30 noiembrie 2009

Papusile au fost doar un pretext

Tema cu papusi - papusile au fost doar un pretext - a scos la iveala niste PA-uri care mai de care mai inspirate pe care le-am lecturat cu mare placere aici.

Abordarile diferite incanta. Dar cel mai mult mi-a placut sa constat, din nou, ca mai multi oameni mari gasesc ragaz pentru a se aduna regulat cu temele facute ca niste scolari sarguinciosi, ca sunt insufletiti de gandul ca vor fi cititi si apreciati. Se joaca serios, asa cum numai copiii stiu sa o faca.

Tags: pretext, papusile, tema, PA-uri

29 noiembrie 2009

Duminca dulce

Duminica dulce aproape a trecut. Dulce ca a fost duminica, dulce ca am prajiturit, dulce ca asa vreau eu. Si vreau sa o inchei cu acorduri dulci.

27 noiembrie 2009

Cavaleri fara frica si fara mormant



Autor: LePetitPrince

Pe stanca stearpa scaldata-n apa
Stau in vant aprig si darz asteapta
Sa se azvarle si sa se zvante
Ei, cavalerii, in drepte trante.

Cai le necheaza, armuri le lucesc
Flamuri se unduie sub taios vant
Mainile pipaie armele, ochii sticlesc,
Umbra se-ntinde peste pamant.

Cade semnalul lupta incepe
Trupuri tinere strivite icnesc
Copitele lovesc nemiloasa tarana
Sabii se-ndoaie, armuri pocnesc.

Pana departe zvonul de lupta
Pluteste iute pe-aripi de vant
Se duce vestea ca se infrunta
Cavaleri fara frica si fara mormant.

Eticheta: poezii
Tags: cavaleri, frica, mormant, lupta, semnalul, vestea, tarana, umbra, nemiloasa, zvon, aripi, stanca, vant, stearpa, flamuri, armele, trupuri, azvarle, zvante, infrunta, cai, necheaza, armuri, lucesc, strivite, icnesc

26 noiembrie 2009

Folositi gardurile !



Spirica, Jean, Vali, Marius, Razvi...si altii care aveti nevoie de popularizare, nu va mai chinuiti sa zdreliti coaja copacilor. Uite, eu m-am hotarat sa va ajut. Va afisez numele pe blogul meu si inca frumos, in rama. Asa e bine?


DACA NICI ASA NU VA PLACE, FOLOSITI GARDURILE !


Etichete: Mediu , Alte texte

Pidjin a vorbit

Pidjin a vorbit. Mai bine tacea.

24 noiembrie 2009

Ce are Pidjin de tace si NU face?

De aproape o saptamana l-am pus pe Pidjin (v. jos in dreapta) si nu face nimic. Il vazusem pe la altii si mi-a placut de el. Nu m-am apucat sa-mi fac blog cu gandul la trafic. Habar n-am de ingredientele din bucataria blogaritului dar imi place sa observ cum anumite cuvinte guglaite imi cheama blogul. Si la urma urmei de ce sa nu vad cum stau cu traficul? Daca cineva trece pe aici il rog sa lase sugestii. In afara de a apasa "delete"...asta stiu pana si eu.
Si... ce are Pidjin de tace si NU face?

Alte texte

23 noiembrie 2009

Pentru Paul si Irina, cu drag

N-am trandafiri dar sper ca lanul cu flori de soare sa va aduca bucurie.
La multi ani!

Drumetind



Crucea e sus si eu sunt jos. Nu-i nimic! O trag cu zoom-ul!



Musculosul si-a incordat bratul ca sa ma impresioneze dar
eu ma uitam la muschii de la picioare ... erau mai verzi.



Am facut un popas dar m-am uitat bine unde ma asez



O cascada pentru furnicute...au acolo si putin nisip sa faca plaja (daca vor)

















Ups! Tevi? Aici?!




