Telepatie cu proza arhiscurta

 N-am mai intrat de ceva timp pe blog si iata ca am facut-o azi, tocmai bine ca sa dau o raita pe la Calin si sa aflu de concursul de proza arhiscurta. Ceva telepatie trebuie ca exista la mijloc, altfel nu-mi explic!...
Asa ca postez primul text:

Undeva se pierde ceva

Undeva, candva, un copil a dorit schiuri. Si-a improvizat unele din niste sipci, dar, nu alunecau deloc si le-a aruncat in foc. Apoi a inchiriat unele si a schiat din prima ca si cand ar fi facut asta de ceva vreme. A mers ce a mers si a restituit schiurile. Undeva, candva, un copil a dorit o vioara. A improvizat una, n-a putut canta la ea si a aruncat-o in foc. Cand a primit una adevarata a cantat din prima. Apoi a tot cantat cu har si folos. A ajuns cel mai renumit dirijor si compozitor roman.


Acesta e primul text pentru concursul de la Calin pe care il rog sa dedice concursul lui LeO.

LeO

Trebuia sa faci tu, iarasi, ceva iesit din comun! Cum era sa mori tu la un 70-80, cu nepoti si nepoate in jurul tau? Ar fi fost prea banal. 

Mi-ai luat-o inainte, cum faceai si la concursurile de proza arhiscurta. Erai buna, cea mai buna. Asa ca intr-o zi am stabilit: tu esti LeO si eu sunt LeP. Era asa cum trebuie, O inaintea lui P.

Cu nimeni nu m-am jucat atat de frumos cum m-am jucat cu tine:


22 septembrie 2010

Rotund

Un dans de o seara
pe-o farama de vara
intr-un capat de lume
lang-o mare cu spume
nu ma lasa-n toamna
ma cheama, ma-ntoarna
in ceasuri de zi
sau ceasuri tarzi
in noaptea de vara
la un dans de-o seara

4 comentarii:

1. 
   Leo 22 septembrie, 2010 14:30

   Trecutu-i o urmă
   În inimă scurmă
   Rutundu-i o buclă
   Te-nalţă din pâclă
   Priveşte-nainte
   Departe de minte
   Vezi clar ce te-aşteaptă
   Mai urcă o treaptă
   
   :P
   Am incercat si eu un comentariu in versuri, imi face mare placere cand gasesc la mine unul de felul asta din partea ta, asa ca am intors gestul frumos.
2. 
   LePetitPrince 22 septembrie, 2010 15:25

   Sa urc toamna-treapta
   E calea cea dreapta
   Dar nu o vreau curand
   Caci totul e rotund
   In zadar tot incerc
   Sa nu ma-nvart in cerc
   
   he, te-ai prins ca e joaca mea preferata (ce noroc pe mine ca am cu cine sa ma gioc!)
   De ce i-am spus joaca? As putea trai in versuri...
3. 
   Leo 22 septembrie, 2010 17:00

   Te mai invartesti
   In cerc inc-un timp
   Si-ai sa ametesti
   Inc-un anotimp
   Iar apoi, timid,
   Aripi o sa-ti cresti
   Se va pierde-n vid
   Bucla-n care esti.
   
   :))
   Ai cu cine sa te joci, da !
4. 
   LePetitPrince 22 septembrie, 2010 17:34

   Marea mea cu spuma
   Nu e doar o gluma
   Nu e nici capriciu
   Si-ti dau un indiciu:
   Ea este legata
   Doar de vara.Toata.
   Toamna ruginie
   O sa ti-o las tie...

   
   

   LeO ? Ti-am lasat toamna si tu ce-ai facut? N-ai luat-o?

   De ce?! De ce?! 
   

Stiu!... Am sa vin pe blogul tau si am sa-ti las un comentariu instigator la raspuns. N-ai sa rabzi si o sa-mi raspunzi, caci, e o gluma, nu-i asa?

Text in 500 de semne pentru ultima etapa a Concursului European de Proza Arhiscurta

Nelu fata in fata cu fondurile europene

Cand Nelu a auzit ca se dau fonduri europene nerambursabile a dat fuga la primarie sa intrebe ce va sa zica nerambursabile si cum vine treaba,  cineva i-a explicat, el n-a inteles, dar s-a facut ca pricepe sa nu para prost. Noroc ca drumul de la primarie spre casa trecea pe langa carciuma, a intrat si el, ca tot omul, la o tuica si o vorba ca tot il rodea sa afle cum e cu fondurile alea nerambursabile. A si aflat, il incurca doar cuvantul nerambursabile, acum stie, e moca, sa tot iei la fonduri!

