Ehei, a trecut ceva timp de cand am descoperit
vocatia spre infinit a melcilor!
Ei cu vocatia, eu cu inspiratia! Mai un text pentru concursurile de proza arhiscurta, mai o poezioara... alte vremuri! Cum se face ca aproape am abandonat scrisul e poveste luuunga, de fapt in inima mea nu l-am abandonat nicio clipa. Doar am amanat pana termin cutare, apoi cutare, apoi cutare treaba; se tin lant, ati ghicit!
Am schimbat stilul de viata (mai mult de nevoie). Ne-am mutat langa Bucuresti si am devenit culegatori.
A plouat si am avut ce culege: ciuperci si melci. Melcii au cea mai buna carne, proteina pura, fara colesterol. De ciuperci nu mai zic, sanatate curata - daca nu infuleci vreuna otravitoare!
Saditori si culegatori. Punem cate ceva in pamant, si, culmea, rasare! Pana una-alta mancam ce ne da pamantul, padurea, in curand apa, caci acum am si o undita. Am planuit sa imblanzesc lacul si apoi o sa mananc si peste.
Cand vrei sa mananci melci, partea proasta e ca trebuie sa stai cateva zile dupa ei sa elimine tot ce au prin mate. Si sa-i tot speli. Timp in care daca nu esti atent o steg iepureste, caci sunt parsivi! Normal, le place libertatea, cui nu-i place!
Initial nu ma gandeam la ei ca la o hrana ci doream sa le asigur lor hrana, asa ca, le-am pus multe frunze de salata si urzici ca nu cumva sa moara de foame. Apoi mi s-a explicat ca, totusi, scopul e sa-i mancam. Asa ca mi-am invins mila si am trecut la represalii: i-am lasat nemancati. Au tot murdarit cadita pana n-au mai facut caca nemaiavand nimic in mate, bietii.
La pozat au stat; de fapt au incercat s-o stearga unul cate unul dar i-am prins asupra faptului. De unde cand le-am dat salata ma sorbeau din coarne, (melcii au ochii in varful cornelor), cand i-am prins si i-am tras la loc in cadita cred c-au vrut sa ma muste! Poate m-au si muscat dar muscatura de melc trebuie ca e moale. Ca ei.
 |
| aliniati la start! |
.
