30 aprilie 2010

Loc de pus...

...undita.
Fotografia am facut-o intr-un loc unde pescuitul e la loc de cinste. Nu din placere, din nevoie. E un loc sarac, cu sol nisipos unde nu se poate cultiva mare lucru. Oamenii trebuie sa manance. Pamantul nu da bucate. Apa da.
Cineva are grija sa fie un echilibru.



Eticheta: alte texte, scurte, foto
Tags: undita, loc de pus undita, nevoie, placere, echilibru.

Macadam...o tema cu schepsis!

Am dat o raita pe la Em, si am citit cateva PA-uri la tema Macadam. Marturisesc ca de la inceput am vrut sa o felicit pentru alegerea temei cu schepsis! Ca urmare, unii PAuritori au luat definitia din dictionar si s-au apucat de scris PA-ul. Tocmai aici e smecheria, macadamul nu e chiar ceea ce scrie in dictionar, macadamul e ...macadam si din dictionar nu afli chiar tot. Bravo, Em!

Uite la ce sunt bune concursurile noastre, invatam. Adica deschizatorul de drumuri - care acum isi plimba mintea scotocitoare prin China, isi atinge scopul.

Eticheta: PA-uri, alte texte
Tags: macadam, PAuritorii, PA-ul, schepsis, concurs.

29 aprilie 2010

Macadam intre blocuri

PA (in versuri) scris pentru Orasul PA, etapa 3, tema "Macadam".

Cand ia startul pe aleea dintre blocuri
Pisicile tasnesc din tufe speriate
Cucoanele intepenesc pe tocuri
Iar satelitii cad de pe orbite.

La volan, concentrat, o mutra fioroasa,
Zmeul ce altfel nu-si gaseste rostul
Cambreaza rau masina cea nervoasa
Iar tie-ti vine sa te iei de prostul
Ce mana caii cu esapament
Cu fum si zgomot fals, neconcludent.

Aleea dintre blocuri fierbe de indignare
Si gardianul public doarme, habar n-are
Visand ca fotbalul se joaca pe maidan
Si cursele auto au loc pe macadam.

Etichete: PA-uri, poezii

27 aprilie 2010

Varianta retusata aluneca pe ...macadam.

A trebuit sa renunt la ideea de "lupul moralist" si uite ca doamnele care acuzau lipsa de civilizatie, ele insele aflate in culpa de vreme ce se plimbau pe culoarul pentru biciclete, scapa basma curata in noul text. Am "retusat" numarul de semne (ca sa fie cat de-un PA) si am adaptat textul la tema etapei 3, "Macadam". Ii mai trebuie titlu, la ora asta nu prea stiu ce titlu sa-i pun...astept sugestii.

Doamnele, trecute bine de a doua tinerete discutau aprins luandu-si vorba una alteia din gura:
-Vai de orasul nostru!…
-Cica …Micul Paris, ha-ha!
-Mai degraba Mititelul Paris, ha-ha-ha!
-Totusi, in ultima vreme s-a mai schimbat, zise concesiv una din doamne.
-Da, se grabi sa aprobe cealalta, au pus flori!
-E mai frumos, acum!…
-Negresit!
Din vorba in vorba, plimbarea doamnelor s-a prelungit fara ca vreuna sa observe unde au ajuns. Noroc ca raliul avea sa inceapa abia a doua zi.

Eticheta: PA-uri, alte texte
Tags: macadam, Micul Paris, Mititelul Paris, varianta retusata, PA, text

Varianta neretusata

Acum ceva timp „m-am privatizat”. Am deschis un atelier si cum nu am primit comenzi, ca sa nu dau faliment m-am gandit sa imi retusez propriile texte mai vechi astfel incat ele sa devina PA-uri.
O sa incep cu cel de mai jos pe care trebuie sa-l fac fain frumos de 500 de semne, adica numa' bun de concurs. Pe Macadam.

Varianta neretusata:

Discutia dintre cele doua femei trecute bine de a doua tinerete se auzea fara sa faci efort sa tragi cu urechea. Se oprisera din plimbare si sporovaiau luandu-si vorba una alteia din gura.

“Vai de Bucurestiul nostru, cand o sa traim si noi civilizat?”
” Cica... Micul Paris? Ha-ha! “
“Poate mititelul Paris, ha-ha-ha!"
“Totusi”… incepu concesiv prima, “in ultima vreme”…
“da”… aproba pe nerasuflate cealalta.
”Au pus flori…”
“… si banci”
” negresit, e mai frumos!”
“si mai curat!” se repezi interlocutoarea.
Nu au observat insa, inca un aspect pozitiv: culoarul pentru biciclisti. De fapt, chiar acolo se oprisera sa discute.

