30 septembrie 2011

Un nume care ma reprezinta - proza arhiscurta scrisa pentru concursul Codul Bunelor Mamifere

 "Orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii" - Noul Cod Civil, Art. 82.

 Legea da dreptul la numele dobandit dar da si dreptul sa-l schimbi. Mie nu mi-a placut niciodata numele dobandit de la tatal meu, domnul Separache, care in cele din urma m-a recunoscut drept fiu, cu toate ca eu sunt pitic purtator de bocanci - caci piticii poarta intotdeauna bocanci. Norocul a facut sa ma insor cu o femeie care a dorit sa-si pastreze numele dinainte de casatorie. Si cum eu voiam sa-mi schimb numele cu un nume care sa ma reprezinte, am luat numele sotiei. Acum ma cheama Separila.

29 septembrie 2011

Inutilitatea Art.273 din Noul Cod Civil - proza arhiscurta scrisa pentru concursul "Codul Bunelor Mamifere"

Nota: Articolul 273 din NCC prevede: "Este interzisa incheierea unei noi casatorii de catre persoana care este casatorita".

Dupa ce ofiterul starii civile i-a declarat casatoriti, s-au sarutat, cam oficial, apoi au tasnit razand si tinandu-se de mana prin tunelul de flori pregatit pentru ei, afara. A urmat o ceremonie religioasa emotionanta. Fiecare cuvant al predicii li s-a intiparit in minte. Fiecare cuvant al predicii a daltuit in sufletele lor tinere un legamant alcatuit din aceleasi cuvinte gandite si nerostite: "tu, doar tu, vei fi perechea mea, atat cat voi trai". L-au pecetluit apoi cu un sarut deloc oficial.

28 septembrie 2011

Sambata galustilor expresive

Sambata am facut galusti cu prune care au intrunit un cumul de calitati: pufoase, cu aroma discreta de scortisoara, calde, delicioase.
Dupa ce le-am asezat frumos pe o farfurie am gasit de cuviinta sa le fotografiez, poate cu gandul la miercurea fara cuvinte.


Privind fotografiile am gasit, tam-nisam, ca galustile mai au o calitate: sunt expresive.
Daca nu ma credeti priviti poza urmatoare, eventual dati click pe ea sa se mareasca.

26 septembrie 2011

Bigamia salveaza Romania

Amantlacuri ca in Romania, mai rar! Barbatii, chiar si cei mai parliti, au in sange instinctul de vanator, iar femeile vor sa fie in pas cu moda - sa zicem. De cele mai multe ori, amantlacurile au drept consecinta destramarea familiilor, agitatie si nebunie. Cineva care se afla undeva sus, dupa unii, si jos, foarte jos, dupa altii, isi rade in barba: "Na, fir'-ati ai dracu', ati vrut revolutie!". 
O solutie care sa scuteasca romanii de necazuri exista: legalizarea bigamiei.

Text de 500 caractere, scris pentru concursul de proza arhiscurta Codul Bunelor mamifere (CBM), etapa 2, tema "Bigamia".

Mi-a scris un copac...

Da, mi-a scris un copac, daca nu credeti vizualizati comentariile postarii precedente.
Cred ca e un copac frumos, ce copac nu e frumos?
Copacul care mi-a scris mie mi-a indicat sa merg  a i c i, am mers si am intalnit mai multi copaci.
Un copac stie si poate sa faca multe lucruri: mai mult aer, mai mult verde, mai multe locuri unde se pot odihni aripile cerului...
Parcul Izvor va fi un loc cu multi copaci, cu atat mai multi cu cat contribuim fiecare macar cu un cuvant.


Gasiti galeria mea cu copaci apasand aici (cu mausul nu cu degetul pe ecran).

23 septembrie 2011

Cand tu...

