30 ianuarie 2010

Prin Bucovina (6) - Biserica Arbore

Nota: Acest text nu-mi apartine. L-am gasit expus in biserica Arbore si l-am transpus aici exact cum este acolo - cu tot cu punctuatie. Sa se citeasca, sa se stie.

O sa ma iertati, ca, din cand in cand, plictisesc cu astfel de postari. Nu stiu cat de mult merit eu sa ma fi aflat acolo dar stiu ca exista oameni iubitori si cunoscatori de istorie, religie, arta, oameni care merita cu prisosinta sa isi bucure ochii si sufletul cu astfel de monumente. Unii dintre ei n-au putut inca sa ajunga acolo. Altii nici nu spera sa ajunga vreodata. Exista o oarecare probabilitate sa treaca pe aici un astfel de om. Daca treci, omule, gandeste-te ca esti acolo, ca ai patruns intre peretii ce adapostesc sfinti si parinti si in netulburarea lacasului sfant citesti ce ti se ofera. Nu am alterat cu nimic ceea ce ai putea gasi acolo.


Biserica Arbore

Note istorice

Monumentul de arta medievala romaneasca Arbure este situat pe o ramificatie a soselei nationale care leaga Suceava de Radauti.
Locul in care se afla monumentul a luat numele de la boierul Luca Arbure, portar de Suceava in timpul voievodului Stefan cel Mare. La 7 martie 1502, Luca Arbure a cumparat acest loc de la descendentii boierului Harman; atat Stefan cel Mare cat si urmasii sai, Bogdan al III-lea si Stefanita au recunoscut actul de cumparare si l-au intarit.

Luca Arbure isi construieste aici, incepand cu data de 2 aprilie 1502, curtea boiereasca si capela, ultima fiind terminata dupa cum indica pisania, la 29 august 1503, azi nu s-a mai pastrat din complexul curtii boieresti ale carei ruine mai existau in secolul trecut, decat biserica.
Luca Arbure a pictat biserica in interior, probabil, imediat dupa constructia ei si, dat fiind rolul de necropola a familiei, ce se mai atribuie capelei, a pregatit mormantul pe care a ridicat in 1503 un baldachin cu inscriptie flancata de stemele heraldice ale familiei.
Portarul de Suceava si sfatuitorul lui Stefanita Voda, Luca Arbure, a fost decapitat de acesta in 1523, pe motivul unei tradari nedovedite odata cu tatal lor fiind omorati de catre Stefanita si fiii lui Luca Arbure, Toader si Nechita. Toti trei, impreuna cu Iuliana, sotia lui Luca Arbure, au fost inmormantati in biserica.

Monumentul a avut de suferit in anul 1538, in timpul invaziilor turcesti ale armatei lui Soliman Magnificul, cand fetele personajelor pictate, precum si alte fragmente de pictura, au fost distruse.
In anul 1541 Ana, o sora a lui Luca Arbore a platit pictarea fatadelor bisericii precum si unele retusuri la picturile din interior.
In cursul secolului trecut constructia a fost lipsita de acoperis ceea ce adus la distrugerea in buna parte a picturii din interior si exterior.


Arhitectura

Ansamblul se compune din biserica, turnul clopotnita de pe latura de nord. Biserica este de plan pseudo-triconic, boltita cu doua cupole prinse sub un singur acoperis. Interiorul este compus din: altar, naos si pronaos.
Absida altarului este semicirculara atat la exterior cat si la interior.
Naosul este compus dintr-un spatiu dreptunghiular largit la nord si la sud prin doua nise in arc de cerc sapate in grosimea peretilor laterali. Deasupra naosului se ridica o calota semisferica pe un sistem de boltire specific moldovenesc, compus din arce longitudinale si transversale, pandantivi si arce piezise.
Pronaosul, de forma dreptunghiulara, este ingustat printr-un sistem de arce etajate, patru longitudinale si patru transversale, formand la partea superioara un patratin care, prin intermediul pandantivelor, este acoperit cu o calota semisferica.
Constructia prezinta in exterior, in partea de vest, o ampla nisa incheiata cu o arcada in plin centru, sistem care se mai gaseste doar la monumentul din Reuseni.

Pictura

Pictura din interiorul bisericii de la Arbore, grav deteriorata din cauza fumului de la lumanari si a faptului ca edificiul a fost descoperit aproape un secol, se citeste cu mare greutate. Ea respecta iconografia stabilita in timpul lui Stefan cel Mare.
Dincolo de ascetismul specific picturii bizantine si postbizantine, la Arbure este evidenta o anume inclinatie spre portretistica. Astfel, sunt figurile de martire din registrul inferior al peretilor pronaosului, dintre care se remarca prin distinctia miscarii, a desenului si a cromaticii rafinate, portretul Sf, Marina.