(Urmeaza varianta retusata).
Etichete: PA-uri, alte texte
Tags: varianta, retus, macadam, PA-uri, concurs, atelier, faliment, texte, fain, frumos, 500 de semne

26 aprilie 2010

Cu scara, pe bloc



Nota: Am scris acest PA pentru etapa 1 cu tema "scara blocului" a concursului OrasulPA.




La ora de desen ne-a pus sa desenam scara blocului. Am facut un desen foarte frumos ca doar stiu si eu cum arata un bloc, chiar daca stau la casa. Am desenat un bloc inalt. Scara am desenat-o mare cat blocul, rezemata de el, asa cum avem noi acasa scara pe care ne urcam in pod. Nu inteleg de ce mi-a dat patru la desen. Cred ca profesoara de desen n-a vazut in viata ei cum arata un bloc. Abia cand am mers la matusa care sta la bloc am inteles unde am gresit: blocurile inalte nu au scara, au lift.

Eticheta: PA-uri

25 aprilie 2010

De-o fi...

De-o fi sa ma pierd, sa ma pierd aici
Intre flori si fluturi si mii de furnici


Eticheta: foto

Dupa ce bei apa, un' te duci?



Eticheta: foto

Masculi frumosi

Pe cel care curge alb ca o zana l-am vazut prima oara. Am exclamat: "Uite zanul!"
Acum ii spun "Batranul".
El e la fel.




Eticheta: foto

23 aprilie 2010

Absurd

S-au intalnit prima oara in aer. S-au luat de mana inainte de a-si vorbi. Doua ciuperci uriase pentru care timpul se masura in distanta dintre cer si pamant. Dupa prima intalnire a devenit o obisnuinta sa se caute in aer si sa se prinda de mana. Pe pamant nu-si vorbeau. Intr-o zi o ciuperca a ajuns prima pe pamant, nedeschisa. De atunci nu si-au mai vorbit niciodata.

Eticheta: PA-uri, alte texte
Tags: absurd, in aer, ciuperci, cer,
pamant, intalnire, obisnuinta, zi, prima, nedeschisa, uriase, niciodata

Ce sa faci cu o punga goala

Avea ceea ce unii numesc "simt practic". Din doua sarmulite, un cui si o scandurica facea te miri ce obiect. De aceea aduna toate nimicurile, ca, nu-i asa, nu stii cand iti trebuie. Ori de cate ori un obiect isi pierdea folosinta, in loc sa-l arunce, il intorcea pe toate partile si daca nu ii gasea pe loc utilizare il punea la pastrat. Nu se indura sa se descotoroseasca de el.

Tinea in maini o punga, usor descumpanit; ar fi facut ceva cu ea, dar, ce sa faci cu o punga? O umfla si o pocni zgomotos. Sunetul obtinut il multumi pe deplin. Acum tinea in maini o punga sparta. Oare ce sa faca cu ea?

Etichete: PA-uri, alte texte
Tags: punga goala, simt practic, sarmulite, cui, scandurica, obiect, nimicuri, folosinta, descumpanit, pocni, sunetul, deplin, sparta

22 aprilie 2010

In judetul Hunedoaraaa

Am gasit o harta simpla pe un sait ingrijit. Poate fi un punct de plecare pentru cei ce nu cunosc deloc judetul care este un adevarat tezaur de frumusete si istorie. Cine ajunge sa il cunoasca nu o sa mai lalaie "in judetul Hunedoaraaa" asa cum faceau politehnistii cand venea vorba de repartitie. (Mama ce ma enerva chestia asta!).

Faptul ca judetul era usor luat peste picior era intrucatva explicabil. Combinatul Siderurgic Hunedoara inghitea an de an multi absolventi de Politehnica care in Hunedoara erau departe de casa. Duminica, singura zi libera inainte de '89, plecau acasa, nu stateau in judet sa-i descopere frumusetea si zonele unde natura este absolut pura. Balaurul urias care azi are capetele taiate polua puternic. In oras si in imprejurimi se depunea funingine dar nu la modul Copsa Mica, de pilda.

Judetul Hunedoara are un farmec aparte usor de descoperit pentru ca oamenii lui fac posibil acest lucru. Cu toate ca era un oras muncitoresc - sau poate tocmai de aceea - influenta Occidentului se simtea inca inainte de revolutie. Multe familii aveau rude in Germania sau Austria. Ceva din rigoarea nemteasca a patruns in oras prin intermediul lor. Orasul iubea spatiile verzi inca din vremea comunistilor. Raceanu, un primar comunist - cum altfel? - scotea oamenii din case sa isi mature in fata caselor si sa puna iarba. Lumea nu-l iubea mai putin pentru asta, dimpotriva.