... ai facut un superb "oaaaa", intr-o vineri, cam la ora aparitiei acestui articol, eu eram o fetita speriata. Mi-ai fost luat si adus la piept cand te-ai trezit din somn, infometat.
 Cand tu ai ajuns la pieptul meu totul din jur s-a sters, ai ramas doar tu.
Cand tu ai deschis prima oara ochisorii, (s-a intamplat in timp ce sugeai), ti-ai infipt privirea drept in ochii mei. N-am sa uit niciodata privirea aceea patrunzatoare a unor ochisori bleumarin, o nuanta inchisa de bleumarin in care scanteiau doua luminite.
Cand tu ai scos primul hohot de ras - s-a intamplat la 4 luni cand iti faceam baie si faceam ca broasca, a fost cel mai amuzant moment din viata mea.
Cand tu ai hohotit apoi de fiecare data cand faceam ceva nastrusnic am realizat ca erai exact asa cum doream, un mare ghidus.
Cand tu ai spus primul "ma-ma", cumva rugator, inima mi-a facut poc-poc.
Cand tu ai spus primul "ta-ta" l-am chemat repede pe tata si ne-am bucurat impreuna privind rodul iubirii noastre.
Cand tu ai facut primii pasi ai fost atat de nostim si viteaz!
Cand tu te cuibareai la pieptul meu si suspinai de bine, am stiut ca o sa fac totul ca mereu sa-ti fie asa.

Cand imi spuneai "mama pănoasă" (mama e frumoasa) am stiut ca nu voi primi niciodata un compliment mai frumos.
Cand tu ai facut primii pasi pe munte, la 3 ani, ai inceput sa iubesti muntele, ca si mine.
Cand tu ai mers la scoala erai deja un omulet responsabil, atat de sclipitor!
Cand tu ai fost partenerul meu de inot, ski, patinaj, ma simteam minunat - chiar daca ma prefaceam suparata cand ai inceput sa ma intreci la toate in scurt timp.
Cand tu ai inaintat prin ani, ai revarsat peste mine un fluviu de impliniri iar eu am stralucit de fericire pentru fiecare succes al tau.
Cand tu ai devenit matur te-am lasat sa zbori asa cum ai vrut, erai atat de dornic sa iti iei viata in propriile maini!
Cand tu ai zburat lin si frumos n-am facut decat sa te observ si sa fiu fericita.
Cand ai devenit barbat ocupat cu ale tale am rugat pe Domnul sa te aiba in paza si sa-ti fie el aproape la orice pas, sa te vegheze si ajute.
Ti-as fi scris toate acestea doar tie, pe mail, dar mi-ai spus odata ca mailurile mele te plictisesc.
Sa-ti fie bine, puiul mamei!

22 septembrie 2011

Chestie de intonatie si de punctuatie

Una e cand auzi :
- Am facut pe caieeet... si vezi o scolarita care povesteste cu incantare ce a facut la scoala.
Alta e cand auzi:
- Am facut pe caiet!
Si vezi un bebe de 2 anisori cu pantalonii in vine si cu o figura vinovata.
Cand vorbesti conteaza intonatia.
Cand scrii conteaza punctuatia.

Postare din categoria " una-i una, alta-i alta".

21 septembrie 2011

O mana de flori de noapte pentru miercurea fara cuvinte


Miercurea mea fara cuvinte a inceput noaptea, asa ca am adus flori de noapte...
Altii, mai harnici, s-au adunat aici, dupa crizanteme si dalii.

Un om de nimic

Pitic cum sunt, mult timp am crezut ca eu n-am tata ca toti copiii, sau, cel mult, am si eu undeva in lume, o jumatate de tata. M-am obisnuit cu acest gand, chit ca maica-mea ma tot zgandare sustinand ca domnul Separache e tatal meu. Cum as putea s-o cred? Domnul Separache e o prajina de om de doi metri pe cand eu am 90 de cm cu tot cu bocanci - piticii poarta tot timpul bocanci. Despre domnul Separache, unii spun ca e un om de nimic. Altii spun ca e un pitic de om si asta imi cam da de gandit. 

