23 februarie 2012

Tu esti cel mai bun doctor al tau

De cate ori ai fost la medic si ai plecat cu senzatia ca nu i-ai spus tot ce trebuia?
Ai mai fi avut multe sa-i comunici dar iti dadea impresia ca e grabit sa termine consultatia si sa vare pe usa alt pacient, apoi altul si tot asa pana se termina minuscula lui zi de munca (de la 8 la 14, curata boierie!).
Prea putini sunt medicii dispusi sa patrunda in suferinta ta, sa analizeze si sa coreleze datele pe care i le furnizezi, sa-ti ceara altele care sa-i permita sa-ti puna diagnosticul corect si sa-ti prescrie un tratament cu adevarat eficient.
Tu, singur tu, trebuie sa ai de grija ce medicamente iei, sa citesti prospectul, sa vezi contraindicatiile...
Ei, medicii grabiti, aiuriti, rutinati, neinteresati de pacient, au uitat sa te intrebe de antecedente medicale.
Se joaca cu sanatatea ta, in fond daca nu te vindeci tot la ei ajungi!

22 februarie 2012

Fata activistului

Fata activistului avea gusturi fine. Isi cumpara un parfum mai acatarii sau haine pe care nu ti le puteai lua din banii de buzunar economisiti renuntand la doua eugenii. Nu ma intrebam pe vremea aceea cum de ii dau parintii atatia bani cand ma-sa era casnica si nu era singura la parinti. Poate n-o faceam fiindca nu ma impresionau bluzele ei de matase. Pentru mine singurul lux ravnit era o pereche de levisi adevarati, adusi "de afara". Aveam noroc cu o ruda care venea in Romania aproape anual.

15 februarie 2012

Miercurea fara cuvinte la cantina cu Cutu Vagabond

Primii care au deschis drumul prin nametii vigurosi au fost cainii vagabonzi cam slabiti de frig si foame. Pe chestia asta ar merita si ei o cantina asa cum au pasarelele lui Carmen.


14 februarie 2012

Ce atata Valentine's Day

Acum, aproape de 12 noaptea, cand sa treaca "sarbatoarea", mi-am amintit ca, odata, in Medias, in zona liceului Roth, am gasit o chestie ciudata - pe care am fotografiat-o.
De fapt nu-i ciudata, cu o exceptie: nu se zice (scrie) "unei zi" ci "unei zile".
In rest ... traiasca Dragobetele!







din categoria "de la lume adunate"

10 februarie 2012

Om de zapada nepieritor

Oamenii de zapada au gloria lor, de-o zi sau mai multe, dupa cum vrea soarele.
Nu m-am impacat niciodata cu disparitia lor, am iubit fiecare om de zapada pe care l-am facut si am suferit de fiecare data cand era mutilat pana ce nu mai ramanea din el decat caciula si manusile - oamenii mei de zapada aveau intotdeauna manusi, le puneam ca sa nu le fie frig la maini.
O vreme n-am mai facut oameni de zapada...
Apoi am facut unul mic, cat sa-ncapa in frigider. Nu i-am mai permis sa piara! Statea pe raft si de fiecare data cand deschideam usa il salutam:
"Buna ziua om de zapada!"
Si el imi zambea in felul lui, mereu acelasi.

Etichete: iarna, zapada, alte texte

8 februarie 2012

Nevoia mea perpetua de zapada se asociaza cu nevoia de a trai intr-un loc curat asa cum orasul nu prea e, caci, cand nu e zapada, e praf (care praf ma terorizeaza, mai ales cand bate vantul si-l simt pe buze).

Miercurea fara cuvinte cu insufletite si neinsufletite

Carmen, cea care a inceput "Miercurea fara cuvinte", ne propune o simfonie a iernii. O cant si eu prin Bucuresti, printre porumbei si statui...







6 februarie 2012

Istrate si straturile de zapada inghetate


Istrate coboara vesel in parcare - peste noapte n-a mai nins si poate scoate masina, a curatat de ieri zapada.
Invarte cheia in contact si lasa masina sa se incalzeasca in timp ce curata parbrizul inghetat.
A terminat, poate pleca.
Porneste, iese usurel din locul lui de parcare, accelereaza si
inainteaza prin zapada proaspata pana... hat-departe: la vreo 10 metri de locul de unde pornise. Acolo rotile prind o denivelare si incep sa se invarta in gol sapand in zapada pana la straturile mai vechi, inghetate.
Istrate nu se pierde cu firea, stie el niste manevre care n-au dat gres niciodata. Da inainte, schimba directia rotilor, "musca" zapada proaspata... degeaba, ceea ce altadata era eficient acum nu merge defel. Rotile se adancesc si mai mult si masina ramane prizoniera in gropile formate.
 Istrate coboara din masina, se uita, intra la loc si incearca inca o data, cu rotile aproape de-a curmezisul... 
Imposibil de iesit de acolo!
Coboara din masina si dispare cateva momente. Reapare cu o lopata in mana.
"Ia sa vad, acum!" zice, dupa ce curata putin in jurul rotilor si lasa lopata deoparte.
Tureaza puternic motorul dar totul e in zadar. 
" E clar, trebuie s-o trag, altfel nu mai ies de-aici!".

Istrate mai are o masina. O scoate din parcare si o duce in fata celei impotmolite.
Monteaza cablul de tractiune, se urca la volan, trage, nu reuseste din prima, mai trage o data si reuseste sa scoata din adancituri rotile din fata ale masinii impotmolite in zapada.
Se da jos, isi pune manusile, cheia ii scapa in zapada. "Fir-ar...." O culege din zapada si o pune bine in buzunar.
Se urca la volanul celeilalte masini. Isi da jos manusile, vrea sa porneasca masina, cauta cheia... nu-i decat cheia de la masina din fata, cea pe care tocmai o pusese in buzunar. Intra in panica, daca a scapat-o in zapada ca pe cealalta si n-a observat?
Se da jos din masina, se uita prin zapada. Se cauta prin toate buzunarele.
In pragul disperarii isi aminteste ca a lasat-o pe bancheta masinii din fata.
Se duce, o gaseste, se-ntoarce, se urca la volan, porneste.
Rotile din spate ajung in aceleasi gropi si merg in gol, trebuie sa mai traga o data; deci coboara, se urca la volanul celeilalte masini, trage, masina se opinteste, nu trece dincolo de groapa, trage inca o data exact atat cat trebuie sa nu faca alta boacana, slava Domnului, reuseste!
Se da jos de la volan. De cand cu cheia pierduta a renuntat la manusi, mainile i-au cam inghetat si e cu nervii intinsi. Dar nu mai are mult, trebuie doar sa puna una din masini la loc in parcare, cu grija sa ocoleasca locul care l-a tinut captiv...  atat i-ar mai lipsi, s-o ia de la capat!
Reuseste! Totul e bine cand se termina cu bine!
Istrate pune o masina la loc si pleaca, in sfarsit, cu cealalta.
In parcare se asterne linistea sporita parca de albul zapezii. Deodata ea este intrerupta de zgomote de motor turat.
Era tot Istrate. Uitase sa ia lopata si s-a intors dupa ea!

1 februarie 2012

Linistea lacurilor de clestar

Miercurea fara cuvinte nu va fi fost vreodata mai tacuta ca aceasta.
Tonul tacerii, daca pot spune astfel, l-a dat Carmen.
lacul dintre munti (Skodra - Muntenegru)

carare pentru nouri