Etichete: alte texte, drumuri, link-uri
Tags: harta, informatii, sait, punct, plecare, judet, tezaur, frumusete, istorie, lalaie, politehnistii, repartitie, Combinatul Siderurgic Hunedoara, repartitie, Politehnica, natura, balaur, funingine, farmec, Occident, Germania, Hunedoara

21 aprilie 2010

Pierdut bun simt

Mi se pare cumplit sa umblu cu un fir dus la ciorapi. Daca cineva observa inaintea mea si imi atrage atentia, ma grabesc sa-i multumesc sincer, cu recunostinta. Nu stiu de ce cand sar eu in ajutor, si o fac cat se poate de discret, unele persoane par deranjate si reactioneaza de parca din cauza mea li s-au rupt ciorapii sau li s-a deschis fermoarul. Nu astept palma, dispar repede.
Pierdut bun simt, gasitorului ranchiuna vesnica.

Eticheta: scurte
Tags: cumplit, fir, ciorapi, atrage atentia, sincer, recunostinta, ajutor, sar, discret, persoane, deranjate, palma, bun simt, gasitor, ranchiuna

20 aprilie 2010

Atelier de retus pentru PA-uri

Am decis sa deschid acest atelier pentru scriiciosii de PA-uri care nu au timp sau contor cu care sa verifice numarul de semne. Serviciile pe care le prestez se refera la:
- constatarea numarului de semne
- scurtarea sau lungirea PA
- sugestii generale

Modalitatea prin care vom comunica este urmatoarea:
- postati anonim PA-ul vostru la comentarii, aici. Livrarea va avea loc cel tarziu in ziua urmatoare.
- scrieti ce doriti adica: constatare, retus sau sugestii sau toate; sugestiile bineinteles ca le puteti lua sau nu in considerare

Precizare: intrucat scriiciosii de PA-uri sunt simpatici, prestarea serviciilor de mai sus este gratuita.

Va astept cu drag!

Etichete: PA-uri, alte texte
Tags: atelier, retus, PA-uri, scriiciosii, constatare, sugestii, servicii, contor, gratuita

Ce simplu e sa respecti o regula

Mi-am propus sa arbitrez la concursul Orasul 1 si am considerat necesar sa anunt ca nu voi citi acele PA-uri care nu respecta ce scrie in regulament, adica textul sa nu depaseasca 500 de semne plus-minus 5%. Nu sunt pentru reguli dar cand arbitrez firea mea ardeleneasca isi spune cuvantul, am luat-o temeinic, sa fie cu dreptate.

Am ochit cateva PA-uri care nu respecta regula si ca sa nu ma insel am pus contorul pe ele. Da, erau mai mult de 525 semne - unul din PA-uri cu prea putine, sub 475. Atunci am anuntat (din timp) ce am de gand sa fac in ideea ca autorii sa revina asupra lor daca doresc - acum mare lucru nu era ca nu-s singurul arbitru.

Apoi m-a pus Aghiuta sa citesc PA-urile care nu respecta regula. M-am inmuiat si nu prea imi mai vine bine sa nu le iau la socoteala. Dar arbitru fiind trebuie sa respect regulamentul. Atunci am gasit solutia de compromis: le-am scurtat eu.

Iata ce simplu se poate respecta o regula:
Exemplific cu un PA care mi-a placut mult, de 537 semne.

Uliţa cu trepte Autor:?
Urc din ce în ce mai greu scările acestea şi oftez vorbind cu străinul din mine: Ce e scara blocului?! O uliţă cu trepte pe care aş putea-o numi ,,scara copilăriei”. Hm! Betonul a ucis orice urmă de poezie. Vizorul ne deformează chipurile şi sufletele. Suntem prea aproape şi totuşi prea departe. Vecinul de peste drum e acum vecinul din uşă şi ce mult e până la el! Uliţa asta cu trepte ne-a făcut să credem că urcăm…Ne-a făcut pasul dur şi cu întoarceri bruşte. Ne atingem sacoşele pe scări, şi umerii, dar nu ne mai atingem inimile.

Am taiat acestea si asta si am reglat un spatiu - erau doua dupa o virgula; rezultat=524 semne...yes! Daca toate cuvintele ar fi fost necesare nu as fi putut sa ma ating de el. Dar mi se pare ca acestea si asta pot sa lipseasca, fara suparare, cu succes. PA-ul e mai bun fara ele, uneori aceasta concretizare strica, accentul pica pe aceasta in loc de ulita si e pacat, ideea PA-ului e superba: scarile ca o ulita.

Am constatat de-a lungul vietii ca vorbim in plus si asta se vede si in scrisul nostru. Asa ca partea buna a regulamentului e ca ne invata concizia. Daca il respectam nu avem decat de castigat, PA-urile ne ies mai bune. Sunt un profan in ale scrisului dar simt PA-urile si am simt bun, parol! Daca unele dintre postarile mele spun altceva e pentru ca uneori le las brute si cand pot revin si le slefuiesc. E posibil sa fi uitat de unele.

