17 mai 2023

Scaunul

Intalnirile familiei se petreceau in jurul mesei rotunde, in bucatarie.

Mama facand ture scurte intre aragaz si masa, umplea pe rand farfuriile, barbatul si baietii, asezati, vorbeau tare, intrerupandu-se unul pe altul cu rasete si adaugiri. Efervescenta era atat de mare incat mama nu reusea sa intre in discutie decat atunci cand ei incepeau sa manance. Dar atunci atentia le era indreptata spre bucate si nimeni n-o auzea, nimeni nu-i oferea un scaun. Ar fi dorit. Atunci.

Acum, mama, asezata pe un scaun la masa inconjurata de scaune goale, dorea doar sa aiba copiii sub ochii ei, sa-i priveasca si sa-i auda. Si sa uite ca in curand vor pleca si cine stie cand ii va vedea din nou.

26 aprilie 2022

Flash de fericire

Demult nu m-am mai intrebat ce e fericirea si nu pentru ca analizasem si stabilisem cum stau lucrurile cu ea, ci pentru ca am trait ca intr-un sac legat strans, din care am iesit din ce in ce mai rar.
(Stiu destui care traiesc toata viata in sac si asta nu-i supara deloc!).

A doua zi de Paste, am ramas mai mult in pat, am schimbat canale si m-am oprit la un film relaxant. Dupa film m-am ridicat si m-am uitat pe geam, in jos, in gradina de flori. Totul sclipea in soare, florile, pamantul, frunzele pomisorilor. Omul meu, asezat pe ladita lui, tragea linistit de buruienile crescute printre flori, pe pamantul reavan. Cateva momente n-a trecut nicio masina pe sosea, era liniste deplina. Cainele dadea din coada si coada se izbea de lemnul custii facand un zgomot placut, toc, toc, care nicidecum nu strica linistea ci o sporea.

Toate acestea au venit spre mine sau m-am dus spre ele in cateva secunde, incremenite intr-un tablou pe care doar mana Domnului putea sa-l picteze. 

Imediat dupa aceea, s-a intamplat: flash de fericire! O normalitate care a erupt in felul ei dulce, neagresiv, tacut.

Apoi a trecut o masina si clipa de fericire pura a disparut.
 

Alte texte

 

8 martie 2022

Nasturele de sidef

Astazi am intalnit pe un sort vechi, uitat, un nasture. Era altfel decat nasturii de plastic pe care i-am intalnit mereu, pretutindeni. Avea niste reflxe gingase, dulci, o forma imperfecta in care am deslusit atingerea mainilor omului. Un nasture cu suflet, mi-am zis.

Am luat un nasture de plastic. Era perfect rotund si stralucea dar cand l-am alaturat celui de sidef, stralucirea lui a palit. A ramas un fel de luciu umbrit.

Pentru o clipa am cazut pe ganduri. Cum te poate pune pe ganduri un nasture de sidef? Uite asa bine, gandind la lume si la viata. La parinti, la copii, la nepoti.

Ma scutur de ganduri si ma var din nou in lumea care a ramas, plina de nepasare, delasare, infatuare, victimizare, speculare... 


Alte texte, aici.

 

 

 

 

2 ianuarie 2022

Bubuitul

* postare cu care am inoportunat-o pe Ana pe whatsapp in 1 ianuarie.

 

Ce e si cu Anul asta Nou! Sta pitit pana la miezul noptii, impinge anul vechi afara din dum si se instaleaza el, cu surle si tobe!

Ce mai pocnituri! 

Ce explozii de lumina!

Curtile din jur, sunt, de fapt, arsenale?

De o saptamana militez pentru eliberarea cainilor din lant macar in noaptea feerica. Unii tin cainele legat. Am pandit vecinii care tineau cainele legat, le-am iesit in cale si i-am rugat sa-l lase liber, sa aleaga el unde sa se adaposteasca cand incepe bubuiala. N-au vrut. Ce-ar fi sa schimbe locul cu cainele lor?