Am incurcat-o! Urme de urs ... nu le-am fotografiat ca atunci cand fugi nu poti poza! Cand ziceam ca am ajuns destul de departe de ele era sa calc in alte ... urme de urs. Am zis, fie ce-o fi! Si am scos aparatul, vitejeste.


















Mai urc putin si zaresc "Coltii Morarului" pe care de data asta ii admir doar de departe


















Drumul spre casa a fost inviorat de culorile asfintitului - din pacate fotografiile nu redau nebunia de pe cer


































Da, semnul acela mic si alb era luna - aparuse inainte de a se intuneca


















Tags: cascada pentru furnicute, tevi, urme de urs, culorile asfintitului

Big deal!

Primul gand pe care l-am avut de dimineata a fost: s-a terminat si cu votarea... big deal! Apoi am gandit imediat in termeni de canal de stiri: pentru prima data stampilele "au fost personalizate cu numarul sectiei de votare!". Ma gandesc ca data viitoare ar putea sa se distribuie stampile cu tus rosu ptr femei, albastru pentru barbati, negru pentru batrani. S-ar putea studia mai amanuntit structura votului. Au numerotat stampilele! Mai bine numerotau autobuzele! Ce cetatean suspicios am devenit!

22 noiembrie 2009

Bocancel incercat



Ma uit la bocanci si la soarele de afara si imi pare rau ca nu am prelungit pana azi drumetia de ieri.
Ieri a fost la fel: un soare prietenos care amintea de primavara. Pe domnul Soare l-am pierdut urcand putin prin padure si l-am regasit mai tarziu, in drumul spre casa, pregatindu-se de culcare in timp ce doamna Luna, deghizata intr-o secera, prinse a se catara pe cer la momentul oportun ca sa-i supravegheze disparitia treptata, ca intr-un joc intre indragostiti.





Bocancelul incercat (poate nu atat de incercat precum fratii lui dinainte). Ma gandesc s-o iau in sus, poate o sa dezvalui si alte bucatele din mine, trebuie sa recunoasteti ca bocancelul e un inceput.

Am descarcat pozele dar voi posta mai pe seara si daca nu reusesc, maine cu siguranta. Acum ma bucur ca macar am apucat sa trimit textele la "mireasa din PA" ca sa nu lipsesc de la joc.

Mireasa din PA

Fotografia etapei a patra a concursului de PAfoto infatiseaza o mireasa si un zid. Textele mele pentru aceasta etapa :

Regasire
Fusese o fata inocenta perfect pregatita pentru sublim. L-a intalnit pe el, a devenit femeie, s-a schimbat. Dar dimineata, la despartire si seara la regasire, se aduna toata la pieptul lui si cauta scobitura dinspre umar "anume facuta pentru ea". Atunci era tot ea, fetita care avusese demult un moft artistic: sa se pozeze singura in neaua rochiei de mireasa.

Zidul despartitor
Mai intai ne mor amintirile apoi murim noi. Se poate intampla si invers. Se mai poate intampla si ca amintirile sa supravietuiasca.

Tag: Mireasa din PA
Eticheta: PA-uri, Alte texte

19 noiembrie 2009

Azi e zi de vot... ma doare-n cot!

Nu am inceput sa scriu proza arhiscurta (PA) pentru puncte si clasamente ci pentru ca citisem cateva texte la prietenul Calin si m-au amuzat, apoi am facut si eu unele si au amuzat pe altii. In paralel cu placerea de a spune multe in cuvinte putine am experimentat diferite feluri de PA-uri: PA-ul descriptiv, Pa-ul grav, Pa-ul jucaus, PA-ul sarada, PA-ul filozofic...mai sunt categorii, o sa le cuprind intr-o antologie a prozei arhiscurte pe care intentionez s-o scriu (odata si odata). De fapt, deja am inceput s-o scriem impreuna, noi toti, prietenii de PA-uri.
Ca autor de PA-uri luciditatea ma determina sa apreciez ca punctul meu forte este creativitatea- nu asezarea in cuvinte pe care cel mai adesea o fac "pe genunchi". Stiu insa pe cineva care are o creativitate iesita din comun si care scrie bine chiar si "pe-o unghie". Asa se face ca are foarte multi fani care asteapta cu sufletul la gura texte noi pe blogul lui si apoi se epuizeaza comentandu-i-le. Tinerii iubitori ai scrisului vad in el un mic idol si-i cer sfatul scotandu-si palaria si tragandu-se langa perete, tinerele s-au indragostit de focul lui launtric. Lumea se aduna ca moliile la lumina cand autorul "aduce marfa". El scrie proza normala, daca pot spune asa, putini stiu ca ne-a facut onoarea de a se juca cu noi de-a proza arhiscurta. Fireste ca daca ar sti ar trimite voturi pentru Paul Gabor asa cum spune Calin aici.
Dar de unde sa stie? Poate intamplarea sa-i aduca pe aici. Sau poate se va gasi o postarita, alta postarita, tocmai am descoperit ca e un post ravnit.