Tags: concurs, Orasul 1, PA-uri, regulament, semne, plus-minus, simplu, regula, temeinic, dreptate, arbitru, Aghiuta, socoteala, compromis, ulita cu trepte, acestea, asta, spatiu, virgula, "yes!", concretizare, accentul, ideea, succes, suparare, plus, concizia, simt, parol, brute, revin, unele
Etichete: Pa-uri, alte texte, link-uri

Alte "relicve" coborate din pod

Una calda:

Cine-si mai aminteste de umoristul A. Poch?

Una rece:
ajutoare pentru sinistratii din Hunedoara

cred ca e vorba de inundatiile din 1972 ...

Eticheta: alte texte, scurte
Tags: relicve, pod, una, calda, rece, A. Poch, inundatii, sinistrati, Hunedoara, 1972

19 aprilie 2010

"Cioco" mancate demult si "Eugenia" in hartie de calc

Intre paginile unei carti cu paginile ingalbenite de vreme am gasit ambalaje de la niste ciocolate mancate demult, in timpuri imemoriale, cand leul era leu si nu ron, si nici macar nu-i dadea prin cap ce o sa se intample cu el.

Imi placea cioco cu lapte, aceea cu ambalajul alb sau portocaliu, mancam si cioco amaruie dar nu ma omoram dupa ea, nu era buna si dulce precum cea cu lapte. Acum mananc numai "cioco" amaruie si aceea cu remuscari desi se spune ca nu ingrasa. Si ce buna mi se pare! Uite asa se schimba omu', de voie de nevoie!

Imi mai placeau napolitane cu cacao, pachete patrate, cu suprafata cam de 10 cm.p. - se numeau Aida. Mai erau si altele dar cel mai bine imi amintesc de biscuitii cu crema de cacao de 0,75 lei, mici si rotunzi; la gust erau identici cu eugeniile. Uite ca eugenia a rezistat in timp; si-a schimbat putin compozitia cremei si mai ales ambalajul - mie imi placeau mai mult cele vechi din hartie de calc.
(LePingu si Tropaila au intors capul sa se uite la ambalaje).


Tags: pagini ingalbenite, cioco, mancate, eugenia in hartie de calc, eugenia, hartie de calc, napolitane Aida, pachete patrate, suprafata de 10cm.p, biscuiti, crema, cacao, 0,75 lei, lapte, amaruie, ambalaje, timpuri imemoriale, leu, ron, remuscari, cap, lePingu, Tropaila
Etichete: alte texte, scurte

Montaj

Inca una scurta da' profunda, n-am ce face, vin una dupa alta cand nu gandesc.

Animalele care se duc la monta, se monteaza?

Eticheta: scurte da' profunde,
Tags: animale, monta, profunda

Inganatus

Ati observat ce enervant e sa fii inganat si ce relaxant e sa ingani?

( La mine nu-i zice "gand dezlanat", fiecare cu categoriile lui, nu?)

Eticheta: scurte da' profunde, link-uri

Pfiu, era geniala!

Nu-mi amintesc si pace! Incerc din rasputeri dar e imposibil. Am avut o inspiratie de moment geniala. Imi venise in timp ce umblam pe bloguri...deschisesem "n" ferestre si am dat din una in alta fara probleme. Numai cand le-am inchis pe toate am constatat ca am o gaura neagra in cap. M-am dus iar pe unde am "umblat" ca sa innod firul, doar-doar, am legat alte capete rupte dar nu pe acela, am mai notat niste chestii importante ca sa nu le uit, de ce nu am facut asa si cu "geniala" nu stiu, nici macar nu mi-am propus sa n-o uit ca atunci chiar n-o uitam, ba stiu, era prea "geniala" prea imposibil de uitat...Pfiu, tot nu-mi amintesc. S-a dus dracului! O fi fost cu vulcanul, cu inmormantarea? Cu concursul de PA-uri?

Eticheta: scurte, Alte texte, link-uri
Tags: geniala, rasputeri, imposibil, moment, bloguri, ferestre, din una-n alta, pfiu, concurs de PA-uri, vulcanul, inmormantarea

16 aprilie 2010

Dependenta deTropaila si Lepingu

Sa va spun ce mi-a facut calul Tropaila...mi-a inhatat mausul, cel putin asa am crezut. De fapt mai ramasese o bucatica de mar nemancata, tare mica, pe care nu o observasem. Cat pe-aci sa cred ca mi s-a stricat mausul. Pana nu i-am dat ultima bucatica de mar nu mi l-a "eliberat".

De cand ii am pe cal si pe pinguin, am o "treaba" in plus. Trebuie sa le dau de mancare si sa-i ingrijesc. Ma distreaza teribil cand il vad pe pingu cum inhata pestele si se bucura...cand e satul il trantesc in apa. Iese singur.