E prima dimineata a noului an. Linistea s-a asternut peste curti ca o binefacere. Se  doarme cu spor, nici tipenie de om, caine sau masina.

Hai cu anul cel nou! Acum sa te vedem, Bubuitule!

eticheta: alte texte

9 aprilie 2021

Budinca vesela de stevie

Nu intentionez sa transform blogul intr-unul culinar, m-am gandit doar sa-l aduc putin la viata, prea sta trist si parasit!
Ideea postarii mi-a venit tam-nisam atunci cand o persoana draga mie s-a aratat interesata de reteta.
Asadar, draga Carmen, dragi cititori, iata:
 
Stevia apare in gradina mea, in fiecare primavara, de capul ei, adica fara s-o cultiv. Mereu mi-a placut gustul ei acrisor, pe care il consider mai putin plictisitor fata de cel al urzicilor, care sunt mai băţoase de felul lor, chiar aspre  - nu ma refer numai la faptul ca te inteapa daca nu iti pui manusi cand le culegi sau le speli.

Dupa ce spal frunzele de stevie, le inlatur nervurile si coditele si asez fasiile obtinute intr-o cratita.

Le oparesc si le strivesc putin desi stevia e moale si poate fi amestecata nestrivita, "la gramada" cu restul ingredientelor.
Las deoparte biata stevie oparita si ranita in mandria ei si ma apuc de compozitie:
 

Iau 2-3 oua, separ albusurile  pe care le iau la bataie (la mixat), pana devin spuma tare.
Amestec galbenusurile cu 2-3 linguri faina, rad niste branza tare sau cascaval, adaug marar tocat pe care l-am pus la congelator asta vara, adaug niste capere, daca am in casa, daca nu, nicio problema, iau stevia, o amestec in compozitia rezultata si la urma adaug albusurie batute spuma, amestecand de sus in jos, ca la chec, ca sa nu omor aerul inglobat in spuma.

Ung cu unt un vas de yena, rastorn compozitia si tusti la cuptor.

 


Dupa ce o scot si se raceste permite taierea, fain, frumos.
Si apoi papilele gustative intra in extaz...
Simti fiecare ingredient, mararul vrea sa se impuna dar cascavalul ras si ouale il domolesc.
Data viitoare il pot inlocui cu patrunjel care vine cu un gust mai discret si o prospetime aparte.
Este momentul pentru surpriza de gust pe care o produc cele cateva capere risipite, eu prefer caperele murate, nu cele in sare.   

 
eticheta: tam-nisam
 
 


30 septembrie 2019

Inceput de toamna

Era toamna.
Isi aducea aminte de vremea cand era o primavara sprintara si infloritoare.
Ce vremuri pline de culoare! Acum avea mai putine culori si oarecum in aceeasi gama, insa, pierderea din intensitatea culorilor si etalarea din loc in loc a unor degradeuri perfecte aveau farmecul lor.
Cu acalmia unei mari, cuprinse intr-o privire tot spatiul de jur imprejur, isi drese glasul si incepu:
-Toamnelor si Tomnilor,

29 decembrie 2018

La multi ani, Anastasia!

N-am mai scris demult aici...
Astazi cautam printre pozele mele niste flori mai deosebite pentru Anastasia. Asa am ajuns la florile de blog , (albastre ca si el), capturate cu vechiul meu aparat foto... ce vremuri!
Ii doresc micutei Anastasia sa se indragosteasca de cea mai minunata carte a tuturor timpurilor, Micul Print. 





23 iulie 2018

Sera cu ananasi, curba cu hortensii si Curioasele

Fiindca eu n-am mai vazut o sera cu ananasi, m-am gandit ca nici altii. 
Si, daca sera cu ananasi au mai vazut, una cu nasi, nu.