La Arbure apar doua tablouri votive ale familiei Arbure: unul este cel din pronaos, situat sub baldachinul mormantului lui Luca Arbure; al doilea se afla pe peretele vestic al naosului in dreapta usii. Ele reprezinta deopotriva pe Luca Arbure, pe sotia sa, Iuliana, si pe fiii lor, Toader si Nechita. In ambele cazuri, fiind vorba de portretele unor boieri si nu de cel al voievodului, zugravul si-a permis mai multa libertate in reprezentarea fidela a trasaturilor fizionomice ale personajelor, surprinzand, deopotriva calitatea si defectele figurilor.
Tablourile votive de la Arbure sunt remarcabile nu numai pentru calitatea de document istoric, fiind printre putinele reprezentari veridice ale boierilor romani, personalitati deosebite in viata politica si culturala din Evul Mediu al tarilor romane, dar si pentru informatiile pe care le aduce istoria artei decorative, prin reprezentarea cu precizie a costumelor pe care le purtau boierii in epoca: caftane din materiale bogate, lucrate cu fir de aur si argint, importate din occident; podoabe din perle, din aur si alte materiale pretioase. Camasa doamnei Iuliana aminteste, atat prin croiala cat si prin decoratia bogata, de iile taranesti care se mai poarta azi in Bucovina.
Pictura exterioara a fost realizata in 1541 de "Dragos Zugrav, fiul popii Coman din Iasi", asa cum indica inscriptia pictata deasupra usii de la intrarea in naos (azi aproape invizibila).

Sunt din ce in ce mai numerosi cei care recunoasc calitatile de exceptie ale picturii exterioare de la Arbure. Este posibil ca pictorul Drags Coman sa fi intrat in contact cu medii artistice diferite si departate in spatiu: goticul international din Europa centrala, prin preluarea timpului de constituire a faldurilor involburate si colturoase; renasterea italiana - aparitia elementelor de costum din orasele italien ale epocii sau incercarile de sugerare a profunzimii spatiale prin folosirea perspectivei liniare (geometrice); Dragos Coman era bun cunoscator atat a traditiei locale cat si a inovatiilor icongrafice.

In pictura exterioara de la Arbure intalnim, de fapt ca si in celelalte monumente de la Humor, Moldovita, Voronet, elemente autohtone precum: tipologii caracteristice pentru figurile feminine, o hora in scena "banchetului" din "Legenda Sf. Gheorghe".

Pictura de la Arbure, prin calitatile intrisece ale desenului si ale armoniilor cromatice, dominate de verdele luminos, constituie una dintre cele mai rafinate manifestari artistice din Moldova secolului al XVI-lea



Tags:Biserica Arbore, Biserica Arbure, Luca Arbure, Stefan cel Mare, Arhitectura, Pictura
Bucovina

29 ianuarie 2010

Prin Bucovina (5) - Solca, Arbore

Dupa vizita la mina Cacica, despre care iarasi aman sa scriu, ne indreptam spre Solca, un orasel despre care stiam doar ca are o fabrica de bere considerata cea mai veche din tara. Nu oprim deloc in oras, ne indreptam direct spre Manastirea Solca, pe care o gasim fara greutate, dupa zidurile impunatoare.





Din pacate am gasit poarta zavorata si in jur nici tipenie de om, pesemne stateau si ei pe la casele lor, sa trebaluiasca pentru noaptea dintre ani. Pe dinafara am putut vedea numai zidurile - inalte si solide in stilul celor de la Dragomirna. Poarta inalta nu-mi dadea voie sa vad nimic in curte. Dar cu un mic ajutor am reusit sa ma ridic peste poarta cat sa-mi bag nasul, de fapt mainile, in care aveam capturatorul...si am capturat: alte ziduri!



Asa stand lucrurile nu pot oferi prea mult dar am gasit un sait deosebit pe care il recomand atat pentru informatii cat si pentru fotografii: http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67977-manastirea-solca

Cat m-am mai invartit prin imprejurimi am citit pe un gard: Fabrica de bere Solca. Poarta era inchisa dar in curte se vedeau cladirile fabricii; asa cum arata, parasita, nu pare ca ar mai functiona.



Urmatorul popas a fost cu totul deosebit si ne-a prilejuit fiecaruia un moment de cautare spirituala in biserica Arbore.
In poarta manastirii am gasit o femeie care matura. Am salutat-o si i-am zambit. Dupa un timp ne-a urmat in biserica si ne-a povestit lucruri, asa cum spunea, transmise din mosi stramosi. Placut mai era sa asculti pe un om al locului vorbind ca despre niste rude despre figuri ilustre pe care tu le cunosti doar din ce-ti mai amintesti din cartea de istorie. Mi-a placut teribil s-o ascult chiar daca am rupt din timpul afectat fotografiatului. Am gasit si informatii scrise in notele expus intr-o rama veche sub un geam crapat dar continutul textului mi se pare extrem de pretios. O sa transpun textul aici cat de curand, daca nu azi, in acest sfarsit de saptamana, negresit. Pana atunci las imaginile sa povesteasca. Din pacate pictura exterioara a bisericii este distrusa in mare parte.