Cu Tropaila e mult mai grav. Creatorii lui l-au dotat si cu "sunet". Si ce sunet grozav! Cand ii pun marul in bot musca zgomotos, apoi marul dispare bucata cu bucata. Efectiv imi creaza senzatia ca-l hranesc. Dupa ce-l hranesc, iau peria si il perii. Afurisitul necheaza incetisor, satisfacut.
Reactiile adoptatilor mei sunt atat de dragute incat mi-au creat dependenta. O fi grav? Cred ca imi cumpar un cal. Pot sa-l tin in debara.

Eticheta: jucarele, scurte
Tags: Tropaila, LePingu, cal, Pinguin, pingu, peste, satul, inhatat, mausul, bucatica, mar, nemancat, trantesc, apa, singur, bot, musca, hranesc, perii, peria, dependenta, necheaza, stisfacut, grav, dragute, afurisit, reactii

15 aprilie 2010

Dor de Everac


Photo by LePetitPrince

Dorul meu de maestrul Paul Everac se cheama "Funigei peste Alpi", mai precis "Nedumerirea cainelui Buru", o poveste pe care o stiam la un moment dat pe de rost. Acum ii mai stiu doar inceputul:

"Cainele Buru era in prietenie cu iepurasul Cotzoi. La drept vorbind, cainele Buru l-ar fi mancat pe iepurasul Cotzoi, dar stapanul sau l-a oprit de cateva ori cu vorba buna si bataie, pana cand cainele Buru a inteles ca trebuie sa ramana prieteni, sa-l respecte pe iepurasul Cotzoi, sa-l iubeasca, sa nu-i faca zile fripte, ba chiar sa se joace cu el".

Cand copiii imi erau mici le "recitam" aceasta poveste cu talc si ei o intelegeau si o gustau pe deplin pana cand povestea ajungea in momentul cand cainele Buru...dar mai bine cititi, maestrul Everac povesteste mult prea frumos ca sa repovestesc eu (imaginea se mareste cu click pe ea).



Cand spuneam povestea copiilor mei as fi putut sa ma opresc inainte de punctul in care Cotzoi ajunge in farfuria lui Buru dar n-o faceam. Aveam insa grija sa pastrez un ton neafectat ca sa nu-mi tradez duiosia pentru nedumerirea cainelui Buru. Numai ca ochiii lor luciosi care de regula scaparau de inteligenta si de voie buna se umbreau putin si pe buze le apareau intrebari pe care intentionat nu le culegeam. Si daca le rosteau, le spuneam pe tonul de "totul e in regula", ton care vindeca multe rani ca prin minune:
- Asa se intampla uneori in viata oamenilor mari.

Au crescut si au inteles cum e in viata oamenilor mari, si, datorita domnului Everac si poate a unei mame care nu le-a spus numai povesti nemuritoare, au fost pregatiti s-o abordeze cu barbatie.

Eticheta: alte texte
Tags: Paul Everac, cainele Buru, Buru, Cotzoi, prietenie, vorba buna, bataie, zile fripte, copiii, duiosia, nedumerirea, viata, intrebari, inteligenta, voie buna, luciosi, rani, minune, mame, povesti, barbatie, nedumerirea cainelui Buru

Abrevieri folosite de cei ce se dau mult pe net

sfs = sa fii sanatos!
omg=oh my god!
cp = cu placere!
np = no problem
dc = de ce, daca
cmf = ce mai faci?
nb = noapte buna
10x = thanks
brb = be right back
mess = messenger
pls = please
10q = thank you
wtf = what the fuck
gth = go to hell
bv = bravo
sal = salut
k = ca
dnd = do not disturb
ppl = people
scz = scuze
mf = marfa
c = ce
k = OK
w? = what?
w.e. = whatever
nm = nevermind
Pana acum nu am folosit niciuna, nu ma dau asa mult pe net ca sa am nevoie. Dintre englezisme, cel mai mult imi plac "10x" si "10q".

Tags: sfs, omg, cp, np, dc, cmf, nb, 10x, brb, mess, pls, 10q, wtf, gth, bv, sal, k, dnd, ppl, scz, mf, c, k, w, w.e, nm, abrevieri

Intrebare plesnitoare

Azi nu am mai vazut o masina mica cu un om mare in ea (ca ieri). Azi ma framanta probleme de limba. Romana. Cand spun "Tico, masina mica" savarsesc un dublu pleonasm?
Postarea e la categoria "scurte da' profunde". Trebuia sa fac aceasta precizare intrucat nu posed emoticoane pe care sa le plasez cand glumesc.
Eticheta: scurte da' profunde
Tags: masina mica, om mare, limba, romana, Tico, pleonasm, precizare, emoticoane