Frontiere deschise pentru urşi - a treia tema din cadrul Concursului European de Proză Arhiscurtă (CEPA)

Granite
Cum primavara era inca departe si burta incepuse sa-l doara de goala ce era, ursul isi lua inima in dinti si se apropie de casa cea mare de la poalele muntelui, desi nu se simtea tocmai in largul lui, caci, acolo se terminau padurea si mirosurile cunoscute si incepea o lume periculoasa, unde, odata, a recunoscut pe peretele unei case, capul si blana unui prieten. Era hotarat: daca nici acum nu va gasi ceva de mancat, o sa se intoarca in padure si o sa treaca granita fara sa mai priveasca inapoi.

Doua texte de fix 500 caractere pentru primele doua teme ale concursului de PA-uri

Ce inseamna un om batran
Ar fi zburat dar n-avea aripi, la drept vorbind zbura si fara, in felul lui, care putea fi remarcat de oricine isi dadea osteneala sa-l observe catusi de putin. Avea un soi de neastampar cum au copiii obligati sa stea pe un scaun intr-o sala de asteptare, intr-o liniste stanjenitoare, cu securea lui “n-ai voie” deasupra capului. N-avea toane, oboseli, neputinte. Cu toate acestea, uneori, se simtea batran. Anumite actiuni ii erau impiedicate fiindca impuneau limita de varsta. Si a lui era peste.

La doua capete (la tema "Tarii cat mai multi copiii").
Gandul ca de data asta nu va scapa n-o slabise toata ziua si o tinea treaza si acum, mult dupa miezul noptii, cand noaptea se gatuia spre ziua, iar lumina lua incet locul intunericului. Ar fi vrut sa adoarma dar somnul inca o ocolea, si, pe deasupra, trebuia sa se prefaca ca doarme, altfel Tache al ei ar fi vrut sa faca amor, ori ei numai de asta nu-i ardea acum! Apoi i-a venit ideea salvatoare: o sa faca un copil, femeile insarcinate nu pot fi concediate! Iluminata, incepu sa se foiasca in pat.

Un om cu un caine

Ii vezi plimbandu-se unul langa altul, o comuniune aleasa de sentimente, el, omul, iubindu-si cainele, adapostindu-l si oferindu-i hrana si mangaieri, el, cainele, oferindu-i afectiunea lui de animal credincios...
Asa presupui pana ce cainele gaseste de cuviinta sa vorbeasca pe limba lui si un latrat scurt si sonor tulbura linistea noptii.
" Taci dreacu!" -  se rasteste companionul cainelui la animalul obisnuit pesemne sa asculte intotdeauna.


 

Copil cu minte

 - Mama, de ce nu am gasit niciodata in ghete o nuielusa?
- Probabil pentru ca Mos Nicolae crede ca esti un copil cuminte.
- Si,... sunt? - intreba copilul cu un glas in care se putea deslusi o oarecare teama de raspuns ( stia el ce stia!).
Dupa o scurta ezitare, mama raspunse cu siguranta:
- Esti un copil cu minte!
De aceeasi parere trebuie ca era si Mosul de vreme ce an de an il trecea pe lista copiilor cuminti si ii aducea dulciuri si jucarii.

Tot despre copii cu minti, aici.

Masinoacele de altadata. Rechinul Volga si Popeda-Bopeda

Masinoacele rusesti de altadata parca ranjeau. Volga imi parea un rechin. Popeda avea si ea un ranjet dar nu atat de larg precum Volga. Din Volgile negre coborau oameni mari imbracati in costume in general inchise la culoare. Intr-o zi am realizat ca Volgile si Popedele au disparut de pe soselele patriei. Prin anii 80 nu cred ca mai erau. Moskviciurile inca mai zdranganeau pe sosele cand a aparut Lada, un masinoc mai de anii '80.  Poate ca se mai gaseste si azi cate un Moskvici ruginit in vreo curte sau pe vreo tarla a nimanui. Eu am gasit acasa la parinti  o Volga o jumatate de Volga,  intr-o fotografie de epoca ... "de aur".

Nevinovatul - proza arhiscurta scrisa pentru concursul Codul Bunelor Mamifere

- Rostogol, recunosti fapta ?
- Nu sunt eu faptasul, onorata instanta! Cand se deschide usa, ma rostogolesc pe scari ca o minge, direct afara, in fata blocului. De altfel, sunt educat, n-as face asa ceva!
Rostogol, alb si pufos, cu o expresie de nedumerire pe chip, cu ochii umezi, era intruchiparea nevinovatiei. A fost achitat si lasat sa iasa. Indata, a tasnit pe scari si a coborat patru etaje fuga-fuguta. Doar la etajul intai, in dreptul unei usi anume, s-a oprit, a amusinat si a ridicat piciorul din spate - dupa o scurta ezitare, ce-i drept.
Apoi, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, a pornit mai departe dand vesel din coada si rostogolindu-se pe scari ca o minge.