Turnul clopotnitei si poarta de intrare, fotografiate din curte


o particularitate: intrarea in biserica se afla pe latura sudica




deasupra intrarii se afla pisania


tablou votiv (sunt doua, acesta e cel din pronaos daca nu ma insel)


Sf. Maria Egipteanca (redata cu piciorul dezgolit - nicio sfanta nu a mai fost pictata astfel in afara acesteia, o fosta prostituata care s-a pocait)

Photos by LePetitPrince

Am gasit un filmulet pe You Tube, poate o sa va placa.


Tags: Arbore, Solca, Manastirea Solca, Manastirea Arbore, Biserica Arbore, pisania, pronaos, pictura exterioara, Sf. Maria Egipteanca, Bucovina

28 ianuarie 2010

Evadare

Gandurile se zbat sa iasa. Peretii nu-s pentru ea, is pentru sobolanii urati si zgaiti. Iese si isi pierde urma printre bradutii zgribuliti din parc.Trage aer in piept si isi pune ghetele albe cu patine. Mainile executa ritualul trecerii sireturilor prin gaici si al innodatului. Abia atunci incepe sa traiasca pe ziua aceea. Priveste ceasul: 15,30. Gestul e fatal: ii intoarce gandul in trupul prizonier. Mai are mult de asteptat pana ce va fi si el liber sa primeasca stropul de dumnezeire al plutirii pe gheata.

Text scris pentru etapa 15-16 a concursului PA24

Etichete: PA-uri, Alte texte

Ora H

La miezul noptii, Azi incremeneste cu un suras tamp pe fata de parca ar fi Ieri - un ins sters care nu mai prezinta interes pentru Azi. Dupa o secunda de la miezul noptii apare Maine. Vioi, incepe sa sara din minut in minut distrandu-se de minune. La 00.15 isi gaseste alta distractie: face echilibristica pe orizontala perfecta a minutarului. Apoi pare preocupat.Trebuie sa se tina bine si la 00.30 sa fie atent sa nu cada. Intre timp Azi a devenit un ins sters care nu mai prezinta nici un interes.

PA scris pentru etapa 00-01 a concursului PA 24
Il inscriu si la concursul de pe Trilema.

Etichete: PA-uri, Alte texte

26 ianuarie 2010

Stiti cum e sa-ti dai palme?

Saptamana trecuta ma apuc eu si povestesc despre drumul la Humor si postez cu drag fotografiie mele. Din pacate, poza cu istoricul manastirii nu mi-a reusit dar tineam neaparat s-o prezint pentru ca era de acolo si mi se parea cea mai buna sursa de date. Batusem netul in lung si lat si nu gasisem acel text complet - franturi, da. Bineinteles ca in primul rand am cautat pe Wikipedia dar nu era. Asadar m-am apuc de "traducere".
Ca sa intelegeti de ce era asa de greu, iata poza. Oricat ai face zoom, literele se incaleca. Asa ca am facut cum m-am priceput: editare in paint si rescriere.



Noroc ca am avut timp duminica desi tot mi-a venit de cateva ori sa abandonez. Pe de-o parte imi placea sa aflu cuvant cu cuvant si sa reconstitui sensul frazelor (oare asta simt arheologii?) si imi convenea sa rescriu astfel fiind mai multe sanse sa retin niste date. Pe de alta parte nu mai aveam rabdare sa migalesc.

Bun. Ma depasesc. Migalesc. Razbesc sa ma depasesc. Stau pe "postare noua" incercand sa finisez textul, recitesc...dau de numele lui Toader Bubuiog si dau o cautare pe net sa vad cine, ce a mai scris despre el. Primul link ma duce la Wikipedia. Stupoare! Acelasi text! Luat cuvant cu cuvant din tabloul din biserica. Acum, dupa ce ma chinuisem sa "traduc" literele incalecate il gasesc de-a gata, negru pe alb! Nu ma ofticam pentru munca depusa, ci pentru ca as fi vrut ca saitul meu sa fie primul care publica acel text. Unde mai pui ca nu reuseam sa postez, ma tinea pe loc, dandu-mi mesaj de eroare de mai multe ori..am tot bifat pe-acolo si in sfarsit m-a lasat.

Stiti cum e sa-ti dai palme? Daca nu stiti, va spun eu!

25 ianuarie 2010

Prin Bucovina(4) - Manastirea Gura Humorului

ISTORICUL SFINTEI BISERICI A MANASTIRII HUMORULUI
asa cum este pus la dispozitia vizitatorilor manastirii - am exclus frazele introductive si cateva propozitii de la sfarsit si am presarat cateva dintre fotografiile mele. Oricum, textul se poate citi si pe Wikipedia.