14 aprilie 2010

Misterul unui Tico cu om mare in el

Azi am vazut un "Tico" cu om foarte mare in el. Daca-l vedeam langa "Tico" as fi pariat ca nu incape inauntru. Poate doar indesat bine de altii. Doar am trecut pe langa el o secunda, n-am avut cum sa-l fotografiez. Dar era mare, foarte mare. Umplea tot interiorul masinii. Cum se urca si coboara omul ala din masina e un mister. Uite ce ma framanta pe mine la ora asta. Sper sa am o zi buna, ceea ce va doresc si dumneavoastra.
Eticheta: scurte
Tags: mister, Tico, inauntru, indesat, mare, zi, framanta, urca, coboara, "Tico" cu om

13 aprilie 2010

Anunturi scurte da' profunde

Incurajata de numarul mare de cititori, astazi mai mult de doi, purced la o postare scurta da profunda; ce, rosiile nu prind bine? Mai ales ca atunci cand se izbesc de ceva sau de cineva, ca imi place sa cred ca sunt si eu cineva, se transforma in bulion; si bulionul prinde bine la casa omului.

Din lipsa de ocupatie am compus niste anunturi. Apoi, cum o traznaie nu trece niciodata prin cap singura, m-am gandit: ce-ar fi sa le dau la mica publicitate? Culmea ar fi sa le si raspunda cineva.
Iata-le:
Remaiez computar
Papagal surdo-mut caut papagalitza vorbareata
Scot cuie din broaste
Gatesc meniu
Cumpar macaroane din macrame
Ridic greutati si osanale
Compilez vise asa cum vrea omu'
Parteneriat avantajos: muraturi si piscoturi de sampanie
Maine la tv se da circ pe mamaliga
Vand crocodil cu blana

Eticheta: scurte da' profunde
Tags: cititori, doi, postare scurta da profunda, izbesc, bulion, casa omului, computar, remaiez computar, papagal surdo-mut, papagalita vorbareata, cuie din broaste, parteneriat, muraturi, crocodil cu bana, mica publicitate, anunturi

Ziua de 13 cu blana a la Kastoria

Am ajuns in Kastoria abatandu-ma din drum asa cum fac de obicei fara ca vreodata sa-mi para rau, dimpotriva, asemenea "abateri" mi-au dat mereu satisfactii. De data asta am descoperit un orasel cochet si elegant, cu o mica atmosfera de Coasta de Azur. N-am stat decat vreo doua ore, cat sa iau pulsul locului dar pot spune ca e un loc in care merita sa stai cateva zile, sa-i descoperi comorile de artasi arhitectura.

Kastoria e mai putin cunoscut de romani - am dedus asta judecand dupa faptul ca acolo n-am auzit "romaneste" deloc. Daca ar fi fost romani i-as fi aflat, obligatoriu, in magazinele cu blanuri.  Ii stiu eu, saraci-saraci dar isi pierd repede mintile in fata vitrinelor!
Desigur, doua ore nu ajung ca sa afli adevaratele comori ale Kastoriei - am vazut doar una din cele 54 de biserici medievale, de fapt niste mici biserici-capele care atesta Kastoriei vechiul statut de centru bizantin.
Numele orasului vine de la lacul pe marginea caruia se afla, Orestiadha sau Kastoria. Daca au fost castori in lac vreodata cu siguranta acum nu mai sunt insa grecii stiu sa tina in viata legende care pot sa aduca renume unui loc. Blana de castor e importata si din ea se fac gulere, caciuli si haine de lux care umplu rafturile magazinelor de pe strada principala.

Strada cu magazine se afla in imediata apropiere a lacului. Preturile nu sunt deloc accesibile - mi-am luat o blana de cati bani am avut...

 ... si mi-am luat repede talpasita din magazine sa apuc sa vad si altceva. Am inconjurat lacul urmand strada principala, apoi am patruns pe aleea larga a unui parc minunat unde am gasit platani batrani cu umbra deasa, ah, ce bine!... Dupa plimbarea in forta imi reusise un autoKO de toata frumusetea pe canicula aia... Cel putin am aflat de Kastoria, acum stiu de bisericile ei si ca a fost un vechi centru de prelucrare si negot cu blanuri.
Eticheta: drumuri, alte texte
Tags: Kastoria, Orestiadha, comoara, biserici-capele, superstitia 13, Precautu', personaj, Grecia, traseu, romani, magazine, traditie, stapanire, copaci, umbra, pasi, autoKO, fotografie, foto, poveste, blana, castori, lux

12 aprilie 2010

Inchisoarea de la Biertan

Inainte ca episcopul luteran sa-si mute resedinta la Sibiu, aceasta se afla la Biertan, un sat asezat in apropierea Sighisoarei intr-o zona de deal fermecatoare, cu sate ce adapostesc multe cetati medievale, unele chiar foarte vechi, de sapte sute de ani. Cea de la Biertan este mai putin veche (sec. 16) comparativ cu altele dar este cea mai impunatoare.
Deocamdata nu voi povesti despre cetati medievale, impresiile inca se aseaza, se tot aseaza. Ma opresc putin in curtea cetatii fortificate de la Biertan.