Nasi pentru Ana















Uite si o curba cu hortensii sau... niste hortensii care iau curba. 



Mi se pare mie, sau dumnealor sunt cam curioase?
CURIOASELE













20 februarie 2017

Ultimul sentimental

L-am lasat intr-o seara in fata casei. Dimineata era tot acolo, inghetat dar zambitor. I-am zambit si eu si i-am spus ca o sa vin afara curand.
Aproape de pranz inca nu iesisem desi aparuse soarele. L-am privit pe geam, era la fel de rabdator.
Si atat de caraghios cu chipiul lui mic peste parul aspru si ciufulit!
Am planuit sa ies mai tarziu si sa-l bat cu zapada. I-ar fi prins bine, soarele il cam molesise. Tunica groasa parca ii turtea umerii.
Spre seara era cu totul schimbat. Abatut si cu lacrimi siroind, pleca incet spre nicaieri.
Sau, poate, spre o alta iarna.





etichete: zapada, copilarie , suflet

4 februarie 2017

Singura pe blog

Am reusit sa raman fara cititori. Singura pe blog, e al meu, numai al meu!




26 ianuarie 2017

Mai trece cineva pe-aici?

As vrea sa stiu daca mai intra cineva pe saitul meu.
Un mic semn la comentarii, se poate?


18 ianuarie 2017

Incotosmanatele

Pulover. Vesta. Pulover peste vesta. Palton peste puloverul de peste vesta de peste pulover. Sal peste palton. Caciula. Fular. Fular peste caciula. Ciorapi. Ciorapoi peste ciorapi. Pantaloni peste ciorapoi. Bocancioi. Feminitate ucisa.

scurte

10 noiembrie 2016

Neasemuita toamna

O stiam demult, asa cum era, colorata in fel si chip... Mi se catara in varful degetelor si nu pleca de acolo pana nu luam pensula si culorile. Amestecam culorile si le asterneam pana cand seamanau cat de cat... Dar nu, culorile ei sunt neasemuite!

Imi tarsai picioarele cu voluptate prin covor gros de frunze si ele fosnesc. Un fosnet ce nu seamana cu niciun alt zgomot. Eu, umblatorul pe pamant calc pe ele, cele invatate cu zborul! Ce pangarire!


28 iulie 2016

De jos in sus

Eram pe balcon cand privirea mi-a fost atrasa puternic de cer. Aproape concomitent am auzit motor de avion in zbor - avioanele care decoleaza de la Otopeni si o iau spre vest trec pe deasupra mea, uneori foarte jos si atunci le privesc. Imi par pesti uriasi care inoata intr-un ocean fara inceput si fara sfarsit. De data aceasta, insa, nu vedeam avionul, doar il auzeam si simteam ca in el te afli tu, fiul meu. Stiam ca astazi trebuie sa pleci la Stockholm dar nu stiam ora, de cand zbori atat de des nu mai reusesc sa-ti urmaresc programul. Senzatia ca te afli in acel avion era atat de intensa! Am binecuvantat avionul si am facut semnul crucii cum fac de obicei dorind sa ajugi cu bine si sa fii ferit de rele. Apoi ti-am facut cu mana. (M-ai vazut?). M-am dus si m-am uitat pe program. Da, cu cateva minute inainte decolase avionul cu destinatia Stockholm.

eticheta: alte texte

7 iulie 2016

Megariscul. Apa tinuta in soare la Mega Image

Era un soare de mai bine dai mata afara din casa pe frig si ger decat pe fierbinteala aceea!
Setea, sete! Rabd cu stoicism. Niciodata nu cumpar apa sau altceva de la chioscurile care imi ies in cale, nu au cum sa tina marfa in conditii bune. Asa ca astept sa ajung la un supermarket cu aer conditionat, ca sa nu cumpar apa degradata prin expunerea la soare. Teoretc, elimin acest risc. Practic, riscul exista. Am vazut la Mega Image cum baxurile cu apa zaceau in plin soare. In jur nu era nicio miscare, probabil angajatii asteptau sa vina seara sa se mai duca zapuseala ca sa faca efort fizic. Pana au dus baxurile inauntru apa a facut insolatie.

















etichete: foto-reporterul lu'peste prajit, de la lume adunate, apa

20 aprilie 2016

Trepte spre desavarsire la Comana

Te culegi din Bucuresti si te reculegi intre iarba si cer, cer cu curcubeu...
