Text scris pentru concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM)

19 septembrie 2011

Viata ca un ghem

Incerci sa extragi capatul unui fir dintr-un ghem de ate incalcite. Vrei sa descalcesti atele ca sa dapeni un ghem frumos. Il gasesti, tragi de el, dapeni. O vreme firul se extrage usor si ghemul prinde contur. Apoi apare un nod.
Tragi, smucesti, incerci sa separi firul de depanat de restul firelor, degeaba, se blocheaza, te incurca nemernicul de nod, e de nedesfacut. Daca scapi de nod eliberezi firul si continui depanatul.
Rupi.
Innozi.
Acum firul se extrage usor si reiei depanatul.
Ai vazut? Merge!
Jubilezi.
Ghemul se dapana, se mareste. Cand sa te obisnuiesti cu binele se formeaza alt nod, in jurul lui un guguloi, incalceala dracului!
Rupi. Dapeni fara greutate, dapeni iar, dapeni, dapeni pana rupi. Pana la urma ajungi la capat, ghemul nu e chiar frumos cum ai crezut ca va fi dar s-a depanat.
Viata porneste de la un capat. Te duci pe firul ei, si, fire entuziasta, rupi si inozi cu spor de mai multe ori.
La drept vorbind problema cu nodurile, ruptul si innodatul e mult mai simpla... Ajungi oricum la capatul celalalt al vietii.
Tags: viata, fire incalcite, descalcite, depanat

15 septembrie 2011

Cu carul sau cu harul?

Mai bine cu harul, zic: sa scrii putin si bine. Daca scrii mult si bine, e si mai bine, chit ca nu se stie cat din ceea ce scrii se si citeste - in ziua de azi lumea e grabita. Mai exista si exceptii, unii scriu si bine si "cu carul" si mai sunt si cititi. Varianta cea mai proasta e sa scrii putin si fara har. Sper ca textul de fata nu e o mostra...

14 septembrie 2011

Povestea greierasului meu

Cum a patruns in locuinta, nu stiu, poate a fost adus pe vreun stiulete de porumb si a sarit de pe el la timp, astfel incat sa nu ajunga si el in oala, la fiert.
Intr-o noapte s-a pus pe cantat cu gura pana la urechi. Am luat-o dupa carait si am ajuns aproape de locul de unde ieseau sunetele. Ma asteptam sa gasesc un greieras negru si viguros dar nu zaream nimic. In cele din urma am depistat o insecta firava, aproape transparenta. Mai, sa fie! Ce-o fi asta? Am aflat ca se numeste cosas - e un fel de lacusta care scoate un sunet asemanator celui ce insoteste cositul. 
Acum stiam ca e cosas dar imi placea sa-i spun... greieras: "Hai, greieras, canta!".
Si cand se facea liniste deplina, el canta, iar eu il ascultam pana ce adormeam.
Cateva nopti a tot cantat cu putere. S-a mutat din locul stiut chiar pe balamalele unei usi si fiindca imi era frica sa nu fie strivit, l-am prins si l-am mutat intr-un loc mai sigur. 
N-a mai cantat.
In noaptea urmatoare l-am asteptat din nou. Linistea se instalase demult dar el intarzia sa-si faca simtita prezenta. Incepusem sa-mi fac griji, nu cumva a sarit de la locul lui si am calcat pe el? Sau, daca s-o fi uscat de atata caldura ori o fi murit de foame?
Trebuia neaparat sa cante, sa-l gasesc si sa-l duc pe balcon unde geamul era larg deschis, poate va dori sa plece.
De-ar canta!
Tacea.
Tarziu de tot, aproape adormisem, a scos un sunet cam trist si scurt, apoi, tarrr-tarrr, a inceput concertul.
A cantat indeajuns incat sa sar din pat, sa-l gasesc si sa-l duc pe balcon. Cred ca i-a placut schimbarea, caci, a inceput sa cante imediat.
In noptile care au urmat n-a mai dat niciun semn de viata.
A inceput sa-mi lipseasca.
De afara, in linistea noptilor inca de vara, se aud taraituri incalecate intre care incerc sa recunosc taraitul greierasului meu. Nu-mi mai lipseste, vreau sa cred ca e si el in corul acela numeros.
Mai greu o sa-mi fie cand va pleca vara si noptile vor amuti.



13 septembrie 2011

India - maretie si decadere


 


Sunt sacre si au toate libertatile, inclusiv aceea de a paste in gunoaie
Nu numai in India vacile pasc in gunoaie, vezi si  a i c i