"Capete" de blog

De-a lungul timpului blogul a avut mai multe infatisari.
Intr-un timp schimbam header-ul in functie de postare, apoi, o vreme, am imbracat blogul in functie de anotimp, sau, daca era sarbatoare, de sarbatoare.
Headerele sunt alcatuiri proprii la care am folosit poze de-ale mele, (mai putin la headerul cu ingerasi si ciorapei).

Am regasit cu placere cateva "capete" de altadata ale blogului.
Intentiile bune au existat de la inceput, chiar daca nu se mentionau in titlu blogului ca acum.
Mai presus de toate am dorit ca vizitatorii sa se simta bine.
As fi vrut ca platforma de blog sa faca cumva sa iasa din ecran o mana cu o ceasca de cafea buna, calda si aromata, de intampinare. Cum calculatoarele si stiintele conexe nu ofera (inca) posibilitatea aceasta, am facut si eu ce-am putut. Asa s-a nascut headerul verzui pe care l-am pastrat destul de mult timp pana sa-l schimb.


Un alt header care a stat mai mult pe blog e cel negru de mai jos:

A fost si un header pe care l-am confectionat anume pentru Craciun - ah, ce-mi mai place sa fiu Mos Craciun!

Pana sa raman cu headerul de acum, au tot fost altele...

Postare din categoria "Jucarele"

Text in 500 de semne pentru ultima etapa a Concursului European de Proza Arhiscurta

Nelu fata in fata cu fondurile europene

Cand Nelu a auzit ca se dau fonduri europene nerambursabile a dat fuga la primarie sa intrebe ce va sa zica nerambursabile si cum vine treaba,  cineva i-a explicat, el n-a inteles, dar s-a facut ca pricepe sa nu para prost. Noroc ca drumul de la primarie spre casa trecea pe langa carciuma, a intrat si el, ca tot omul, la o tuica si o vorba ca tot il rodea sa afle cum e cu fondurile alea nerambursabile. A si aflat, il incurca doar cuvantul nerambursabile, acum stie, e moca, sa tot iei la fonduri!

Frontiere deschise pentru urşi - a treia tema din cadrul Concursului European de Proză Arhiscurtă (CEPA)

Granite
Cum primavara era inca departe si burta incepuse sa-l doara de goala ce era, ursul isi lua inima in dinti si se apropie de casa cea mare de la poalele muntelui, desi nu se simtea tocmai in largul lui, caci, acolo se terminau padurea si mirosurile cunoscute si incepea o lume periculoasa, unde, odata, a recunoscut pe peretele unei case, capul si blana unui prieten. Era hotarat: daca nici acum nu va gasi ceva de mancat, o sa se intoarca in padure si o sa treaca granita fara sa mai priveasca inapoi.