18 noiembrie 2009

Cum poti ramane toata viata un adolescent

Este prima oara cand postez un text care nu-mi apartine. Nu stiu cine e autorul, nu era semnat. Cand l-am citit l-am salvat intr-un fisier. L-am pastrat pentru ca am recunoscut tabloul pe care il descrie, am facut parte din el si stiu ca e autentic. Asa era, asa eram noi in perioada studentiei. Astazi mi-am amintit cu drag de perioada aceea gratie unui nume mentionat de Vania in notele explicative la Tenebre-2. E vorba de Nicu Vladimir un exponent perfect al artistului rebel de care ma indragostisem in liceu - nu doar pentru ca era nebun si frumos ci si pentru ca ma regaseam in el. Miscarea hippie era prost inteleasa de unii atunci ca si acum: ea nu avea nimic de-a face cu consumul de droguri sau cu imoralitatea ci cu spiritul liber. Doream sa ne exprimam si o faceam cum ne ducea capul - parte prin atitudine, parte prin tinuta.
Nu luam in serios cerintele regimului. Spuneam bancuri politice si ascultam Metronom la Europa Libera. Prin muzica m-am apropiat de Occident. Cand l-au ucis pe Cornel Chiriac cred ca abia intrasem la liceu. Dar am simtit moartea lui ca pe o lovitura. Adulmecam briza Occidentului de oriunde. Dintre copertile vreunei reviste sau a unei "placi" de vinil ajunse cine stie cum si la mine, din blugii pe care ii carpeam pana ma carpeau parintii pe mine....imi iubeam parintii si ii ascultam dar iubeam si blugii...veneau din lumea libera. Studiam si in acelasi timp ma bucuram de tinerete. Cautam idoli si gaseam in jurul nostru cativa cu mintile ascutite si libere. Cu ochii atintiti asupra lor, speram.
Iata si tabloul autorului anonim:

"...Intr-o zi eram acolo, la Studentesc si mi se rupea in multe ca venea sesiunea. Si nici remuscari n-aveam, ca mai erau acolo vreo doua-trei mii care-mi impartaseau sictirul didactic. Se statea de dimineata pana seara, nu te plictiseai niciodata, nasol ca nu era camping. Spuneam ca bantuiam pe acolo cu prieteniii si ca pe la ora 6 dinspre seara se anunta in megafoane ca la "tribuna" o sa fie ceva numit "Cantec despre mine insumi" ...n-am inteles prea bine despre ce e vorba dar i-am mobilizat pe amici catre aceasta "culturalizare" pentru ca citisem cu ani in urma poemul lui Whitman,si, ca aproape orice adolescent neinteles si furios, ma regasisem in el. Mai era o jumatate de ora, noi tocmai incheiam meciurile de ping-pong si ne-am dus cuminti sa ne asezam pe locurie de la umbra. Si a aparut Florian (Pittis- n.m). Si a inceput sa ne spuna povestea lui Walt, povestea lui Florian, povestea fiecaruia dintre noi si a tuturor luati laolalta. Si, peste 10 minute nimeni nu mai juca nimic, restaurantele si bufetele erau goale, lacul, terenurile si salile pustii. Mai mult de doua mii de oameni umpleau inefabil preeria americana purtati de masina timpului in Bucurestiul anilor '80. Si aceasta este pentru mine Florian, un mag. Este cel de la care am invatat cum poti ramane toata viata un adolescent".