Biserica Manastirii Humorului isi are inceputurile din vremea domniei lui Alexandru cel Bun, cand, ascunsa intre codri se ridica aici cea dintai asezare manastireasca ctitoria marelui vornic Ion 1415). La inceputul sec al XVI-lea, in 1527, manastirea a fost jefuita si distrusa de tatari. Biserica fusese inzestrata cu obiecte pretioase si manuscrise, dintre care cel mai de pret care se pastreaza si astazi este Tetraevangheliarul din 1473 carte daruita de Stefan cel Mare. Ruinele vechii manastirii se pot vedea si astazi la cca 300 m de actuala biserica. In vremea lui Petru Rares si Humorul este cuprins in campania de restructurari. Dar, aici, nu domnul savarseste opera reconstructiei ci marele logofat Toader Bubuiog dreapta si credincioasa sluga. Pisania sapata in piatra pe peretele de la sud aduce date despre biserica:
„Cu vrerea Tatalui si ajutorul fiului si cu savarsirea Duhului Sfant la porunca evlaviosului domn Petru voevod, fiul voevodului Stefan cel Mare s-a inceput si s-a zidit acest hram in numele cinstitei adormiri a Prea Curatei si Prebinecuvantatei noastre Stapane Nascatoare de Dumnezeu si pururi fecioara Maria, pe cheltuiala si pe osteneala robului lui Dumnezeu jupan Toader mare logofat si a sotiei sale Anastasia in anul 1530 luna august 15 si cand era egumen chiar Paisie”.

In anul 1535 ctitorul reuneste o echipa de mesteri zugravi care sa asigure decorarea noii biserici. Asa cum arata analiza stilistica a picturii echipa era formata din 4 zugravi fiecare avand o personalitate artistica formata. Printre ei, exista indicii serioase sa fi participat si acela care se intitula "zugrav de biserici si curtean al Mariei sale Petru , voevodul Moldovei ” Toma din Suceava. Echipa aceasta a.realizat unul dintre cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Ceea ce caracterizeaza in plus intreaga pictura de la Humor este unitatea de tonalitate cromatica datorata predominantei diferitelor nuante de rosu, culoare specifica acestei biserici.

Din punct de vedere arhitectural cateva particularitati se impun: pridvor deschis cu cele 4 arcade in arc frant si lipsa turlei. Biserica este de plan triconic intre naos si pronaos aflandu-se gropnita deasupra careia printr-o usa sapata in zid se poate ajunge in tainita. Elementele de factura gotica sunt vizibile in ancadramentele ferestrelor si in portalul de la intrare precum si in firidele cu care se decoreaza cele trei abside laterale. Biserica a fost imbracata la exterior si interior cu o minunata haina de pictura in fresca tehnica intalnita la Voronet, Moldovita, Sucevita, Arbore. Pictura interioara continua traditiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Stefan cel Mare punandu-se insa accent mai mult pe caracterul narativ al reprezentarii ceea ce a dus la inmultirea scenelor si registrelor. Aceasta narare se poate vedea in Saptamana patimilor. In dreptul intrarii in naos, pe peretele de vest, ne intampina tabloul votiv al lui Petru Rares.



Despre pictura din pronaos Paul Henry scria: „In toata arta bizantina nimic nu incanta mai mult pana si pe cel mai exigent ochi. O unitate desavarsita pluteste intre pictura, arhitectura si acustica. Ansamblul pictural din pronaos si gropnita a fost restaurat in anii 1971-1972 cu ajutorul UNESCO.

Vorbind despre realitatle artistice ale picturii trebuie sa avem in vedere in primul rand exteriorul. Expus intemperiilor peretele nordic se resimte cel mai mult. In schimb peretele sudic, arcadele laterale si peretele vestic ofera ochiului o sublima orchestratie de culori. Heruvimi, serafimi, ingeri, profeti, apostoli, ierarhi, calugari alcatuiesc tema Cinului. Imnul Acatist al Bunei Vestiri cuprinzand 24 de scene este zugravit pe peretele de sud alaturi de Asediul Constantinopolului. Tot aici se gasesc scene din viata Sfantului Nicolae precum si Parabola fiului risipitor.
La intrarea in biserica, pe peretele de vest, ne intampina judecata de Apoi unde apar multe elemente de factura locala cum ar fi buciumul, lavita, cobza, stergarul.









Photos by LePetitPrince


Tags: Biserica Manastirii Humorului, Alexandru cel Bun, Petru Rares, Toader Bubuiog, Scene din viata Sfantului Nicolae, Parabola fiului risipitor, Asediul Constantinopolului, Paul Henri




22 ianuarie 2010

Prin Bucovina (3) - Spre Gura Humorului

Pornim iarasi la drum si cum rulam noi usor pe sosea minunandu-ne de frumusetea colinelor domoale ale Bucovinei si de ziua cea insorita, numai ce vedem in zare un curcubeu ca o binecuvantare pogorata din ceruri. Ma zbucium ce ma zbucium ca sa-i conving pe ceilalti sa oprim dar nimeni nu-mi tine isonul, ca doar numai ce am pornit la drum...ce nazbatie sa fie aiasta, sa oprim deja? Totusi se trage putin pe dreapta ca sa-mi faca jumatate de hatar si incetez indata cu smiorcaiala si pozez cu geamul lasat in jos...



