Poezie pe datorie

As vrea sa-ti datorez o poezie,
Ca sa m-apuc s-o scriu asa cum vreau,
Si, cand e gata de pus pe hartie,
Intr-o sticla s-o-nfund si marii sa o dau.

Din marea mea ea leganat pluteasca,
In marea ta, si-acolo, se opreasca.
Din marea mea ea leganat sa poarte
In marea ta, o parte dintr-o carte.

Visam ca odata sa prind intr-o carte cateva poezii de-ale mele, dar timpul trece si ia cu el si speranta mea ca voi realiza vreodata acest lucru. Daca as datora poezii probabil ca as plati datoria... Altfel, visul se destrama ca un fum care se ridica spre cer si dispare treptat contopindu-se cu vazduhul, incet, nesesizabil, fara sa deranjeze pe nimeni.
 Poate asa trebuie sa fie.