Autorule anonim, am fost multi care am invatat cum sa ramanem adolescenti toata viata.



Categoria: Alte texte

17 noiembrie 2009

Evolutie inversa

Ar trebui sa ma bucur ca am aceiasi origine cu Edison, Mozart sau Hemingway. Dar n-o fac. Nu acum cand stiu ca exista fiinte rupte din habitatul lor natural si obligate sa traiasca intr-un spatiu decorat cu pretexte de copaci si cu asfalt odios sub talpi care stiu prea bine ce e impactul. Atata timp cat fiinta superioara ia vama pe suflete, teoria evolutionista ar trebui sa-si schimbe macar denumirea. In zadar incercam sa fim draguti cu fratii nostri de dincolo de gratii. Privirea lor spune: nu vreti sa inversam?

Text scris pentru etapa cu maimute a concursului de PAfoto


Tag: habitat
Etichete: PA-uri, Alte texte

Blestem de insomniac

Duce-te-ai sa te tot duci
Pana la cules de nuci
Cat o fi ziua de lunga
Drumul sa nu-ti mai ajunga
Sa n-ai liniste nici somn
Pana ce eu nu adorm.

Tags: blestem, insomniac, cules, nuci, drum, somn
Etichta: poezii

14 noiembrie 2009

Eu, copilul

Casuta pe asfalt
Micul arhitect ar fi vrut sa-si cladeasca o casuta, ca orice casuta. Dar in timp ce o proiecta a indragit-o atat de mult incat a prins a se teme pentru ea. Ca sa nu se darame niciodata a construit-o culcata.

PApetit scris pentru etapa copilaroasa a concursul de PAfoto

Copilul si cutiuta
Copiii se jucau cu masinute, papusi, ursuleti, fiecare cu ce avea. Cand se plictiseau de jucaria proprie se luau la harta dorind alta jucarie. Un singur baietel nu se certa niciodata. Nimeni nu ravnea la jucaria lui. Gasise o cutiuta si se juca cu ea. Isi imagina ca acea cutiuta e o casuta. O casuta plina cu fel de fel de jucarii de care stia numai el.

PApetit scris pentru etapa copilaroasa a concursul de PAfoto

Etichete: PA-uri, Alte texte


12 noiembrie 2009

Black Magic Woman

Glade ambi pur

Era o reclama la tv, tare imi placea, cu un bebe pe wc (bebe mai mare care nu mai face la oala). Statea pe wc si spunea - inghitind "r"-ul: "pah, ce urat miroase....s-a terminat, s-a terminat!" Mama il intreba..."ce s-a terminat?" El era necajit ca s-a terminat dar nu spunea ce s-a terminat. Se terminase odorizantul glade ambipur. Azi imi vine sa spun la fel..."s-a terminat, s-a terminat" si nu din motive de rasfat nu pot spune ce s-a terminat. Stiu numai ca simt inutilitatea unei sculpturi de gheata.






Labels:alte texte, inutilitate, glade ambipur

Cand ti-e mai rau, danseaza!

11 noiembrie 2009

Campanie de sustinere si promovare a Papetiturilor la etapa care scoate flacari

Votati-ma! N-o sa mi se urce la cap! As putea sa ma autovotez dar n-o fac...am incercat o data si m-am simtit groaznic! In schimb mi se pare corect sa ma promovez... macar pe blogul meu, nu?

