20 noiembrie 2012

"Capete" de blog



De-a lungul timpului blogul a avut mai multe infatisari.
Intr-un timp schimbam header-ul in functie de postare, apoi, o vreme, am imbracat blogul in functie de anotimp, sau, daca era sarbatoare, de sarbatoare.
Headerele sunt alcatuiri proprii la care am folosit poze de-ale mele, (mai putin la headerul cu ingerasi si ciorapei).

Am regasit cu placere cateva "capete" de altadata ale blogului.
Intentiile bune au existat de la inceput, chiar daca nu se mentionau in titlu blogului ca acum.
Mai presus de toate am dorit ca vizitatorii sa se simta bine.
As fi vrut ca platforma de blog sa faca cumva sa iasa din ecran o mana cu o ceasca de cafea buna, calda si aromata, de intampinare. Cum calculatoarele si stiintele conexe nu ofera (inca) posibilitatea aceasta, am facut si eu ce-am putut. Asa s-a nascut headerul verzui pe care l-am pastrat destul de mult timp pana sa-l schimb.


Un alt header care a stat mai mult pe blog e cel negru de mai jos:

A fost si un header pe care l-am confectionat anume pentru Craciun - ah, ce-mi mai place sa fiu Mos Craciun!














Pana sa raman cu headerul de acum, au tot fost altele...































Postare din categoria "Jucarele"

2 noiembrie 2012

Text in 500 de semne pentru ultima etapa a Concursului European de Proza Arhiscurta

Nelu fata in fata cu fondurile europene

Cand Nelu a auzit ca se dau fonduri europene nerambursabile a dat fuga la primarie sa intrebe ce va sa zica nerambursabile si cum vine treaba,  cineva i-a explicat, el n-a inteles, dar s-a facut ca pricepe sa nu para prost. Noroc ca drumul de la primarie spre casa trecea pe langa carciuma, a intrat si el, ca tot omul, la o tuica si o vorba ca tot il rodea sa afle cum e cu fondurile alea nerambursabile. A si aflat, il incurca doar cuvantul nerambursabile, acum stie, e moca, sa tot iei la fonduri!

1 noiembrie 2012

Frontiere deschise pentru urşi - a treia tema din cadrul Concursului European de Proză Arhiscurtă (CEPA)

Granite
Cum primavara era inca departe si burta incepuse sa-l doara de goala ce era, ursul isi lua inima in dinti si se apropie de casa cea mare de la poalele muntelui, desi nu se simtea tocmai in largul lui, caci, acolo se terminau padurea si mirosurile cunoscute si incepea o lume periculoasa, unde, odata, a recunoscut pe peretele unei case, capul si blana unui prieten. Era hotarat: daca nici acum nu va gasi ceva de mancat, o sa se intoarca in padure si o sa treaca granita fara sa mai priveasca inapoi.

15 octombrie 2012

Doua texte de fix 500 caractere pentru primele doua teme ale concursului de PA-uri



Ce inseamna un om batran
Ar fi zburat dar n-avea aripi, la drept vorbind zbura si fara, in felul lui, care putea fi remarcat de oricine isi dadea osteneala sa-l observe catusi de putin. Avea un soi de neastampar cum au copiii obligati sa stea pe un scaun intr-o sala de asteptare, intr-o liniste stanjenitoare, cu securea lui “n-ai voie” deasupra capului. N-avea toane, oboseli, neputinte. Cu toate acestea, uneori, se simtea batran. Anumite actiuni ii erau impiedicate fiindca impuneau limita de varsta. Si a lui era peste.

La doua capete (la tema "Tarii cat mai multi copiii").
Gandul ca de data asta nu va scapa n-o slabise toata ziua si o tinea treaza si acum, mult dupa miezul noptii, cand noaptea se gatuia spre ziua, iar lumina lua incet locul intunericului. Ar fi vrut sa adoarma dar somnul inca o ocolea, si, pe deasupra, trebuia sa se prefaca ca doarme, altfel Tache al ei ar fi vrut sa faca amor, ori ei numai de asta nu-i ardea acum! Apoi i-a venit ideea salvatoare: o sa faca un copil, femeile insarcinate nu pot fi concediate! Iluminata, incepu sa se foiasca in pat.

