? Totusi se trage putin pe dreapta ca sa-mi faca jumatate de hatar si incetez indata cu smiorcaiala si pozez cu geamul lasat in jos...



Hmm, mi se pare mie sau plaiurile cele de vis au slobozit dulce grai "moldovinesc" adunat in mine din lecturile cele placute ale copilariei? Mi-ar fi placut sa-i ascult vorbind pe localnici dar nu prea am avut prilejul. Dar sa purced la drum mai departe ca acusi dau cu oistea in gard...

Uit repede de curcubeu - ca prea era frumos ce mi se infatisa dinaintea ochilor - si ma bucur ca ajung in zona Humorului care nu stiu cat umor are dar te binedispune imediat cu frumusetea potolita a caselor. Manastirea Humorului e la 5 km de oras si in zona gasesti un numar impresionant de pensiuni care arata imbietor.
Inainte de a intra in curtea manastirii companionii se risipesc pe la tarabele cu oua incondeiate si obiecte de artizanat tocmai bine ca sa am si eu olecuta de ragaz sa ma pun pe fotografiat, taman in toiul zilei cand soarele dimpreuna cu stralucirea zapezii mai ca ma orbeste.



Aproape de tarabele cu oua incondeiate gasesc o harta pe care zic s-o postez...poate intereseaza pe cineva drumul "oualor" incondeiate


Si tot pozand eu asa, iacata ca se intampla minunea fara ca eu sa prind de veste. In schimb o prind in poza complet intamplator. Ca fotografiez colturi de natura care ma incanta, stiu. Ca fotografiez case si biserici, iarasi stiu. Dar ce m-a impins sa pozez...un gard, nu am nici cea mai mica idee. Cert este ca acasa cand am descarcat tot din aparat si am vazut poza am simtit un fior. Si o mare recunostinta.



Cand aparuse arca de pe cer si cum de nu am observat-o nu ma dumiresc defel dar imi ajunge ca Bunul a vrut ca eu sa fiu acolo la locul si momentul potrivit...

Poarta pe care se intra la Manastirea Humorului

S-au pastrat ruine ale zidurilor de aparare si turnul



Istoricul manastirii este pus la dispozitia turistilor intr-un tablou, l-am fotografiat dar a iesit tare prost, asa ca voi mari poza si dupa ce descifrez ce scrie o sa postez toate informatiile ca sa beneficiati de ele ca si cand v-ati afla la fata locului. (Voi avea ceva de furca dar asa-mi trebuie daca n-am fost in stare sa fac o fotografie ca lumea!)

In biserica se patrunde printr-un pridvor deschis si e de retinut ca aici a aparut acest fel de pridvor pentru prima data in arhitectura constructiilor din Moldova. Din pridvor intri in pronaos, camera mormintelor si naos in care se afla tablourile ctitorilor, apoi vezi frumoasa catapeteasma sculptata in lemn care desparte naosul de altar.
Pe frescele exterioare se remarca culoarea rosie-caramizie - o caracteristica cromatica specifica acestei ctitorii. Nu voi posta prea multe fotografii - se gasesc din belsug pe net ca si descrieri ale lacasului sfant. Tin insa sa remarc ceea ce am vazut pe peretele dinspre sud: scena care infatiseaza Asediului Constantinopolului eveniment care ducand la ocuparea Capitalei Imperiului Bizantin de catre turci a constituit o lovitura pentru ortdoxie astfel incat evenimentul a fost reflectat si pe peretii bisericilor devenite in acest fel purtatoare ale mesajului antiotoman.
(va urma)



Tags: Gura Humorului, Manastirea Humorului, drumul "oualor" incondeiate, fresce, lacas sfant, ortodoxie

Prin Bucovina (2) - Satul cu maturi

Plecam mai departe si trecem printr-un sat unde vad atarnand la poarta caselor sau pe tarabe, la drum, cosuri si maturi de nuiele si de paie. Daca mai intarziam cativa ani cine stie daca as mai fi avut ocazia sa vad acel tablou. Ochii obisnuiti cu plasticele scotocesc cu nesat - atat cat pot din viteza masinii - in gramada cu obiecte facute de mana omului numai din ce ii ofera natura. Nu mai vazusem de mult maturi adevarate, maturi din planta numita matura. E si acesta un mestesug.