Intr-o camaruta alaturata bisericii se afla "inchisoarea". Nu este vorba despre o inchisoare pentru raufacatori ci pentru cupluri care doreau sa divorteze - socotiti pesemne tot un fel de "rau-facatori" din moment ce inchisoarea servea la impacare. Aceste cupluri aflate in divort erau obligate sa petreaca doua saptamani in incaperea cu un singur pat, o singura perna, o singura farfurie, o singura cana...Majoritatea cuplurilor se impacau.

Pe mine m-a ingrozit patul de lemn atat de rigid si ingust!...Nu cred ca are mai mult de 80 cm suprafata...utila. In schimb mi-au placut modelele sasesti care il impodobesc.
In prezent incaperea este impartita in doua iar unghiurile din care poti fotografia sunt impuse de existenta unor gratii. Sper insa ca imaginile sa fie cat de cat graitoare.

Biertan, vazut de sus





"Inchisoarea":




Etichete: foto, drumuri
Tags: Biertan, sat, cetati, camaruta, inchisoarea, "rau-facatori", cupluri, deal, pat , perna, farfurie, cana, divort, raufacatori, impacare

9 aprilie 2010

High life

M-am saturat de ifosele din "High life". Prea multe duduci componente-complezente. Ele chiar cred ca e ceva de capul lor? Daca ar fi pe masa de operatie? Stiu ele cata sudoarea curge de pe fruntea unui chirurg pe care nu dau doi bani daca la o reuniune mondena are langa el o doamna invesmantata intr-o rochie fara sclipirea cristalelor swarovski?
Hei, purtatoare de cristale! Nu-i asa ca viata pe muchie de cutit, pentru voi, inseamna ca v-ati rupt o unghie?
Eticheta: scurte

8 aprilie 2010

Oamenii nu sunt link-uri

Cred ca e firesc ca, dupa o perioada de acumulari, cel ce scrie pe un blog sa doreasca sa vada daca e citit pentru ce si cum scrie sau din alte motive. Atunci inlatura ceea ce ar putea sa atraga spre blogul lui si ramane doar atractia pentru text si omul de dincolo de el. Mai cred ca nu e nimic rau daca exista bloggeri care respecta un cod bloggeristic. N-am nimic impotriva lui, chiar sunt pentru socoteli nemtesti, mai ales cand cel care se ghideaza dupa acel cod spune clar ce doreste - daca vrei accepti, daca nu, nu.

Atunci cand mi-am facut un blog nu l-am inclus intr-o socoteala. Apoi am aflat de zelist si nu m-a lasat rece, la inceput din cauza curiozitatii, apoi s-a adaugat sentimentul placut al ascensiunii. Nu mi-am facut blogroll si imi placea ca mecanismului zelist nu i-a pasat. Mi-a impins blogul in sus multa vreme, de la pozitia 23000 si ceva la 2000 si ceva. E adevarat ca aveam grija sa postez zilnic, era ca un fel de serviciu, ceea ce in ultima vreme nu am mai facut. Nu am participat la "lepse", acordat si luat premii, poate doar la una sau doua. Am dat pink-uri dar nu am tinut-o langa. Nu m-am comportat ca un blogger.

Ce o fi insemnand sa fii blogger?
Poate e unul ca Paul care isi face rondul sarguincios, monitorizeaza blogosfera alergand din blog in blog si atunci cand descopera ceva care il starneste sau entuziasmeaza simte nevoia de a arata si altora ca sa perpetueze incantarea. Un domn care accepta dialogul si raspunde tuturor decent si sincer. Isi respecta cititorii si nu-i dezamageste.

Sau poate e unul ca Vania care isi respecta in felul lui cititorii chiar daca e preocupat de a ajunge cat mai sus in clasament. Cu ce scop o face e treaba lui. Munceste pentru asta si impartaseste cu generozitate ceea ce stie. Am vazut nu o data ca popularizeaza creatii ale unor poeti, scriitori sau pictori. E un scop nobil, sa tot fie bloggeri care o fac. Ce sa-ti dea un poet, un scriitor sau un pictor? Cine ii promoveaza n-o face pe bani. Pe bani s-ar putea face reclama unor afaceri sau s-ar putea face propaganda. Pentru asta trebuie sa ai trafic mare si din cate stiu castigurile sunt mici. Poate nu stiu bine. Si daca cineva face bani din bloggerit, bine ca poate. Nu baga mana in buzunarul nimanui.

Imi pare nespus de rau pentru cuvintele grele care s-au spus intre doi oameni atat de inteligenti. Amandoi extrem de sensibili dar in mod diferit. Pe cel pentru care oamenii nu sunt link-uri l-am simtit chinuit, vrand sa inteleaga. Daca as fi stiut la timp i-as fi spus ca sunt situatii pe care trebuie sa le iei asa cum sunt, sa nu cauti sa le intelegi pentru ca iti faci tie rau. A incerca sa intelegi un om care nu doreste sa se explice il face pe acela sa devina irascibil.