Copilul s-a nascut viu, dar...

Cand a realizat ca fi-su e pitic, Separache care avea aproape doi metri inaltime, a inceput sa se indoiasca ca ii e tata, mai ales ca stia de legaturile Imaculatei, mama copilului, cu niste barbati mici de statura, si nu cu unul sau doi, ci cu sapte. Copilul se nascuse viu, deci dobandise drepturi, inclusiv in calitatea lui de fiu al lui Separache, doar ca acesta considera acum ca Art. 36 din Codul Civil ar trebui completat astfel incat un copil nascut viu sa beneficieze de drepturi doar daca se naste... intreg.

(Text scris pentru concursul de proza arhiscurta Codul Bunelor Mamifere, etapa a cincea).

Inelul de logodna

Isi privea mana micuta pipaind cu degetul mare inelarul pe care trona un inel ciudat, cam larg si cam gros pentru degetul delicat pe care se afla. Dar ei nu-i pasa, era inelul ei de logodna, cel mai frumos inel din lume.
Tesea ganduri cu repeziciunea unui zbor de pasare asteptata la cuibul ei de puisorii ce trebuie hraniti.
Si ar mai fi facut-o mult timp daca reveria nu i-ar fi fost curmata brusc:
- Ioana, am pus adineaori un surub pe masa, l-ai luat tu?
- Da tata, ti-l dau inapoi imediat, poftim!

Un nume care ma reprezinta - proza arhiscurta scrisa pentru concursul Codul Bunelor Mamifere

 "Orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii" - Noul Cod Civil, Art. 82.

 Legea da dreptul la numele dobandit dar da si dreptul sa-l schimbi. Mie nu mi-a placut niciodata numele dobandit de la tatal meu, domnul Separache, care in cele din urma m-a recunoscut drept fiu, cu toate ca eu sunt pitic purtator de bocanci - caci piticii poarta intotdeauna bocanci. Norocul a facut sa ma insor cu o femeie care a dorit sa-si pastreze numele dinainte de casatorie. Si cum eu voiam sa-mi schimb numele cu un nume care sa ma reprezinte, am luat numele sotiei. Acum ma cheama Separila.

Inutilitatea Art.273 din Noul Cod Civil - proza arhiscurta scrisa pentru concursul "Codul Bunelor Mamifere"

Nota: Articolul 273 din NCC prevede: "Este interzisa incheierea unei noi casatorii de catre persoana care este casatorita".

Dupa ce ofiterul starii civile i-a declarat casatoriti, s-au sarutat, cam oficial, apoi au tasnit razand si tinandu-se de mana prin tunelul de flori pregatit pentru ei, afara. A urmat o ceremonie religioasa emotionanta. Fiecare cuvant al predicii li s-a intiparit in minte. Fiecare cuvant al predicii a daltuit in sufletele lor tinere un legamant alcatuit din aceleasi cuvinte gandite si nerostite: "tu, doar tu, vei fi perechea mea, atat cat voi trai". L-au pecetluit apoi cu un sarut deloc oficial.

Bigamia salveaza Romania

Amantlacuri ca in Romania, mai rar! Barbatii, chiar si cei mai parliti, au in sange instinctul de vanator, iar femeile vor sa fie in pas cu moda - sa zicem. De cele mai multe ori, amantlacurile au drept consecinta destramarea familiilor, agitatie si nebunie. Cineva care se afla undeva sus, dupa unii, si jos, foarte jos, dupa altii, isi rade in barba: "Na, fir'-ati ai dracu', ati vrut revolutie!". 

O solutie care sa scuteasca romanii de necazuri exista: legalizarea bigamiei.

Text de 500 caractere, scris pentru concursul de proza arhiscurta Codul Bunelor mamifere (CBM), etapa 2, tema "Bigamia".

Un om de nimic

Pitic cum sunt, mult timp am crezut ca eu n-am tata ca toti copiii, sau, cel mult, am si eu undeva in lume, o jumatate de tata. M-am obisnuit cu acest gand, chit ca maica-mea ma tot zgandare sustinand ca domnul Separache e tatal meu. Cum as putea s-o cred? Domnul Separache e o prajina de om de doi metri pe cand eu am 90 de cm cu tot cu bocanci - piticii poarta tot timpul bocanci. Despre domnul Separache, unii spun ca e un om de nimic. Altii spun ca e un pitic de om si asta imi cam da de gandit. 

Text scris pentru concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM)

Grasul - proza arhiscurta

Locuia la etaj inferior si nu lua liftul, era putin de urcat chiar si pentru un gras ca el. De altfel voia sa faca o bruma de miscare urcand intotdeauna pe scari. Ca atare nu l-a interesat niciodata daca liftul functioneaza sau daca i s-a efectuat revizia anuala. Totul pana in ziua in care, in urma sedintei de bloc, s-a stabilit ca liftul are nevoie de reparatii importante. Reparatiile s-au aprobat, s-au efectuat si au costat o groaza de bani. Costul s-a impartit pe apartamente. A platit si Grasu', ce era sa faca! Dar de atunci a urcat numai cu liftul.  