3 octombrie 2012

Amintiri viitoare


Cand o sa treci iarna prin  Comarnic, o sa tragi pe dreapta in dreptul brutariilor, o sa opresti masina si o sa cumperi paine, asa cum faceam  de fiecare data cand mergeam toti la munte, erati micuti, apoi mai mari, infulecam paine calda, "paine cu gust", asa e painea din Comarnic, nu fada precum cea pe care o mancam zilnic, "painea asta e asa buna fiindca e cu praf de ciment" - glumeam, fabrica se inchisese demult, acoperisurile nici nu mai erau albe -, o sa rupi o bucata mare de paine calda si o sa te incalzesi pe dinauntru cu ea si cu ganduri placute, era frumos, eram plini de viata si abia asteptam sa plutim pe zapada, apoi faceam asta pana seara, cand o oboseala dulce ne cuprindea muschii, la inceput, apoi se raspandea  in tot corpul, subtil, ca si intunericul care cobora peste sosea cand ne intorceam acasa, la ceai cald si pat primitor...

20 august 2012

Un om cu un caine

Ii vezi plimbandu-se unul langa altul, o comuniune aleasa de sentimente, el, omul, iubindu-si cainele, adapostindu-l si oferindu-i hrana si mangaieri, el, cainele, oferindu-i afectiunea lui de animal credincios...
Asa presupui pana ce cainele gaseste de cuviinta sa vorbeasca pe limba lui si un latrat scurt si sonor tulbura linistea noptii.
" Taci dreacu!" -  se rasteste companionul cainelui la animalul obisnuit pesemne sa asculte intotdeauna.


 

4 august 2012

Cum se manca in targul lui Cremene?

In Punguta cu doi bani a lui Creanga, mosul cel cu cucuos si fara oua, caci cucosul nu se oua, ii spune babei cea cu gaina ouatoare care infuleca de zor la oua: mai babo, mananci ca-n targul lui cremene!

Uite ca au trecut o groaza de ani de cand am citit-ascultat Punguta cu doi bani si abia azi, tam-nisam, am inceput sa-mi pun intrebari:
- a existat vreun targ (orasel, sat, piata) cunoscuta ca fiind al lui Cremene?
- cine era Cremene asta?
- cum se manca in targul lui Cremene, mult? Sau era zarva mare in jur si celor ce mancau nu le pasa si infulecau de zor?
Cred ca numai Ion Creanga ar putea sa-mi raspunda si cum lui nu ii e prea la-ndemana s-o faca, teama mi-i ca voi ramane fara raspunsuri.

1 august 2012

Prima carte: Pusculita bunicului, autor Evgheni Andreevici Permeak

Am regasit-o intr-o zi in pod, lasata acolo de-o mana in crestere care a socotit ca trebuie sa atinga alte carti si sa le faca loc in casa renuntand la cartile dintai. Regasirea a fost incarcata de emotie si urmata de o primenire absolut necesara a cartii, copertele ii zburasera cine stie pe unde, insa, povestile erau acolo, inchise bine.
O sa arat prima poveste, pe care, sper sa o puteti citi daca mariti imaginea.




21 iulie 2012

Ce au in comun Basescu si Demis Roussos

Trebuie sa recunosc ca uneori imi vine cate-un gand razlet de-ti sta mintea-n loc.
De pilda, deunazi, tam-nisam, m-am trezit spunand: Basescu are ceva in comun cu Demis Roussos.
Am starnit curiozitate, asa ca a trebuit sa adaug:  si Basescu e... demis.

Precizare necesara: postare incadrata la categoria "una-i una, alta-i alta".
Precizare nenecesara:   am spus ca Basescu e demis de amorul artei, altfel, nu cred pana nu vad!

19 iulie 2012

Zbateri - blog cu intentii bune, incotro?

Cu cat se comprima timpul, (nu aveti senzatia ca e asa?), se aduna mai multe lucruri pe care trebuie sa le fac.
Anul trecut ma apucasem sa-mi fac alt blog, unde intentionam sa "rescriu pe curat" niste texte oleaca literare de pe-aici si sa scriu altele.
Leo, blogherita secundelor, mi-a spus la vremea respectiva ca n-o sa mearga cu doua bloguri, a incercat si ea... Asa a fost, n-a mers! Bine, nici pe acesta n-am excelat cu activitatea, dar, cat de cat, l-am tinut in viata.

Zbaterile vor continua cel putin in ritmul (fara ritm) din ultima vreme, pana se vor stinge sau aprinde din nou. A fost placut cat a fost, poate va mai fi.
O precizare, ( necesara intrucat am fost intrebata pe e-mail daca eu sunt "cutare" care scrie pe cutare blog): nu am si nu scriu pe alt blog in afara de acesta, am semnat si semnez postarile cu LePetitPrince, nicidecum cu alte nume, nici macar cu Micul Print sau Le Petit Prince (cu spatii, adica)!


15 iulie 2012

Interviuri de Eugenia Voda


"Exista oameni cu care, in timp ce comunici, simti o stare de gratie, oameni care te fac sa crezi ca inteligenta e contaminanta, oameni care te fac sa te simti si tu, brusc, mai inteligent! " (Eugenia Voda).