Hmm, mi se pare mie sau plaiurile cele de vis au slobozit dulce grai "moldovinesc" adunat in mine din lecturile cele placute ale copilariei? Mi-ar fi placut sa-i ascult vorbind pe localnici dar nu prea am avut prilejul. Dar sa purced la drum mai departe ca acusi dau cu oistea in gard...

Uit repede de curcubeu - ca prea era frumos ce mi se infatisa dinaintea ochilor - si ma bucur ca ajung in zona Humorului care nu stiu cat umor are dar te binedispune imediat cu frumusetea potolita a caselor. Manastirea Humorului e la 5 km de oras si in zona gasesti un numar impresionant de pensiuni care arata imbietor.
Inainte de a intra in curtea manastirii companionii se risipesc pe la tarabele cu oua incondeiate si obiecte de artizanat tocmai bine ca sa am si eu olecuta de ragaz sa ma pun pe fotografiat, taman in toiul zilei cand soarele dimpreuna cu stralucirea zapezii mai ca ma orbeste.



Aproape de tarabele cu oua incondeiate gasesc o harta pe care zic s-o postez...poate intereseaza pe cineva drumul "oualor" incondeiate


Si tot pozand eu asa, iacata ca se intampla minunea fara ca eu sa prind de veste. In schimb o prind in poza complet intamplator. Ca fotografiez colturi de natura care ma incanta, stiu. Ca fotografiez case si biserici, iarasi stiu. Dar ce m-a impins sa pozez...un gard, nu am nici cea mai mica idee. Cert este ca acasa cand am descarcat tot din aparat si am vazut poza am simtit un fior. Si o mare recunostinta.



Cand aparuse arca de pe cer si cum de nu am observat-o nu ma dumiresc defel dar imi ajunge ca Bunul a vrut ca eu sa fiu acolo la locul si momentul potrivit...

Poarta pe care se intra la Manastirea Humorului

S-au pastrat ruine ale zidurilor de aparare si turnul



Istoricul manastirii este pus la dispozitia turistilor intr-un tablou, l-am fotografiat dar a iesit tare prost, asa ca voi mari poza si dupa ce descifrez ce scrie o sa postez toate informatiile ca sa beneficiati de ele ca si cand v-ati afla la fata locului. (Voi avea ceva de furca dar asa-mi trebuie daca n-am fost in stare sa fac o fotografie ca lumea!)

In biserica se patrunde printr-un pridvor deschis si e de retinut ca aici a aparut acest fel de pridvor pentru prima data in arhitectura constructiilor din Moldova. Din pridvor intri in pronaos, camera mormintelor si naos in care se afla tablourile ctitorilor, apoi vezi frumoasa catapeteasma sculptata in lemn care desparte naosul de altar.
Pe frescele exterioare se remarca culoarea rosie-caramizie - o caracteristica cromatica specifica acestei ctitorii. Nu voi posta prea multe fotografii - se gasesc din belsug pe net ca si descrieri ale lacasului sfant. Tin insa sa remarc ceea ce am vazut pe peretele dinspre sud: scena care infatiseaza Asediului Constantinopolului eveniment care ducand la ocuparea Capitalei Imperiului Bizantin de catre turci a constituit o lovitura pentru ortdoxie astfel incat evenimentul a fost reflectat si pe peretii bisericilor devenite in acest fel purtatoare ale mesajului antiotoman.
(va urma)



Tags: Gura Humorului, Manastirea Humorului, drumul "oualor" incondeiate, fresce, lacas sfant, ortodoxie

21 ianuarie 2010

Acum, ca m-am decis

PA scris pentru concursului PA24 interval orar 12-13

Acum, ca m-am decis sa adopt un stil de viata sanatos, o sa iau un pranz sanatos: o supa de legume si un iaurt dietetic cu paine neagra. La desert voi renunta. Nici macar o prajiturica, mica-mica? Nici. O sa tai raul din radacini! E 12,45...pana la cina si aceea la fel de "sanatoasa" e cam greu sa rezisti doar cu o zeama in care s-au scaldat niste legume si cu un iaurt fara gust! Iti trebuie vointa, nu gluma! Dar eu voi reusi, fara indoiala! Voi adopta un stil de viata sanatos, asa cum mi-am propus. Nu chiar de azi, dar de maine, negresit!


Tags: stil de viata sanatos, iaurt dietetic, vointa
Etichete: Alte texte, PA-uri

20 ianuarie 2010

Aripile pentru gheata


Ajung la buza parcului si copaceii ma intampina albi ca niste burti de pinguini prietenosi. Ma uit la urmele de pe zapada si ma bucur ca e inca iarna si patinoarul e deschis. Cand picioarele patrund in ghete deja viata imi pare mai frumoasa. Mainile executa ritualul trecerii sireturilor prin gaici cu miscari tot mai repezi. Nu mai am rabdare. Gandul la apropiatul contact cu gheata imi produce o placere aproape senzuala. Inca putin, imediat, acum. Innod sireturile... gata! In sfarsit pe gheata! Pornesc. Hotarat lucru, pe gheata ma simt mai bine decat pe pamant. Patinele devin una cu picioarele si urmeaza instinctiv ritmul muzicii. Pe gheata simt si mai mult cum muzica imi da aripi. Aripile pentru gheata sunt mai puternice decat aripile pentru pamant. Altfel nu-mi explic de ce ma ridica si ma fac sa plutesc atat de usor.