Pe blogspot cand faci lista de bloguri ti se cere sa-i pui un nume. Ii pusesem numele " bloggeri care imi plac". Daca spatiul alocat titlului ar fi permis, titlul ar fi fost asa: "bloggeri care imi plac pur si simplu, fara promisiuni sau obligatii". Deocamdata nu vreau sa mai aud de niciun fel de blogroll.

Gata! Ma intorc la poeziile, aberatiile si campurile mele verzi. Sau mai bine as lasa blogul o vreme. Am atatea carti de citit!

Eticheta: alte texte

7 aprilie 2010

Nulf in transa

Dupa o portie buna de fotografiat Nulf nu-si mai incape in piele. De fapt pielea ii devine neincapatoare inca de cand ocheste obiectivul de fotografiat. Atunci nu mai are rabdare, alearga, ajunge, il intalneste.
Nulf intra in transa.
Pentru a vedea mai mult, se catara, face echilibristica, atarna...
Cand fotografiaza Nulf pierde contactul cu lumea din jur, nu mai simte pericolele si uita de timp.
Cand e strigat, Nulf se ascunde; iar daca e gasit, Nulf se roaga: "una, doar una".
Si se fac zece.

Eticheta: PA-uri, alte texte
Tags: Nulf, transa, fotografiat, portie, ocheste

3 aprilie 2010

Betie

Vreau iar sa ma imbat de verde
Sa iau in brate campul si padurea
Ziua sa curga calma printre raze calde
Noaptea sa nu-mi incapa-n ochi uimirea
Cand luna imi va bate la fereastra
Turnata alba-n rochie neagra-albastra
De tine o sa-ntrebe tainic ca de-un cifru
Iar daca-si va lasa vesmantul mandru
Va fi ca sa-mi paseasca inauntru.
Sfioasa alba stie sa-mi treaca peste prag
Si sa imi afle taina: imi esti drag.

Versuri si foto de LePetitPrince
Eticheta: poezii
Tags: luna, vesmantul, sfioasa, prag, taina, inauntru, rochie, campul, padurea, ziua, raze, noaptea, uimirea, fereastra, turnata, cifru

2 aprilie 2010

Micul arhitect

Micul arhitect ar fi vrut sa-si cladeasca o casuta, ca orice casuta. Dar in timp ce o proiecta a indragit-o atat de mult incat a inceput sa se teama pentru ea. Ca sa nu se darame niciodata a construit-o culcata. Cu creta alba pe asfaltul gri. Dupa ce a terminat a inceput sa bata mingea fericit. Noaptea, cand micul arhitect dormea, a venit ploaia.

Nota: Aceasta este o revenire la un PA mai vechi (ramas schita) pe care l-am numit "Casuta pe asfalt" si l-am trimis atunci la concursul PAfoto a lui Calin.

Etichete: PA-uri, alte texte
Tags: PA, arhitect, casuta, creta, asfalt, ploaia, Casuta pe asfalt, concurs PAfoto, micul arhitect

1 aprilie 2010

Trandafir de culoarea portocalei

Teo Trandafir declara in noiembrie 2008: "Mă las de televiziune. Consider că acum nu se mai poate face televiziune aşa cum înţeleg eu că ar trebui să se facă. Mi se pare urât, deşănţat." In momentul retragerii a dat mai multe declaratii care convergeau identic. Stiam ca in luarea deciziei au contat si alti factori ( legati de audienta, echipa cu care lucra, incheierea contractului) dar in acel moment am gandit: "Da, domnule! Stie, simte, e adevarata!"

Ieri, dupa pauza de televiziune, Teo Trandafir a aparut iar pe ecrane confirmand ca o sa candideze ca deputat pe listele PD-L Bucuresti la Colegiul 19. Dupa ce am aflat vestea nu m-am putut opri sa gandesc: nu cumva retragerea din televiziune a fost doar o miscare in avans ca o mutare pe tabla de sah? Sa spunem ca nu a fost asa, ca decizia e una de data recenta si ca Teo, entuziasta si increzatoare in fortele proprii, crede ca o sa faca ceva pentru copiii din tara ei, ceea ce, ii doresc din suflet sa reuseasca.

Problema e ca nu pot sa cred ca Teo Trandafir e atat de naiva incat sa aiba impresia, ca, dupa ce ieri a intrat pe listele formatiunii portocalii, o sa stea deoparte, adica a intrat in politica fara sa faca politica. Un lucru mi-e foarte clar: Teo Trandafir a schimbat o scena murdara cu o scena mai murdara.

Eticheta: alte texte
Tags: Teo Trandafir, politica, sah, scena, televiziune, culoarea portocalei, trandafir