Ii vezi plimbandu-se unul langa altul, o comuniune aleasa de sentimente, el, omul, iubindu-si cainele, adapostindu-l si oferindu-i hrana si mangaieri, el, cainele, oferindu-i afectiunea lui de animal credincios...
Asa presupui pana ce cainele gaseste de cuviinta sa vorbeasca pe limba lui si un latrat scurt si sonor tulbura linistea noptii.
" Taci dreacu!" - se rasteste companionul cainelui la animalul obisnuit pesemne sa asculte intotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!