O felina-ncantatoare, mult iubita de parinti,
A crescut numai in casa, (de la coada pan' la dinti),
Apoi a iesit in lume, frumusica si sfioasa
Intre lucruri diferite de cele aflate acasa.
Delicata pisicuta iute a fost observata
De motanii din vecini ce-o sorbeau din priviri toata.
Si, cum era primavara cu aer divin parfumat
Unul, mai cu experienta, pe urme i-a tot calcat.
Motanul, motan pragmatic, fara serenade multe,
A pus laba pe pisica fara ifose adulte,
Si-a tinut-o strans in labe cam lipsite de tandrete,
Gingasa cum era ea si plina de tinerete.
Apoi a crescut pisica si-au urmat mai multe runde
De iubiri de pisicuta, (nu stim noi cat de profunde)
Cert e c-a adus pe lume un lung sir de puisori
Niste gheme cu blanita ce strangeau din ochisori.
Motanii stateau la coada la pisicuta matura
Stapana acum pe ea, pe casa si batatura.
In jurul ei erau lupte intre motanii feroce
Ce se intreceau in gheare, in muscaturi si in voce.
Intr-o zi, in acea curte, a fost adus un motan
Tarcat, frumos si tanar - nu avea mai mult de-un an
Tigru in miniatura, puternic si frumusel,
Ce pan-atunci nu-ntalnise o tarcata ca si el.
Pisicuta cea frumoasa il privea cu-atentie
Si il accepta prin preajma fara vreo pretentie
Motanelul era dulce, sfios si topit de tot
Abia indraznea sa vina si s-o sarute pe bot.
A urmat o preafrumoasa idila adevarata
Si a fost tandrete multa, si-a fost dragoste curata,
El indragostit anume numai si numai de ea,
Ea traind un sentiment ce deloc nu cunostea.
Animalele au emotii, am mai spus-o,
aici .
Cunosc bine pisicile, sunt niste fiinte extraordinare, as putea scrie o carte plina de povesti adevarate...
Poemul de mai sus e inspirat din viata unor pisici de apartament devenite pisici de curte.