"Pictati, va rog!" - Etapa a sasea a concursului de proza arhiscurta PAfoto.

 Considerand eu poezia mai aproape de pictura decat proza, raspund politicosului indemn adresat participantilor la etapa a sasea a concursului PAfoto cu o pictura in versuri.
Inaltul Giudet e rugat s-o considere proza... cu rima si s-o accepte in concurs.

Profit de ocazie ca sa marturisesc ceva: pentru mine poezia e o pictura cu cuvinte. Poetul isi cauta cuvintele potrivite asa cum pictorul isi cauta culorile potrivite.

foto-tema etapei 6; foto-autor: Calin Hera

Penel, culoare, om

Clopotele bat ora sase dupa amiaza
Turistii din oras mor de cald si ofteaza
Apoi se strang in grup pe tarm sa prinda briza
Doar pictorul e singur - el cu muza.

Marea acum se strange, acum se rasfira din nou
Pictorul vrea s-o prinda intr-un tablou.
A dat in parg albastru marea, asa cum stie,
Iar soarele, pe-alocuri, o face argintie.

El, pictorul, o vede exact asa cum este
Si tot asa cum este el o si zugraveste.
Penel - culoare - om - o inclestare darza.
Omul a castigat: marea a trecut pe panza.

Nota: Adaug, in afara concursului, ca sa nu depasesc numarul optim de semne (500), inca doua versuri, pe care le dedic plimbaretului prin Barcelona:
Cu nasturii descheiati pana aproape de buric
Ma plimb voios prin port - nu-mi pasa de nimic.

Alta zi, alta proza arhiscurta. Poezie arhiscurta?

Am gasit pe un colt din agenda schita unor versuri.
Acum am schimbat foarte putin un vers, mai precis i-am taiat un cuvant in plus.
Am vrut sa continuu cu strofa a doua dar mi-am dat seama ca spune tot ce am avut de spus.
Proza arhiscurta exista, e un fapt incontestabil.
De ce n-ar exista si poezie arhiscurta? Ar putea fi ceva intre epigrama si haiku?

Soarele inroseste orizontul si dispare in pripa
Astazi se duce dupa Ieri sa stea la o pipa
Maine se aseaza pe locul unde Ieri si Azi au prins a sapa
I-a venit si lui randul sa scrie. Si scrie: alt PA.

Sandvis cu inima

Am cautat un loc unde sa-mi pun inima la pastrare, o vreme. Asta dupa ce am rezolvat cu ochii, ochii vor sta proptiti de luna noaptea si culcati pe nori ziua, caci ei dorm ziua, altfel dor. Ochii nu sunt ca parul, parul nu doare, poate sa stea unde vrea. Unde sa-mi pastrez inima? As aseza-o intre doua PAlme, unde sa-i placa si sa fie in siguranta. Cu inima nu te joci!

Uitai si nu postai

Ma prapadesc de ras cand studiourile centrale de televiziune fac legatura cu stiristii din tara, la Craiova.
E cate un interviu cu olteanul (de rigoare) aflat la fata locului in momentul producerii evenimentului; el nu trece pe acolo sa fie drumul cu oameni, e pe faza! Cand i se cere, relateaza cu pasiune adevarul si numai adevarul, daca nu vazu omu' nu vazu, dar auzi! El precizeaza: "fusai aici, auzii dar nu vazui". Si da-i si povesteste ce auzi el, cum fu adica de se luara unii la bataie. Ar fi spus el mai multe dar... "cand auzii impuscaturi, ma gandii ce ma gandii si o luai la fuga".
Oltenii au un plus de naturalete care-i fac simpatici si in general sunt oameni cu suflet bun totul e sa nu pici pe invers cu ei...

Uite ce uitai si nu postai: PA-ul scris pentru Casa de Vis. (Am pus chiar link-ul unde se voteaza textele, se mai voteaza azi si maine)
Omul-melc
Nu tin sa am casa mare sau mica, cu etaj sau fara, cu curte, gradina, iaz sau piscina. O casa care sa se invarta dupa soare ar fi ceva, am atata nevoie de lumina lui! Dar nu se potriveste pe de-a-ntregul cu visul meu. Casa din visul meu are roate, merge din loc in loc si alege unde sa se opreasca. Sta ce sta si merge mai departe, sa descopere alt loc frumos. Casa e aidoma omului pe care il adaposteste. Unii oameni seamana cu melcii, si-ar cara casa. Si chiar pot s-o faca, ajutati de caii putere.