Etapa a treia a concursului de PAfoto, i-as spune etapa care scoate flacari, se incheie maine la 10. Apoi urmeaza votarea. Sunt multe PA-uri bune dar bineinteles ca ale mele sunt cele mai bune!
Cei ce vor sa ma voteze, adica foarte-foarte multi din randul celor 2 cititori ai blogului meu, trebuie sa procedeze in felul urmator: maine, imediat dupa ora 10 trimiteti voturile la adresa ticorosu@yahoo.com. Regula ca votarea sa fie valida este sa alegeti maxim trei autori si sa impartiti intre ei 10 puncte. Deci stiti: mie imi dati 8 si celorlalti cate unul de caciula. Stiu ca ati vrea sa imi dati mie toate cele 10 voturi dar nu se poate - nu vor fi luate in considerare daca nu respectati regula (varianta minimalista).
Iata si cate ceva despre PA-urile scrise de mine special pentru aceasta etapa:
1. Definitie - in care explic ce e un PA chiar printr-un PA. Genial, nu? Aveti de-a face cu un deschizator de drumuri, incurajati-l!
2."Hot" fara ficat, sef necondamnat - un PA care aluneca din mitologie pana in zilele noastre ca pe role, pe rime. In plus poate fi interpretat si imi pare bine...barem cu atat sa ma aleg de pe urma politicii din tara asta!
3.Vestala - un PA despre care n-as spune prea multe... e de corazon! Sper ca observati singuri cat de simplu si la obiect este. Nici nu mi-au trebuit toate cele 500 de semne...
Mai jos aveti cele trei Papetituri - in cazul in care vreti sa le si cititi inainte de a le vota.

Definitie
De cand scria PA se intampla sa exclame tot mai des: este ca un PA! Pana si cafeaua preferata, espresso, i se parea ca seamana cu un PA. “Merg sa iau un PA”- spunea si zambea misterios. Intr-o zi a vazut un foc cu flacara mai asa, intr-o parte. L-a asemuit cu un PA: la inceput mocneste apoi izbucneste. Te incalzeste si te ia cu el. E iute si sprintar. Sau constant arzator pentru ca in final sa te arda.

“Hoţ” fara ficat, sef necondamnat
Oamenii erau lipsiti de foc – darul acesta Zeus nu le-a dat. Dar intr-o noapte Prometeu i l-a furat. Asa se face ca “hoţul”, din ordinul lui Zeus, a ramas fara ficat. Cu toate acestea Zeus n-a fost condamnat. Zeu-sef fiind, nici n-a fost judecat.

Vestala
Am cladit un templu inimii tale si as fi vrut sa fiu vestala in el. Dar tu nu erai decat un biet muritor. Si nici acela complet utilat pentru iubire: iti lipsea sufletul.

NU UITATI! Votati LePetitPrince! Ma bazez pe voi.

Labels: alte texte, PA-uri

Mircea Dinescu

Azi e ziua lui Mircea Dinescu. Un semen de-al lui, eu, ii doreste la multi ani! (ca de la poet la poet, la naiba!)
Imi place cum scrie - nu discut aici ce scrie, e treaba lui cum vrea sa-si foloseasca talentul, adica in slujba cui. Orice om e liber sa aleaga conform propriilor determinari. Imi place cum isi expune ideile, il socotesc un original suta la suta si extrem de creativ. Intr-o vreme ii urmaream aparitiile spumoase si ma atragea jemanfisismul lui, acel romanesc "mi se rupe"- luat de sine statator.
Tot atunci am scris o poezie pe care am pastrat-o si acum ca am blog zic s-o scot la lumina.

Dinescului

Pe un plai, de boi, ce-i drept
s-a nascut sa traga-n piept
viata cea bolovanoasa
un baiet de vita aleasa.

Vita de vin ghiurghiuliu
baut toamna, mai tarziu,
sange de om din popor
baiet fin, nu din topor.

Nu s-a omorat prin scoli
-asta l-a ferit de boli-
a-nvatat la scoala vietii
ca acolo-nvata poetii!

Pana cand, din brambureala,
se trezi ca luat din oala
in zi revolutionara.

Mirceo, Mirceo, ce facusi
caii de ti-i abatusi
prin politica cea curva?
Ea te tine in etuva,
rapid te sterilizeaza
si-ti da drumul mai apoi
la caruta fara boi.

Altfel, cam istet din fire,
Om cu suflet si pornire,
Si-a vazut de drumul lui
...de aspirina saracului.

Eticheta: Poezii
Tags: Mircea Dinescu, plai, boi, piept, baiet, curva, suflet, caruta, aspirina saracului, politica, etuva

10 noiembrie 2009

Hot fara ficat, sef necondamnat

Oamenii erau lipsiti de foc-darul acesta Zeus nu le-a dat. Dar intr-o noapte Prometeu i l-a furat. Asa se face ca "hotul", din ordinul lui Zeus, a ramas fara ficat. Cu toate acestea Zeus n-a fost condamnat. Zeu-sef fiind nici n-a fost judecat.

PApetit scris pentru etapa a treia a concursului de PAfoto

Eticheta: PA-uri

8 noiembrie 2009

Desfatari

Dunarea - simfonie albastra, il insotise o bucata de drum. Incantarea i se citea pe chip cand exuberanta baroca a Melkului ii dadu o noua binecuvantare si un alt albastru: al frescelor divine. Cand ajunse la Spitz, credea ca exaltarea de care fusese cuprins la abatie nu i-a mai lasat loc in suflet pentru nicio alta desfatare. Dar orasul viticol din jurul Tausendeimerbergului, muntele care povestea - prin insusi numele lui -legenda podgoriilor locului, avea farmecul lui discret. Si acum, visul vitei de vie statea incolacit in fata calatorului, daruindu-i din voluptatea lui rubinie.

PApetit scris pentru concursul de PAfoto organizat de Calin (fireste).
Privind fotografia propusa drept tema ma intrebam daca calatorul nu cumva a lasat paharul la jumatate si a luat-o in sus pe muntele din fata lui; pe creste era soare, inca.


Etichete: Alte texte, PA-uri
Tags: Tausendeimerb, Melk, Dunarea, Spitz

Preludiu

Voia sa-i dezlege misterul. Mai intai si-a apropiat cu emotie buzele de el. Descoperirea placuta i-a impins cercetarea mai departe...S-ar fi abandonat in navala lui viguroasa si zburdalnica dar dorea sa-si intensifice placerea, intarziind-o. Sangele ii clocotea. Isi musca buzele ca sa reziste tentatiei de a-l cuprinde cu totul. "Daca tocmai acum s-ar declansa un cutremur?" - se surprinse gandind. Teama ii curma orice rafinament al simturilor. Insfaca paharul si ii arunca pe gat continutul.

Nota: am scris acest text pentru etapa a doua a concursului de PAfoto organizat de Calin (fireste).
Tag: PAfoto

Etichete: PA-uri, Alte texte

7 noiembrie 2009

Etapa a doua a concursului de PAfoto

Cu ochii tinta pe fotografia etapei a doua dau sa ma apuc de scris. Ceva ma tine totusi pe loc si anume prostiile care imi trec prin cap. Si anume ca am sfeclit-o. Si anume ca locul intai obtinut la etapa precedenta ma obliga la mai mult sau macar la cat a fost. Si anume e repetat anume.

PA-uri mi-au trebuit... Cu melcii am scos-o la capat, acum sa ma vad!
Tema este extrem de generoasa, o prefer de departe dintre toate de pana acum - socotind si PAverbele, care au fost floare la ureche pe langa PAfoto-uri - desi ar trebui sa fie invers pentru ca o imagine spune mai mult decat 1000 de cuvinte - cum spun o gramada de insi. Ei, tocmai aici e PAbuba: o imagine spune prea multe iar "fabricantul" de PA-uri are nevoie numai de 500 de semne cu totul. Dar nu ma plang. Uneori nu-mi trebuie toate cele 500 de semne ca sa pot spune exact ce vreau.
Gata cu vorbaria, trec la eprubeta cu PAfoto.

Tag: PAfoto





6 noiembrie 2009

Draw is come back

S-a intors Draw ! Asta e o veste! Mai ales ca n-a venit cu mainile goale...
She said:
Here is the cover for my first comic book. Just be patient, and very soon I will put it on my blog.

5 noiembrie 2009

Pagina cu melci

Calin a postat o poza cu melci si ne-a dat startul intr-un nou concurs de PA-uri.
Am participat cu patru "bucati'' apetitul fiindu-mi justificat de delicatesa servita drept tema.

Nota: Poza propusa drept tema, poarta denumirea de "Inmultire", autor Sorin Stanciu

Inocenta
Georgel vede pe o tufa un melc care incearca sa iasa din cochilie pipaind si uitandu-se in jur cu coarne intrebatoare.
-Ce melc dragut!, zice, asezandu-se pe vine. Se uita putin la el si apoi o zbugheste la joaca. Nu peste mult timp mingea i se rostogoleste langa tufa unde vazuse melcul. Era tot acolo, cu casa pe spinare. Langa cochilia melcului, Georgel mai vede inca una. “Unde o fi al doilea melc?” – se intreaba si ochisorii lui prinsera a se rotunji de mirare: melcul dintai parca crescuse si se ingrosase.

Crescatorul de melci
Te pomenesti ca balosii astia ma pot scoate din criza. Stiu ce fac! Imi fac melcarie. Dar, daca afurisitii aia inceti evadeaza? Astia cu casa in spinare isi iau talpasita cand nu te astepti! Plasa. Acopar melcaria cu plasa. Bun! Mai trebuie sa fac rost de niste perechi de melci. Dar de unde am sa stiu care-i “el” si care-i “ea”? Asta-i acum! Doar n-o sa ma impiedic de un amanunt, acum, cand solutionez criza. Important e sa se inmulteasca. O sa le cant ca sa-si scoata coarnele. Pardon! Aceia sunt ochii.

Infinit fragil
Te uiti la melc si vezi o creatura urata, baloasa si pe deasupra atat de inceata incat nu concepi sa-l lasi intr-un loc si sa-l gasesti in altul. N-ai crede ca aceasta faptura are vocatia infinitului. Desi cochilia lui arata in mod evident acest lucru. Cand se retrage in cochilie, corpul sau ia forma infinitului. Un infinit ce poate fi calcat in picioare si strivit de oricine. Cand doi melci sunt impreuna sunt doua cochilii. Doua cochilii si acelasi infinit.

Defect femeiesc
Asteptasera tot anul sa vina clipa vacantei. Sa plece amandoi, sa fie impreuna clipa de clipa. Vor sta unul in bratele celuilalt toata ziua. Se vor contopi intr-o singura fiinta. Ardea de nerabdare. Ce-o fi cu ea de nu mai vine? Ah! Uite-o ca apare...Iar a luat toata casa cu ea!

Eticheta: PA-uri, alte texte
Tags: cochilie, inmultire, ingrosase, zbugheste, balosii, melcarie, talpasita, plasa, infinit fragil, creatura, baloasa, vocatia, strivit, calcat, contopi

3 noiembrie 2009

Despre melci

Te uiti la melc si vezi o creatura urata, baloasa si pe deasupra atat de inceata incat nu poti sa-ti imaginezi cum se face ca l-ai lasat intr-un loc si l-ai gasit in altul. Sau nu l-ai mai gasit deloc. Caci, contrar aparentelor, melcii au vocatia libertatii. Poate de aceea isi cara cu ei cochilia. Dispar inauntrul ei sau pot pleca oricand fara sa-si lase casa. Iata unul care nu se plange ca isi cara toata viata casa in spinare.

Poti invata multe de la melc. De la melc poti invata rabdarea. El merge incet e drumul lui, se urca pe o ramurica, ramurica se inclina, melcul cade. Se ascunde fiinta tematoare. Putin. Apoi o ia de la capat cu mersul, sarguincios. De la melc poti invata sarguinta.

De la melc poti invata delicatetea. Trebuie doar sa observi dansul gratios al cornitelor, pipaind temator sau incordandu-se intr-un "v" triumfator. Uneori e nevoit sa si le retraga, melcul-melc, codobelc.

Cel mai pretios lucru pe care il poti invata de la melc este vocatia lui pentru infinit. Cand se retrage in cochilie, corpul sau ia forma acesteia, piramida rotunda cu varful spre cer. Un infinit care poate fi calcat in picioare de oricine.

Eticheta: alte texte
Tags: melc, rabdarea, sarguinta, delicatete, infinit

2 noiembrie 2009

Zorba

Pe dealul unde-si asezara corturile si isi ridicara cateva case de chirpici, fara usi si geamuri, cu pamant batatorit pe jos, aerul intepa cu miros de fum. "Parfumul nostru"- avea sa-mi spuna mucalit, un tigan istet.
Abia apuc sa-mi potrivesc ochii pe o casa zugravita intr-o nuanta de albastru saritor in ochi, cand aud:
- Ce faci bre, venisi pe Acropole? si-l vad pe tiganul rasarit langa mine miscandu-si somoiogul de mustati de deasupra buzei de sus - semn ca zambea. Ii spun ca-l caut pe Zorba.
- Mandea e! Si isi impunge pieptul cu mana de parca referirea la Mandea nu ajungea. Ma astepta, ii spuse frate-sau de la oras ca vine cineva sa-i ia interviu.
- Hai sa-ti arat partehornul, manca-ti-as!
Intram pasind peste pragul de pamant batatorit."Partehornul"era populat cu vreo cinci puradei de diferite marimi, cu obrajii frumosi murdari de cenusa si doua ochioase, marisoare.
- Ada, fa Zambilo, plasticele halea si vinul sa homenim mosafiru'.
Il intreb de ce-i spun tiganii Zorba si aflu ca l-au vazut dantuind...de-i frig sa se incalzeasca, de-i cald sa se racoreasca, nu stie nici el, asa-i vine, canta o muzica in el.
Zambila apare cu pahare de unica folosinta scoase parca din pamant. Citea tiganul in mine ca intr-o carte.
- Ia bre, nu-ti fie sila, n-a beut nimeni cu ele, e sterhilizate! Mi le-a dat un neam care si-a facut sereleu cum cobori la vale pe drum.
Ca sa nu-l jignesc ca tot mi-ar fi sila, ridic paharul si dau sa dau noroc. Plasticele se ciocnesc fara zgomot.
- Noroc, aburiti-ar ochelarii, zice.
Subit il pierd de client, se ridica in picioare si iese din casa. Il vad cum incepe a se roti, dantuind dupa o muzica numai de el auzita, cu ochii inchisi si mainile impreunate spre cer si cu o expresie de durere si fericire laolalta, pe chip. Ma strecor pe langa el sa nu-i tulbur dansul si o iau la vale fara sa bage de seama. Ajung jos, la poalele dealului si mai arunc o privire indarat. Il vad tot acolo, dantuind cu cerul si pamantul, dupa o muzica numai de el auzita.

Aveam un vis...

Aveam un vis care imi revenea periodic: se facea ca zbor doar dand din maini. Zburam fara probleme, de oriunde spre oriunde. Ma dezlipeam de sol batand des din brate, brate ca toate bratele, nu cu aripi, iar aterizarea era intotdeauna sigura - nu-mi amintesc cum faceam la aterizare, ca, nu l-am mai visat de mult, cred ca tineam bratele in sus si planam pana la atingerea solului. Visam destul de des ca zbor astfel si ma simteam foarte confortabil in timpul si dupa vis. Nu stiu de ce nu mai revine. Ma si mir ca nu l-am uitat.

Mult timp am dorit sa fiu reporter de razboi. Apoi orice fel de reporter dar neaparat unul care sa faca sacrificii pentru meseria lui. Sa nu conteze timp si efort investit pentru o poveste buna. Inca iubesc sa observ locuri, si, parca si mai mult, oameni. Ca si cand nu ar avea numele lor, i-as numi cumva, iar numele acela ar trebui sa le spuna povestea.

Eticheta: alte texte, vis