Tags: Aripile pentru gheata, pinguini prietenosi, gheata, copacei, patine

19 ianuarie 2010

Noapte de vara

Autor: LePetitPrince

Noaptea cade grea peste obloane trase in pripa,
Veghea, satula, se lasa-n spatar si isi aprinde o pipa.
Mos Ene vine tiptil si indeasa somnul cel dulce pe gene
Nimic nu se mai misca si linistea, toata, se asterne.
Pe bolta se-aprind, pe rand, luceferii de noapte
Cand doamna noptii cata, senina, intr-o parte.
Licurici lumineaza si greierii, puzderie, te-mbie
Sa asculti sfaraind noptii o lunga rapsodie.
Zvon dulce de chitara razbate de departe
Turnand balsam pe suflete nemangaiate.
Pluteste-n noaptea grea, incinsa ca o plita
Mireasma iasomiei cu ganduri de ispita.
Se infiripa-n aer tainic miez de parfum
De poze vechi uitate in pagini de album.

Tags: noapte, vara, chitara, zvon, balsam, luceferii, mireasma, ispita, parfum, noapte de vara cu zvon de chitara
Eticheta: poezii

Noapte de vara cu zvon de chitara

E o noapte de vara, grea, amara. E cald si Carlos iese afara. Ea sta tacuta intr-un colt, intr-o doara. El o apuca, ea se-nfioara. Placuta mai e noaptea calda, de vara, cand se aude de aiurea zvon bland de chitara.

Nota: text scris pentru concursul PA24 etapa3-4 (in creierii noptii!!)

Taguri: Noapte de vara, zvon de chitara

Etichete: PA-uri, Alte texte

15 ianuarie 2010

Drastic

Nota: Cu acest text am debutat la concursul PA 24 - ajuns la etapa a patra care are drept cerinta alcatuirea unui PA pentru intervalul orar 9-10.

„E 9,45. La 9,30 trebuia sa incepem. Suntem toti cu exceptia…Mucoasa isi permite sa intarzie! Cata nepasare! Ce spun nepasare, nesimtire! O sa-i atrag atentia de fata cu toti. Sa se invete minte!”.
Asa gandea domnul Drastic cand aparu, toc-toc, o domnisoara in tinuta office dar sexi. Se grabi sa-si ceara scuze pentru intarziere.
"Dar nu face nimic, se intampla..." imgaima pierdut domnul Drastic in timp ce intampina cu un zambet timid zambetul cuceritor al fetei. Apoi, dregandu-si vocea, declara deschisa sedinta si se incrunta…doar unu-i domnul Drastic!

Etichete: PA-uri, Alte texte
Tag: PA 24

Hot fara ficat, sef necondamnat

Oamenii erau lipsiti de foc - darul acesta Zeus nu le-a dat. Nu-i prea pasa de oameni zeului cel mai luminat. Dar intr-o noapte, Prometeu, mult iubitor de oameni, focul a furat. Zeus, privind de pe Olimp, tare s-a suparat. Asa se face ca hoţul, din ordinul lui Zeus, a ramas fara ficat. Ne asteptam sa patimeasca si cel ce-a ordonat. Dar nu i s-a intamplat nimic - Zeu sef fiind - nici n-a fost judecat. Se bate in piept cu pumnul ca e curat–curat. Ca nimeni nu-i ca el, zeu luminat si fara de pacat.

Nota: Am scris acest text mai demult. Acum l-am periat putin - sa fie de fix 500 de caractere, l-am parfumat, i-am pus fundita si il scot in lume la concursul de proza arhiscurta de pe Trilema.
Premiul, de va fi, va fi al Alexandrei.

Etichete: Alte texte, PA-uri

14 ianuarie 2010

Prostul

O jena in stomac il trimise in bucatarie unde gasi de cuviinta sa deschida usa frigiderului. Pe un raft se afla o bucata de branza uscata care parea ca rade de el ca o harca cu gura stramba. Ii tranti in nas usa frigiderului cu o miscare scurta. Iesi in hol, lua o haina atarnata in cuier si incepu sa caute in buzunarul de la piept. Isi gasi cu greu portofelul care cazuse in captusala descusuta. Privi in el lung dar nu gasi nimic. Tipul din hol ii sopti: prostule! Il injura si pleca din fata oglinzii.

Particip cu acest text la concursul de proza arhiscurta organizat de Mircea Popescu.
Declar ca in cazul castigarii vreunui premiu in bani voi cere ca suma sa fie virata in contul deschis pentru salvarea Alexandrei al cerei necaz il aflati aici.

