Ca sa intelegeti de ce era asa de greu, iata poza. Oricat ai face zoom, literele se incaleca. Asa ca am facut cum m-am priceput: editare in paint si rescriere.
Noroc ca am avut timp duminica desi tot mi-a venit de cateva ori sa abandonez. Pe de-o parte imi placea sa aflu cuvant cu cuvant si sa reconstitui sensul frazelor (oare asta simt arheologii?) si imi convenea sa rescriu astfel fiind mai multe sanse sa retin niste date. Pe de alta parte nu mai aveam rabdare sa migalesc.
Bun. Ma depasesc. Migalesc. Razbesc sa ma depasesc. Stau pe "postare noua" incercand sa finisez textul, recitesc...dau de numele lui Toader Bubuiog si dau o cautare pe net sa vad cine, ce a mai scris despre el. Primul link ma duce la Wikipedia. Stupoare! Acelasi text! Luat cuvant cu cuvant din tabloul din biserica. Acum, dupa ce ma chinuisem sa "traduc" literele incalecate il gasesc de-a gata, negru pe alb! Nu ma ofticam pentru munca depusa, ci pentru ca as fi vrut ca saitul meu sa fie primul care publica acel text. Unde mai pui ca nu reuseam sa postez, ma tinea pe loc, dandu-mi mesaj de eroare de mai multe ori..am tot bifat pe-acolo si in sfarsit m-a lasat.
Stiti cum e sa-ti dai palme? Daca nu stiti, va spun eu!
Să nu fie totuşi aşa de tari palmele, ca să nu usture...
RăspundețiȘtergere@cris
RăspundețiȘtergeredaca ustura poate scap de orbul gainii desi am mai patit asa cu niste poze, am inceput sa cred ca in timp ce eu incarc imaginea pe blog imi pleaca pozele si in alta parte si pana postez...poza cu istoricul o incarcasem inainte de a posta "Prin Bucovina (4)" dupa care am renuntat la postare
Cred că e greu să fii primul în ceva în ziua de astăzi. Pe de altă parte, mai cred că e cu mulr mai important să ştii că ai muncit tu, în loc să iei cu copy paste din altă parte.
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru munca depusă. Am senzaţia că eşti o persoană răbdătoare...
@cell
RăspundețiȘtergereasa e, dar multumirea tot nu acopera frustrarea
He, sunt departe de a fi o fire rabdatoare dar cand trebuie reusesc sa fiu...si trebuie cand vreau
Iti inteleg efortul. Nici nu-ti dai seama. Ti-am urmarit "humorismele" si mi-am adus aminte de copilariile mele din Ceahlau, de toate pietroaiele pe care le-am batut pe-acolo...
RăspundețiȘtergerePaul, acum ca am citit asta nici nu mai conteaza micile necazuri; cred ca pe la jurnalismul ala al vostru ati invatat si psihologie, multumesc!
RăspundețiȘtergereEu cu Moldova n-am avut de-a face in afara unor vizite rare si scurte dar pus cap la cap ce am cunoscut gasesc ca moldovenii au un geniu al lor, sunt naturali, hatri, iubesc viata...Cat despre plaiuri...te imping sa le canti!
Ceahlau? Frumos! Cred ca erai un copil mai degraba cuminte
Continui sa fiu un copil cuminte. Unii se indoiesc de asta, dar nu am ce sa fac...
RăspundețiȘtergereUn Sisif mai mic...
RăspundețiȘtergere@Leo
RăspundețiȘtergerechiar Sisifoi - era tare neclara poza
@Paul
RăspundețiȘtergereunii sunt incapabilei de a vedea in altii ceea ce nu sunt ei
Când alergi şi ajungi sau nu în punctul final, ce e mai important oare? Fuga ori atinsul? Eu mizez întotdeauna pe fugă, pe momentele pe care ea ţi le oferă. Pe speranţe ori deziluzii întâlnite de-a lungul ei. Pe felul în care mai arunci o privire înspre tine în tot timpul ăsta. În punctul final, ai o satisfacţie sau gustul amar al unui eşec, dar ele durează puţin. În fugă însă, Doamne, cât se poate trăi! Iar faptul că, atunci când atingi punctul final, îţi dai uneori seama că totuşi nu ai fost primul nu ştirbeşte farmecul şi valoarea alergării de până atunci. Toate frumoase!
RăspundețiȘtergereAda,
RăspundețiȘtergereMai intai: vizita ta ma onoreaza.
Fuga...cand fugeam o faceam ca sa ocup primul loc, nu de dragul de a fugi (e posibil ca atletismul practicat in adolescenta sa fi lasat urme). Doar mi-am amintit, stiu ca nu despre asta e vorba. Am inteles ce-mi spui, cu atat mai mult cu cat nu mi-e strain acel mod de a fugi.
Dar pe net...ca pe net. Daca nu esti primul care postezi un material se poate crede ca l-ai luat de acolo. Si cand te dor ochii te cam oftici. Dar mi-a trecut repede, fiindca, cum spuneam, am descifrat si cu scopul de a retine eu insami - ca sa nu fi trecut pe acolo ca gasca prin apa - si avand o senzatie de implinire ca voi putea oferi si altora