9 aprilie 2021

Budinca vesela de stevie

Nu intentionez sa transform blogul intr-unul culinar, m-am gandit doar sa-l aduc putin la viata, prea sta trist si parasit!
Ideea postarii mi-a venit tam-nisam atunci cand o persoana draga mie s-a aratat interesata de reteta.
Asadar, draga Carmen, dragi cititori, iata:
 
Stevia apare in gradina mea, in fiecare primavara, de capul ei, adica fara s-o cultiv. Mereu mi-a placut gustul ei acrisor, pe care il consider mai putin plictisitor fata de cel al urzicilor, care sunt mai băţoase de felul lor, chiar aspre  - nu ma refer numai la faptul ca te inteapa daca nu iti pui manusi cand le culegi sau le speli.

Dupa ce spal frunzele de stevie, le inlatur nervurile si coditele si asez fasiile obtinute intr-o cratita.

Le oparesc si le strivesc putin desi stevia e moale si poate fi amestecata nestrivita, "la gramada" cu restul ingredientelor.
Las deoparte biata stevie oparita si ranita in mandria ei si ma apuc de compozitie:
 

Iau 2-3 oua, separ albusurile  pe care le iau la bataie (la mixat), pana devin spuma tare.
Amestec galbenusurile cu 2-3 linguri faina, rad niste branza tare sau cascaval, adaug marar tocat pe care l-am pus la congelator asta vara, adaug niste capere, daca am in casa, daca nu, nicio problema, iau stevia, o amestec in compozitia rezultata si la urma adaug albusurie batute spuma, amestecand de sus in jos, ca la chec, ca sa nu omor aerul inglobat in spuma.

Ung cu unt un vas de yena, rastorn compozitia si tusti la cuptor.

 


Dupa ce o scot si se raceste permite taierea, fain, frumos.
Si apoi papilele gustative intra in extaz...
Simti fiecare ingredient, mararul vrea sa se impuna dar cascavalul ras si ouale il domolesc.
Data viitoare il pot inlocui cu patrunjel care vine cu un gust mai discret si o prospetime aparte.
Este momentul pentru surpriza de gust pe care o produc cele cateva capere risipite, eu prefer caperele murate, nu cele in sare.   

 
eticheta: tam-nisam
 
 


30 septembrie 2019

Inceput de toamna

Era toamna.
Isi aducea aminte de vremea cand era o primavara sprintara si infloritoare.
Ce vremuri pline de culoare! Acum avea mai putine culori si oarecum in aceeasi gama, insa, pierderea din intensitatea culorilor si etalarea din loc in loc a unor degradeuri perfecte aveau farmecul lor.
Cu acalmia unei mari, cuprinse intr-o privire tot spatiul de jur imprejur, isi drese glasul si incepu:
-Toamnelor si Tomnilor,

29 decembrie 2018

La multi ani, Anastasia!

N-am mai scris demult aici...
Astazi cautam printre pozele mele niste flori mai deosebite pentru Anastasia. Asa am ajuns la florile de blog , (albastre ca si el), capturate cu vechiul meu aparat foto... ce vremuri!
Ii doresc micutei Anastasia sa se indragosteasca de cea mai minunata carte a tuturor timpurilor, Micul Print. 





23 iulie 2018

Sera cu ananasi, curba cu hortensii si Curioasele

Fiindca eu n-am mai vazut o sera cu ananasi, m-am gandit ca nici altii. 
Si, daca sera cu ananasi au mai vazut, una cu nasi, nu.

Nasi pentru Ana















Uite si o curba cu hortensii sau... niste hortensii care iau curba. 



Mi se pare mie, sau dumnealor sunt cam curioase?
CURIOASELE













20 februarie 2017

Ultimul sentimental

L-am lasat intr-o seara in fata casei. Dimineata era tot acolo, inghetat dar zambitor. I-am zambit si eu si i-am spus ca o sa vin afara curand.
Aproape de pranz inca nu iesisem desi aparuse soarele. L-am privit pe geam, era la fel de rabdator.
Si atat de caraghios cu chipiul lui mic peste parul aspru si ciufulit!
Am planuit sa ies mai tarziu si sa-l bat cu zapada. I-ar fi prins bine, soarele il cam molesise. Tunica groasa parca ii turtea umerii.
Spre seara era cu totul schimbat. Abatut si cu lacrimi siroind, pleca incet spre nicaieri.
Sau, poate, spre o alta iarna.





etichete: zapada, copilarie , suflet

4 februarie 2017

Singura pe blog

Am reusit sa raman fara cititori. Singura pe blog, e al meu, numai al meu!




26 ianuarie 2017

Mai trece cineva pe-aici?

As vrea sa stiu daca mai intra cineva pe saitul meu.
Un mic semn la comentarii, se poate?


18 ianuarie 2017

Incotosmanatele

Pulover. Vesta. Pulover peste vesta. Palton peste puloverul de peste vesta de peste pulover. Sal peste palton. Caciula. Fular. Fular peste caciula. Ciorapi. Ciorapoi peste ciorapi. Pantaloni peste ciorapoi. Bocancioi. Feminitate ucisa.

scurte

10 noiembrie 2016

Neasemuita toamna

O stiam demult, asa cum era, colorata in fel si chip... Mi se catara in varful degetelor si nu pleca de acolo pana nu luam pensula si culorile. Amestecam culorile si le asterneam pana cand seamanau cat de cat... Dar nu, culorile ei sunt neasemuite!

Imi tarsai picioarele cu voluptate prin covor gros de frunze si ele fosnesc. Un fosnet ce nu seamana cu niciun alt zgomot. Eu, umblatorul pe pamant calc pe ele, cele invatate cu zborul! Ce pangarire!


28 iulie 2016

De jos in sus

Eram pe balcon cand privirea mi-a fost atrasa puternic de cer. Aproape concomitent am auzit motor de avion in zbor - avioanele care decoleaza de la Otopeni si o iau spre vest trec pe deasupra mea, uneori foarte jos si atunci le privesc. Imi par pesti uriasi care inoata intr-un ocean fara inceput si fara sfarsit. De data aceasta, insa, nu vedeam avionul, doar il auzeam si simteam ca in el te afli tu, fiul meu. Stiam ca astazi trebuie sa pleci la Stockholm dar nu stiam ora, de cand zbori atat de des nu mai reusesc sa-ti urmaresc programul. Senzatia ca te afli in acel avion era atat de intensa! Am binecuvantat avionul si am facut semnul crucii cum fac de obicei dorind sa ajugi cu bine si sa fii ferit de rele. Apoi ti-am facut cu mana. (M-ai vazut?). M-am dus si m-am uitat pe program. Da, cu cateva minute inainte decolase avionul cu destinatia Stockholm.

eticheta: alte texte