Etichete: PA-uri, Alte texte

Prin Bucovina (2) - Satul cu maturi

Plecam mai departe si trecem printr-un sat unde vad atarnand la poarta caselor sau pe tarabe, la drum, cosuri si maturi de nuiele si de paie. Daca mai intarziam cativa ani cine stie daca as mai fi avut ocazia sa vad acel tablou. Ochii obisnuiti cu plasticele scotocesc cu nesat - atat cat pot din viteza masinii - in gramada cu obiecte facute de mana omului numai din ce ii ofera natura. Nu mai vazusem de mult maturi adevarate, maturi din planta numita matura. E si acesta un mestesug.

Dupa satul cu maturi incep sa curga satele cu case frumoase presarate pe coline dulci impadurite cu fag si stejar. Incep sa simt Bucovina mai intai in casele ei care se randuiesc cuminti pe marginea drumului respectand stilul arhitectural al locului. Nu intamplator trecerea prin satele Bucovinei ma face sa ma gandesc la Austria. Grija si dragostea pentru frumos este evidenta. Portile sunt frumos ornamentate, cerdacurile si acoperisurile se termina cu stresini de lemn, dantelate. Pana si jgheaburile de metal destinate scurgerii apei de ploaie sunt dantelate. Pragurile usilor din lemn masiv, inchis la culoare contrasteaza cu albul fatadelor, unele pictate maiestrit cu motive traditionale, solare, cercuri sau romburi, flori, copaci. Totul e facut ca sa incante ochii. Ce pacat ca a trebuit sa ma multumesc cu ceea ce am putut vedea din goana masinii... Hotarat lucru, trebuie sa ma intorc aici, sa trec la pas prin sate si sa ma satur de atmosfera de poveste pe care o degaja fiecare casa in parte transformand Bucovina intr-un muzeu urias.


Tags: Bucovina, satele Bucovinei, maturi
Prin Bucovina (2)

13 ianuarie 2010

Prin Bucovina (1) - Popas la Hanul Ancutei

N-a mai nins de cateva zile si pe sosea se merge ca vara. Nu avem peisaje de iarna dar nici nu riscam sa ramanem inzapeziti pe undeva. Dupa ce capturez rasaritul nu mai am nici o pretentie, o vreme. Trecem prin Buzau, Bacau, Roman. Albul incepe sa devina culoarea predominanta pe campuri. In departare se profileaza dealuri care se unesc cu cerul pictat de nori feluriti.



Dupa ce strabatem 30 de km de la Roman spre Falticeni dam de Hanul Ancutei asa ca hopa pe partea cealalta a drumului!




Ma bucur ca un copil ca ma aflu in acelasi loc unde pe timpuri poposeau negutatorii.
Ii fac cu ochiul lui Sadoveanu, adica: "am venit batrane, multumesc!"...ca de nu era dansul sa ne scrie Hanu Ancutei mare pacat ar fi fost!



Statuia pare ca se incrunta la mine si o zbughesc repede inauntru cu spaima ca acusi-acusi trebuie sa o luam din loc fara sa apuc sa vad si sa fotografiez ce-mi place...adica cam tot. Asa ca ma strecor repejor prin toate ungherele hanului, urc, cobor, alerg incolo si incoace printre mase si da-i cu blitul si aparatul se blocheaza scos de la cald la rece si bagat iar la cald...uf! abia-abia apuc sa prind o mica parte din atmosfera pitoreasca de acolo. Bun si atat, ce era sa fac! Hanul, o cladire masiva cu porti uriase de lemn, ascunde inauntru multe minunatii. Obiectele traditionale frumos colorate dau locului un farmec si o atmosfera autentica pe care doar imaginile o pot reda cat de cat asa cum e la fata locului.




Sub proaspata impresie pe care mi-a produs-o hanul-cetate gasesc de cuvinta ca dansul, Sadoveanu, ar spune si acum ce a spus odinioara: "Socot ca nu se mai gaseste alt han ca acesta cat ai umbla drumurile pamantului".
Mi-ar fi dat mie ghies sufletul sa mai intarzii pe-acolo si sa-mi bucur ochii cu fiece lucrusor mai ales ca inauntru era si o expozitie cu vanzare de toata frumusetea, cu felurite obiecte de lemn si de ceramica, cojocele si bundite, alte straie din partea locului...nu mi-a mers ca eram asteptati si trebuia sa ne urmam drumul.




Tags: Drumuri, Hanu Ancutei, Sadoveanu, obiecte traditionale, Foto,
Prin Bucovina (1)

12 ianuarie 2010

Rasarit de soare pe cer de iarna

Sa pornesc totusi la drum, un alt drum care la un moment dat va duce spre o "destinatie sarata" precum cele de asta vara, doar ca acum ceva mai indepartata si la care nu speram sa ajung tot in 2009, Doamne, iti multumesc!