...ajungi la Comana cu mlastinile ei tacute, 


te indrepti spre alta liniste, manastirea-cetate; si ploaia de vara trece iute lasandu-ti niste combinatii de culori pe care nu te mai saturi privindu-le
















Toate in jur parca-s facute sa te incante si sa vrei numaidecat sa le fotografiezi...

















Urci trepte. Nu numai la propriu.


 etichete: foto, drumuri, foto-reporterul lu' peste prajit, Nulf, verde, albastru, Miercurea fara cuvinte


14 aprilie 2016

Ce bine era pe vremuri in tabara! In primul rand nu existau telefoane mobile! Cum o fi in taberele de acum? Daca toti copii din dormitorul comun isi pun alarma telefonului la aceeasi ora? Fiecare cu melodia/soneria lui, vacarm asigurat!

23 martie 2016

Miercurea traditionala: Ceramica de Horezu

Poftiti!
Alegeti!

E voie?

CU-CU-RI-GUUU!



















Fotografii din arhiva personala, sectiunea fotoreporterul lu'peste prajit.
etichete: miercurea fara cuvinte , foto

9 martie 2016

Cum infloresc zambilele si narcisele. Stadii de inflorire

stadii 

narcisele infloresc galben 

zambilele infloresc albastru















































Uneori, zambilele infloresc alb sau roz, zambilele infloresc alb, roz sau... combinat. Un lucru e cert: zambetul lor e minunat.
etichete: foto, miercurea fara cuvinte

6 martie 2016

Rugaciune pentru Rege

E tot un om, anii i s-au adunat pe umeri. I-a purtat drept si demn, nobil, cum îi este întreaga făptură si simţire. Privirea-flacără albastră, impunătoare, cu adancimi de necuprins, a rămas neatinsă de trecerea timpului.  În ea salasluieste intact Regele.  O revad cu ochii minţii. Amutesc. Ma rog.

Cred ca nu exista vreun roman care sa nu se roage pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei.

Doamne, miluieste-ne pe noi pacatosii!


***Rugaciune pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei***

2 martie 2016

Casa lui Gigi. Becali.

cum nu arata o casa romantica















casa romantica













casa frumoasa

casa frumoasa

25 februarie 2016

Flori de blog

Cum statea el asa, a prins a face flori, flori albastre ca si el.






































photos by LePetitPrince

etichete: foto, flori, blog

24 februarie 2016

Dragobete face fete

Fete flori,
fete culori,
fete bune de iubit
dragobete a gasit...




17 februarie 2016

Pe si pe langa Splai

Poza cu inima

BCR cu capul taiat
Juma'de parlament











































Etichete: foto, miercurea fara cuvinte

3 februarie 2016

20 ianuarie 2016

Asteptatoarea

Are 3 ani, e pufoasa, inteligenta, tandra, torcatoare, urmaritoare, geloasa, operata, chinuita, ingaduitoare, rabdatoare, cataratoare, elastica, supraelastica, mladioasa, tenace, vanator, sincera, o cheama Fulguta, Iepurica, Albisoara, Scumpita, Adorata, Cozonac, Motoras, Pisi  si ...Ildiko (asa am chemat-o ieri, nu stiu ce mi-a venit).

Cel mai des o cheama Fulg sau Fulguta, nu doar fiindca e alba ci pentru ca se misca de parca ar fi imponderabila! Si, ca si mine, adora iarna si nu se fereste de zapada; intra fara sa ezite in zapada ''neinceputa'' mai mare decat ea, deschide carari apasandu-si labutele pana la umar, paseste... e atat de nostima cu felul ei de a inainta prin zapada!

