18 februarie 2010

Zamisliri la Marginea

Intredeschid usa atelierului de ceramica si cer voie sa intru. Mesterul, invatat cu vizitatorii, ma ingaduie. Pasesc in sanctuarul unde se zamisleste din apa si pamant. Din elemente primordiale. Lipseste doar soarele. Dar exista foc, in cuptoarele de ars ceramica.

Mesterul, aplecat asupra roatei sale isi vede de treaba. Nu indraznesc sa-l tulbur cu intrebari, ma multumesc sa aflu cate ceva din cele spuse de dansul in timp ce mainile neobosite dau forma eleganta bucatii de lut natang.
Mestesugul e stravechi dar, din pacate, se practica de tot mai putini. Tinerii pleaca din sat iar batranii se sting.Tehnica prin care se obtine culoarea neagra care face unica ceramica de Marginea provine din vremuri stravechi. Oalele se ard in cuptor pana devin rosii apoi se ard inabusit o jumatate de zi, timp in care ajung cenusii sau negre, in functie de temperatura pe care o incorporeaza.
Incaperea e plina pana sus cu rafturi cu obiecte puse la uscat. Unele au fost ornamentate "de crude". Altele se lustruiesc si se decoreaza cu ajutorul unui cremene. Ornamentele de pe vase, ca si forma lor, au eleganta simplitatii. Oricat ai rataci cu privirile peste arcuirile echilibrate de pe rafturi, ochii iti sunt atrasi tot timpul spre roata olarului si ce se intampla acolo. Lutul docil, se inalta dupa cum vor mainile olarului. Ma abtin cu greu sa nu iau o bucatica de lut sa vad ce pot face cu ea. Ce rau e sa fii adult! (Oare? Atunci de ce aveam lut pe maini?)

Dincolo, in magazin, siluetele vaselor de ceramica neagra par mai svelte. Alaturi de ele zambesc din rafturi obiecte colorate, dand incaperii un aer plin de viata.

Alaturi, in curte, o casuta cu prispa ne cheama sa admiram exponatele cu care ne intampina inca din prag: obiecte de imbracaminte frumos brodate cu modele bucovinene, dantele si tesaturi facute in casa, stergare... mult alb dar si culoare, toate alcatuind un univers blajin si placut.

Photos by LePetitPrince

Tags: Marginea, ceramica de Marginea, ceramica neagra, zamisliri

8 comentarii:

  1. E o lume întreagă în astfel de ateliere... Din ce în ce mai puţine, de altfel...

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai ce-mi place acest mestesug!!!!
    Si in Bihor mai sunt cateva asezari care n-au dat uitarii acet mestesug.Mi-am propus si eu ca-n primavara asta sa fac o vizita intr-un loc asa de ...special.
    Si costumele populare sunt superbe!

    RăspundețiȘtergere
  3. @cris
    exact senzatia asta am avut-o, acolo; o lume intreaga, un mod de viata

    RăspundețiȘtergere
  4. angi
    iti doresc sa ajungi unde ti-ai propus

    RăspundețiȘtergere
  5. Minunat ! Mi se par fermecate acele maini care modeleaza lut, au in ele o picatura de dumnezeire. Mi-as dori tare sa vad si eu pe viu odata asemenea minuni, si mi-as cam baga mainile si eu in pasta cleioasa... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. in copilarie am petrecut o vacanta de iarna cap-coada in nordul Moldovei, la Fratauti (la nord de Radauti, vreo 3 km de granita cu fosta URSS); o saptamana am fost invitat sa o petrec la Marginea; inca mai pastrez un set de obiecte din ceramica neagra primit cadou; din cate imi amintesc erau niste artisti si la impletirea cosuletelor.

    RăspundețiȘtergere
  7. nu stiu,poate; la tara oamenii isi fac cosuri de care au nevoie in gospodarie din rachita sau panuse dar e posibil ca acolo mestesugul sa fi prins mai bine

    ce vedeai de la granita? Iti amintesti?

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!