Am plecat dis de dimineata ceea ce iarna e cam neplacut - te aburesti la suprafata bine de tot, iesind de la caldurica si trecand prin ger intr-o masina inghetata, neprimitoare. (O sa vreau s-o invat sa se porneasca singura si sa ne astepte cu caldura).

A meritat sa plec cu noaptea in cap. Altfel nu as fi fost destul de departe de oras astfel incat sa pot razbate cu privirea pana la orizont unde sa-mi culeg rasplata: rasarit de soare pe cer de iarna.



Campul, pe care zapada se topise in cea mai mare parte, era presarat din loc in loc cu pete albe de marimi si forme diferite. Un peisaj destul de monoton imbracat in straie mai acatarii doar de domnul soare.

(O sa inaintez putin cate putin, bine ca m-am apucat!)

Tags: Drumuri, Foto

11 ianuarie 2010

Iepur

Daca va intrebati ce e un iepur aflati ca un iepur e un iepure nesuferit. Ca nu merita iepurele-iepure sa fie asemuit cu fel de fel de indivizi numai fiindca i s-a pus in spinarea lui iepureasca faptul ca se sperie usor. De altfel, mic si gustos cum e, iepurelui-iepure nici nu i se poate reprosa ca se teme. Ceea ce nu este valabil si in cazul iepurului.

Am citit PA-urile celei mai recente etape a noului concurs de PA-uri. Aveam timp sa fac si eu unul si sa-l trimit. Dar cand am vazut cat de bune sunt toate PA-urile inscrise in concurs m-am varat intr-un colt si n-am mai scris nimic. Nu-mi venea. M-am purtat ca un iepur. Si nici macar nu am siguranta ca pe viitor nu o sa ma port tot asa de urat.
Iepurila care mi-ai servit drept model, iarta-ma ca iti folosesc fotografia in acest context!



Tags: PA, iepur

Metro-boulot-dodo

Cu capul in dosare fara sare, intre cifre multe si zalude, ziua de munca se transforma in zi de viata dandu-si duhul cu greu, de cele mai multe ori, neincapatoare. Atunci isi scurta somnul sau il elimina ca sa cuprinda si treaba de acasa. Nu o obliga nimeni. Si totusi asta facea zi de zi, de ani si ani. Organismul tanar plangea dupa somn. De multe ori atipea in metrou si asta era pentru ea o eliberare totala. Nu mai trebuia nici macar sa viseze. Fara visuri de zi.

Tag: metro-boulot-dodo, somn, fara visuri

Etichete: Alte texte

7 ianuarie 2010

Craciunul pe stil vechi

Astazi e Craciunul pe stil vechi. Am aflat de la Vania caruia ii spun inca o data la multi ani si ii daruiesc fotografiile pe care le-am facut de curand in salina Cacica.





Tag: Craciun pe stil vechi

Cine sare garduri multe...

Bolesc de doua zile cu gatul in pioneze si cu nasul revolutionar de nu se poate! Nici la calculator nu pot sta mult ca se lasa cu usturimi de ochi. N-am decat sa stau cu ochii pe perna si sa ma gandesc la...apuse vremi. Cine tropaia acum o saptamana voios nevoie mare prin zapada, transpirat, cu gatul gol si gura cascata? LePetitul! Asa-i trebuie! Cine sare garduri multe, ii mai intra cate un par in cur!

Vorba o stiu de la un oltean sadea care avea ceva din Moromete. Daca nu am spus pana acum ca il iubesc pe Marin Preda pentru ca ni l-a dat pe Ilie Moromete, spun acum.

Basm alb

Am spus basm? De ce oare? Acest colt de lume exista!

Paznicul

6 ianuarie 2010

Portretul lunii

In sfarsit am reusit sa fac niste teste folosind mai multe optiuni oferite de Nikonul meu ieftin care vad ca ma tine inca. Am mai facut teste si altadata dar de data asta am notat pozitiile ca sa fac diferenta cand ajung sa le descarc. Cineva mi-a zis sa nu ma mai omor ca la un asemenea aparat e tot aia daca-l las pe auto sau sar din optiune in optiune...

1 - cu optiunea peisaj in noapte:


2 - cu optiunea dusk/dawn - peisaje slab luminate



3- cu optiunea panorama ... norii s-au mai mutat pana m-am foit eu...



4 - am facut si cu "sunset" desi nu era cazul...sa vad ce iese



5- cu "landscape" - peisaje stralucitoare si de oras



6 - cu night portrait ( portretul lunii...hi-hi!)



Cam acestea ar fi cele care au iesit. Cu celalalte optiuni au iesit negre de-a binelea. Care va pricepeti spuneti-mi parerea voastra. Care nu va pricepeti, asijderea. Prinde bine. Multam dinainte!

Si pentru ca v-am chinuit va ofer o privire sincera.
Pe dumnealui mi se pare ca l-am facut cu "auto". Fiind ziua si fiind el pamantean de felul lui, a iesit bine, vagabondul!
L-am botezat "Cacic" - l-am gasit in fata minei Cacica...o sa-i vina randul si ei - sa v-o arat.