Dupa satul cu maturi incep sa curga satele cu case frumoase presarate pe coline dulci impadurite cu fag si stejar. Incep sa simt Bucovina mai intai in casele ei care se randuiesc cuminti pe marginea drumului respectand stilul arhitectural al locului. Nu intamplator trecerea prin satele Bucovinei ma face sa ma gandesc la Austria. Grija si dragostea pentru frumos este evidenta. Portile sunt frumos ornamentate, cerdacurile si acoperisurile se termina cu stresini de lemn, dantelate. Pana si jgheaburile de metal destinate scurgerii apei de ploaie sunt dantelate. Pragurile usilor din lemn masiv, inchis la culoare contrasteaza cu albul fatadelor, unele pictate maiestrit cu motive traditionale, solare, cercuri sau romburi, flori, copaci. Totul e facut ca sa incante ochii. Ce pacat ca a trebuit sa ma multumesc cu ceea ce am putut vedea din goana masinii... Hotarat lucru, trebuie sa ma intorc aici, sa trec la pas prin sate si sa ma satur de atmosfera de poveste pe care o degaja fiecare casa in parte transformand Bucovina intr-un muzeu urias.


Tags: Bucovina, satele Bucovinei, maturi
Prin Bucovina (2)

Prin Bucovina (1) - Popas la Hanul Ancutei

N-a mai nins de cateva zile si pe sosea se merge ca vara. Nu avem peisaje de iarna dar nici nu riscam sa ramanem inzapeziti pe undeva. Dupa ce capturez rasaritul nu mai am nici o pretentie, o vreme. Trecem prin Buzau, Bacau, Roman. Albul incepe sa devina culoarea predominanta pe campuri. In departare se profileaza dealuri care se unesc cu cerul pictat de nori feluriti.



Dupa ce strabatem 30 de km de la Roman spre Falticeni dam de Hanul Ancutei asa ca hopa pe partea cealalta a drumului!




Ma bucur ca un copil ca ma aflu in acelasi loc unde pe timpuri poposeau negutatorii.
Ii fac cu ochiul lui Sadoveanu, adica: "am venit batrane, multumesc!"...ca de nu era dansul sa ne scrie Hanu Ancutei mare pacat ar fi fost!



Statuia pare ca se incrunta la mine si o zbughesc repede inauntru cu spaima ca acusi-acusi trebuie sa o luam din loc fara sa apuc sa vad si sa fotografiez ce-mi place...adica cam tot. Asa ca ma strecor repejor prin toate ungherele hanului, urc, cobor, alerg incolo si incoace printre mase si da-i cu blitul si aparatul se blocheaza scos de la cald la rece si bagat iar la cald...uf! abia-abia apuc sa prind o mica parte din atmosfera pitoreasca de acolo. Bun si atat, ce era sa fac! Hanul, o cladire masiva cu porti uriase de lemn, ascunde inauntru multe minunatii. Obiectele traditionale frumos colorate dau locului un farmec si o atmosfera autentica pe care doar imaginile o pot reda cat de cat asa cum e la fata locului.




Sub proaspata impresie pe care mi-a produs-o hanul-cetate gasesc de cuvinta ca dansul, Sadoveanu, ar spune si acum ce a spus odinioara: "Socot ca nu se mai gaseste alt han ca acesta cat ai umbla drumurile pamantului".
Mi-ar fi dat mie ghies sufletul sa mai intarzii pe-acolo si sa-mi bucur ochii cu fiece lucrusor mai ales ca inauntru era si o expozitie cu vanzare de toata frumusetea, cu felurite obiecte de lemn si de ceramica, cojocele si bundite, alte straie din partea locului...nu mi-a mers ca eram asteptati si trebuia sa ne urmam drumul.




Tags: Drumuri, Hanu Ancutei, Sadoveanu, obiecte traditionale, Foto,
Prin Bucovina (1)

Rasarit de soare pe cer de iarna

Sa pornesc totusi la drum, un alt drum care la un moment dat va duce spre o "destinatie sarata" precum cele de asta vara, doar ca acum ceva mai indepartata si la care nu speram sa ajung tot in 2009, Doamne, iti multumesc!

Am plecat dis de dimineata ceea ce iarna e cam neplacut - te aburesti la suprafata bine de tot, iesind de la caldurica si trecand prin ger intr-o masina inghetata, neprimitoare. (O sa vreau s-o invat sa se porneasca singura si sa ne astepte cu caldura).

A meritat sa plec cu noaptea in cap. Altfel nu as fi fost destul de departe de oras astfel incat sa pot razbate cu privirea pana la orizont unde sa-mi culeg rasplata: rasarit de soare pe cer de iarna.



Campul, pe care zapada se topise in cea mai mare parte, era presarat din loc in loc cu pete albe de marimi si forme diferite. Un peisaj destul de monoton imbracat in straie mai acatarii doar de domnul soare.

(O sa inaintez putin cate putin, bine ca m-am apucat!)

Tags: Drumuri, Foto