Ma asteapta cu zilele, poate cu saptamanile - nu m-am indurat sa o las mai mult de 9 zile fara mine cu toate ca are casa, curte, garduri, adica ocupatii multiple.

Mult timp am crezut ca e muta, credeam ca nu stie sa faca miau ca n-a avut de la cine sa invete, mama ei a murit si am crescut-o eu cu biberonul. Apoi am observat ca dupa ce lipsesc mai multe zile, cand ma vede sau imi aude vocea incepe o serie de miauri scurte si dese, de fapt nu miau, zice asa: miu-miu-miu. Pot fi chiote de bucurie pisicesti.


 


etichete: miercurea fara cuvinte, animale, pisici

23 decembrie 2015

Nestemate printre pachete cu carne

 Frumusetea acestui firicel m-a lasat fara cuvinte.
L-am iubit din prima clipa si l-am botezat ,,Splendoare in iarba''. 
L-am pozat si l-am pastrat... in congelator. 


19 decembrie 2015

Halal Mos Craciun!

Cu mult timp inainte de a fi mic print am fost... mos.

Ma aflam la serbarea copiilor, elevi in ciclul primar.
Doamna inavatatoare cauta pe cineva care sa tina locul lui Mos Craciun care nu se stie din ce pricini nu a putut veni. A pus ochii pe un domn solid, cu barba... sotul meu.
Serbarea a inceput, copiii s-au pus pe cantat si recitat poezii iar cand au terminat s-au asezat cumintei. Sssst, urmeaza sa vina Mos Craciun! S-a facut liniste adanca.

Sus, in capul scarilor, (serbarea avea loc intr-un amfiteatru), apare Mosul, impingand in fata o burta inexistenta si strigand cat il tine gura: "Ohohoooo copilasii mosului!" Apoi se puse pe coborat trepte, cu greutate, desigur, ca era batran si venea de departe. Cand a ajuns pe scena in fata copiilor, stupoare: mosul era cam sfrijit si tinerel, in ciuda barbii albe, care, oricum, arata destul de ciudat. Fusese prinsa in pripa de urechile mosului, caci, in utimul moment, avusese loc o alta schimbare de mos. Sotul se intreba cine l-a pus sa accepte si nu stia ce trebuie sa faca. Las'pe mine, i-am spus, si in cateva clipe am intrat in costumul de mos.

Dincolo de momentul de stupoare, lucrurile ar fi decurs bine daca baiatul meu cel mic n-ar fi zis... "uite-o pe mama!" si nu s-ar fi pus pe chicoteala cu alti poznasi. Si, ca sa fie tacamul complet, caciula de mos m-a tradat. De sub ea alunecara in cel mai parsiv mod niste suvite care prevesteau navala parului lung si negru.

Mai indesand sub caciula parul nabadaios, mai nebagand in seama rasetele ghidusilor, am dus la capat "misiunea". Mos Craciun, care vede si stie tot, a ras si el in hohote dar cred ca i-a placut de mine de vreme ce in ziua de Craciun am gasit sub brad un cadou pentru mine. Il stiti, el vine tiptil noaptea si lasa daruri copiilor cuminti.

Eticheta: alte texte


25 noiembrie 2015

Ninge...

A inceput acum. Ce pacat ca nu a apucat sa se astearna zapada si apoi, cand m-as fi uitat din intamplare pe geam, s-o vad! Cam asa s-au petrecut lucrurile in fiecare an, ma surprindea si bucuria era mai mare.
Bine si asa! O sa ma uit la fulgi in timp ce se astern, sa vad cum fac. 
Sau ma uit mai tarziu, sa vad mult alb. 

Hei, miercurosi, ninge!

Din alti ani: