16 iulie 2010

Asa a inceput, acum un an



Incercarea e mai mult decat nimic
Poftesc la nemurire chiar daca n-am motiv
Ma bizui pe-ntamplare si pe-un nod creativ
Ce-a facut sa se nasca un blog de print, mai mic.

Pasare-om

Nevoia de scantaie tot insista
sa fac loc gandului sa zboare
pe cerul de culoare optimista
sa fiu din nou pasarea-om calatoare

Cu aripile frante nu pot zace
de vor durea sau nu, voi sti atunci
caci gandul zborului nu imi da pace
cat voi putea sa ma tarasc pe branci.

Eticheta: poezii

15 iulie 2010

I n d e m n

lasa-ti capul pe umarul sufletului meu
nu-ti fie frica, oglindeste-te in mine,
pe umar e o scobitura unde e bine mereu
si umarul se simte mult mai bine langa tine

intinde mana, apuca mana mea
asa cum deja-n stele a fost scris
in fiecare ochi se va ivi o stea
in fiecare clipa se va-mplini un vis.

Eticheta: poezii

Acum nu mai e trista

...si nici frumoasa, nici atat de frumoasa pe cat era, nici atat pe cat si-ar fi dorit sa fie.
Fata draga, erai extrem de frumoasa dar nenorocoasa. Nu a avut cine sa te faca sa te simti frumoasa, e simplu. Voiai sa fii iubita ca om, nu ca artist. Pudoarea te-a impiedicat sa te salvezi.
Aveai nevoie de iubire. Te-ai risipit, ai obosit, si cand n-ai mai putut sa te prefaci implinita, fericita... nici macar grija pentru ingerasul tau nu te-a mai putut opri, stiai ca e ingrijit bine de parintii tai, poate daca era acasa, cu tine...

Madalina Manole ar fi putut trai. Dupa prima tentativa de sinucidere - desi consider ca era deja foarte tarziu, cineva trebuia sa-si puna niste intrebari, sa lase deoparte orice considerente de imagine si sa salveze omul. Cand un suflet gingas incape pe maini nepotrivite e pierdut. Oricat de puternica ar fi fiinta care-l poarta.

Ieri am trecut de pe un canal tv pe altul ca sa inteleg "de ce". M-am oprit pe B1TV, la emisiunea "Sase vine presa!". Tot ce s-a spus acolo s-a suprapus perfect peste raspunsurile pe care mi le dadusem deja privitor la cauzele tragediei. Aveam nevoie sa descopar altceva, sa ma conving ca nu se poate ajunge pana aici din cauza tristetii. Din pacate n-am facut decat sa ma conving de contrariu.

14 iulie 2010

Cu prietenii prin Orasul PA

Emilia m-a numit oficial al Orasului PA, ii multumesc si sper ca nu raspund prea tarziu chemarii Orasului PA - care are un regulament.
Preiau stafeta si ofer spre continuare textul de mai jos:

Poate eu, poate tu...
Nu stiu cine sa fi fost Eliade pentru domnul D., de fapt, nu stiu nici cine-i domnul D. - am aflat de dansul dintr-un PA, dar, stiu ca leganarea tramvaielor vechi te ajuta sa ignori realitatea, sa-ti lasi gandul liber sa colinde prin ce cotloane vrea, sa jongleze cu amintiri trecute sau viitoare, sa se fixeze si sa savureze amanuntele unei experiente asemanatoare cu aceea a lui Alain si Maitreyi, pe care ai avut-o, sau ai dorit s-o ai, nu mai stii. Dar unde mai gasesti tramvaie vechi?

Acum e acum, sper ca nu au mai fost alesi cei pe care ii propun:
1. Stargates - oficial
2. Angi - turist prin orasul PA
3. Alina - nu stiu daca ar putea deveni cetatean al Orasului PA dar ar putea scrie PA-uri absolut superbe
UPDATE
Permiteti sa adaug inca un turist, (regulamentul nu e rigid!): Printesa indiana, Ajnanina

I like (too) green&orange

Da, si mie imi place verdele si oranj sau orange, o sa-mi spuna Leo cum ar fi trebuit sa scriu, ca vegheaza...cu simbrie.

13 iulie 2010

Intrebare pentru PA-ulisti si nu numai

Nu privim oamenii strazii, ne deprima. Ii vezi fara sa vrei, s-au inmultit. Opresti la semafor si vezi pe dreapta un barbat neras cu un bagaj voluminos..."un om fara casa", gandesti, e adancit in gandurile lui si numai de tine nu-i arde, il observi pe furis, sa nu te vada: adidasi, blugi si geaca – ponosite dar nezdrentuite (inca), figura de intelectual.
Inseilezi scenarii: „Poate si-a pierdut serviciul si nu a mai putut sa-si intretina familia, a suferit, s-a refugiat in bautura, a decazut, familia l-a respins", neaparat o drama. Nu mai apuci sa "fabrici" variante, culoarea semaforului se schimba si demarezi. Mai tarziu, iti revine in minte imaginea omului strazii, te intrebi daca si cat e de vinovat... Esti tentat sa spui ca daca si-a pierdut serviciul trebuia sa gaseasca o solutie, sa sape santuri, sa mature strazi. Dar daca mintea umana are un moment critic in care se scurtcircuiteaza, se dezlipeste efectiv de normal si intra intr-o zona in care singura realitate care conteaza e ce mananci cand simti o durere in stomac? Suna un telefon si realitatea omului strazii dispare. Ziua lui sta, a ta curge. Nu te mai gandesti niciodata la el.

Nota: Acesta este un text inspirat de o situatie reala.
Dupa ce l-am scris mi-am amintit de etapa 5 a concursului Orasul PA - tema "Semaforul; textul acesta ar fi mers daca nu ar fi fost asa de lung.
M-am distrat „ajustandu-l”. In cateva minute l-am facut de 687 semne si in alte cateva „am schimbat "pe ici pe colo in punctele esentiale” si l-am adus la forma de mai jos (499 semne)
Vorba e: mai spune acelasi lucru? Eu nu va spun parerea mea ca sa nu influentez in vreun fel parerea voastra pe care mi-ar placea tare mult sa o cunosc.

Iata ce a iesit dupa ajustare:
Stai la stop si vezi un om al strazii. Il observi: adidasi, blugi si geaca – ponosite, nezdrentuite, figura de intelectual. Cum a ajuns asa? Faci supozitii: poate si-a pierdut serviciul si neputandu-si intretine familia s-a refugiat in bautura, apoi familia l-a respins. Nu se poate, trebuia sa gaseasca o solutie, sa nu ajunga asa! Dar daca mintea umana are un moment critic in care se dezlipeste de normal? Realitatea altora conteaza prea putin, dispare imediat ce se schimba culoarea semaforului.
Etichete: PA-uri, Orasul PA

9 iulie 2010

Natura si ochii lui Nulf


Contrastanta si desavarsita, natura poate orice. Poate sa faca fotografii frumoase indiferent de performantele aparatului sau de priceperea celui care o surprinde.
Conteaza doar ochiii, dintre nisip si apa, dintre amurg si zori, dintre aproape si departe, ochiii lui Nulf.
Cine e Nulf, am spus, aici.


Foto: Creta, decembrie 2007,
dincolo de mare se zareste
coasta Africii



Etichete: tam-nisam, foto

8 iulie 2010

Vreau sa fiu paiata vesela!

Am citit o poezie care mi-a "actualizat" mai vechea mea dorinta de a fi paiata. Prima oara am vrut sa fiu paiata cand ma cuprinsese o mare tristete pe care o ascundeam foarte bine tuturor. M-am gandit ca as putea face cariera. Apoi am realizat ca ziua de munca "sifoneaza" cel mai mult. In primul rand fiindca tine o zi intrega. Daca veselia ar intra in atributiile de serviciu, fire constiincioasa fiind...Si apoi, veselia e si un bun scut antiimbatranire. Paiata trebuie sa fie mereu vesela. Mimand veselia, ajunge sa fie vesela (si dinapoia mastii). Se molipseste de propria-i veselie oglindita in ochii copilasilor care au un fel anume, incantator, de a trece pragul sfioseniei, de-as lua inima in dinti si de-a intinde o manuta spre paiata, aratand-o sau amuzandu-se de giumbuslucurile ei.
Ce minunat trebuie sa fie la Disneyland! Acolo paiatele mai si danseaza...


decembrie, Atena, Piata Sintagma

Paiata n-a murit, doar s-a mutat, e aici!
Ii bucura din nou pe copilasi si pe bunici!

Tags: paiata, veselie, tristete, serviciu, scut, sfiosenie, giumbuslucuri, Disneyland
Etichete: jucarele, foto, link-uri

7 iulie 2010

Pretentii de leu

- Si eu sunt leu!
spuse incet dar cu tupeu
miscand din coada pe langa leul-leu.

-Da? Si?

-Te halesc , daca vreu!"

-Sa mori, tu?! - spuse leul-leu
putin cam plictisit,
Ia, tai-o de aici! Nu vrei?
Poftim!Te-am si halit!

Eticheta: jucarele, poezii, PA-uri

5 iulie 2010

De ce te-am omorat?

Te-am vazut adesea, nu stiu de unde ai aparut si unde tot dispari. Iti place sa te scalzi in lumina, vii la calculator, imi treci pe sub nas. Era cat pe-aci sa te prind dar am ratat. Te caut din priviri dar nu te dibui. Aha! Iar ai venit! Gata, te-am prins!
Am prins molia intre palme, si, de frica sa n-o scap, am strans-o prea tare si am omorat-o. Voiam doar s-o tin pana o arunc afara.
- De ce te-am omorat, erai un fluture!

Eticheta: PA-uri, scurte
Tags: molie, lumina, calculator, nas, palme, fluture

Vote for me!


A inceput jurizarea, daca va plac fotografiile mele votati nr. 14 si numarul 17, aici:
If you like my photos, vote no. 14, and no.17, here.




Eticheta: foto

UPDATE 8 iulie: Arcul spre Papigo s-a urcat pe podium, va multumesc tuturor pentru voturi!

2 iulie 2010

Moment de luciditate

Credeam ca suntem egali, prieteni, iubiti. Cine ar fi atins iubirea noastra s-ar fi ars la flacara ei. Si era atata lumina…Saream intr-un picior si cantam printre treburi de parca culegeam floricele. Ne jucam in fel si chip.
Intr-o zi ti-am tras verigheta din deget si mi-am pus-o mie, era larga, am pus-o pe degetul mare. "Ca rasplata", am indesat-o pe a mea pe degetul tau mic. Apoi m-am tot jucat cu verigheta ta. Si a urmat primul moment de luciditate: aurul verighetei mele isi pierduse stralucirea, trecut prin detergenti, maltratat, muncit, aurul verighetei tale era stralucitor. Ca atunci, in biserica, cand preotul ne-a unit la bine si la greu.

Eticheta: PA-uri
Tags: luciditate, verigheta, aur, biserica, lumina, floricele, iubire, bine si greu

1 iulie 2010

Casto-castoc

Nu tin minte sa fi auzit pe cineva, in orasul copilariei mele, spunand "misto!". In schimb se spunea "casto" (poate castoc?). Vedeai o bicicleta noua, spuneai: "Ce bicicla castoaca!"
Sau, cand achizitionam un timbru mult ravnit (faceam schimb cu dublurile) si apoi il aratam altor copii auzeam un sincer: " Ce casto!"
Azi, admirand niste poze primite de la o distinsa persoana, de prietenia careia ma bucur in ultima vreme, fara sa stiu ce am facut pentru aceasta - multumesc Mel! - m-am trezit exclamand: "Casto de tot!". Cred ca e semn bun!
Eticheta: scurte

Afurisita si usa rotativa

Nu inteleg de ce pentru unii oameni, patrunderea printr-o usa rotativa in hoteluri, cladiri pricopsite de birouri sau supermarket-uri, ridica probleme. Ii surprinzi concentrati, atenti sa ia startul intr-un anumit moment, de cele mai multe ori lasand sa treaca prima aripa goala, astfel de usi avand de regula doua sau trei aripi. Pana pasesc ai impresia ca sunt sportivi in asteptarea startului, apoi se concentreaza de parca sar de la inaltime.

Deunazi, ma aflam in spatele unui cuplu care se pregatea sa iasa dintr-o cladire printr-o astfel de usa. Barbatul, potrivit de inalt, era usor plinut. Femeia, de-o schioapa, sub umarul barbatului, era uscata si avea o figura ascutita.
-Treci! - comanda femeia.
Barbatul a ezitat o fractiune de secunda, timp in care o aud tunand:
- Treci cand iti spun!
La terminarea poruncii, barbatul era deja intre usi.
In aripa care a urmat am pasit o data cu uscativa, astfel incat am iesit in acelasi timp cu ea.
Barbatul o astepta dincolo de usa rotitoare cu o figura fericita de parca facuse vreun lucru mare. Cand l-am vazut atat de incantat de proaspata performanta am derulat inapoi scena si abia atunci am realizat caraghioslacul cu pispirica-general si barbatul docil, acum victorios.
Mi-a fost extrem de greu sa-mi reprim rasul, am mers cativa metri si abia apoi am reusit. Daca m-a vazut cineva intre timp...

Eticheta: alte texte
Tags: usa, rotativa, rotitoare, afurisita, pispirica, uscativa, performanta, scena, caraghioslac, barbat, femeie, porunca, docil