Probabil, doamna Eugenia Voda, supranumita pe drept cuvant "regina interviurilor", stie ca starea aceea de gratie se extinde si asupra celor ce asculta (privesc la tv) interviurile pe care le realizeaza cu inteligenta, emotionala, in primul rand, indrazneala, dragoste, da dragoste - se simte de la o posta dragostea pe care o pune in fiecare intrebare, bazata pe o documentare profesionista, (cum altfel?).

Din intrebarile Eugeniei Voda aflam o multime de lucruri despre oameni interesanti, realizarile si gandurile lor. Eugenia Voda pune intrebari si primeste raspunsuri pe care le scurtcircuiteaza cu alte intrebari la care primeste, primim, alte raspunsuri.

Mi-ar placea sa existe o carte care sa cuprinda toate interviurile.
"Interviuri" de Eugenia Voda. Simplu.
Din fericire exista un s a i t, - l-am descoperind cautand sa aflu daca exista o carte!...

Am savurat fiecare interviu fascinata de intervievat si intervievator, deopotriva, de legatura dintre ei. Uneori intre cei doi nu mai incape nimic, iar tu, cel ce asculti, te simti un intrus. Dar nimic nu te opreste sa savurezi totul si sa te adaugi armoniei; ceva din ceea ce vezi si auzi gratie interviurilor Eugeniei Voda, scormoneste in tine si aduce la suprafata din adancurile fiintei tale lucruri pe care le simti sau le stii, dar le-ai uitat cumva.
Iti multumesc, Eugenia Voda!

1 iulie 2012

Balta dracului, ivire naturala de apa

 Am postat fotografia de mai jos fiindca mi-a placut ca au scris la explicatii "ivire".
Acum, daca tot am postat-o, sa spun: balta asta e in parcul din centrul orasului Covasna, unde mi-a placut foarte mult si m-as intoarce oricand cu placere.
 

20 iunie 2012

Poezie pe datorie

As vrea sa-ti datorez o poezie,
Ca sa m-apuc s-o scriu asa cum vreau,
Si, cand e gata de pus pe hartie,
Intr-o sticla s-o-nfund si marii sa o dau.

Din marea mea ea leganat pluteasca,
In marea ta, si-acolo, se opreasca.
Din marea mea ea leganat sa poarte
In marea ta, o parte dintr-o carte.

Visam ca odata sa prind intr-o carte cateva poezii de-ale mele, dar timpul trece si ia cu el si speranta mea ca voi realiza vreodata acest lucru. Daca as datora poezii probabil ca as plati datoria... Altfel, visul se destrama ca un fum care se ridica spre cer si dispare treptat contopindu-se cu vazduhul, incet, nesesizabil, fara sa deranjeze pe nimeni.
 Poate asa trebuie sa fie.

13 iunie 2012

Cainele si sutienul

Mai intai l-a gasit, el stie pe unde, apoi l-a hamait, smucit, sucit si rasucit pe toate partile, poate incercand sa-l imbrace...

 










 




















































 Dupa atata joaca, cercetare, poate extaz, a obosit.
Mai tarziu am vazut tanarul maidanez pripasit pe la blocuri, facut ghem, adormit.
Avea si perna: o poseta.
(Mariti imaginile dand click pe ele - se vor vedea mai bine).


30 mai 2012

Defectiune de afectiune

Nu e civilizat sa te plangi vorbesti despre problemele tale de sanatate nici chiar persoanelor apropiate, dar, o faci, poate asteptand dovezi de afectiune, si cu cat ele intarzie sa apara, ori te inchizi in tine ori te plangi vorbesti  mai mult.

Poti suferi de lipsa de afectiune desi esti iubit. Fie cei mai aproape de tine n-au stiu sa-ti arate afectiunea lor asa cum ai avut tu nevoie, fie ai o "defectiune" din copilarie, fie ambele.

Lipsa de afectiune sau lipsa manifestarii ei fata de copil dauneaza la fel de mult ca si manifestarea ei in exces.
Cel mai rau e cand purtarea parintilor fata de copil e contradictorie - unul il cearta sau il pedepseste, celalalt il ia in brate si-l impaca.

17 mai 2012

Charlize Theron sau Sharon Stone?

 Care va place mai mult ? (Ma refer la infatisare).
Charlise - stanga
Sharon - dreapta




            

9 mai 2012

Inviere

izbanda vietii asupra mortii, cu care, altfel, e egala

categoria tam-nisam, suflet

18 aprilie 2012

Fara titlu

umezeala gri
vant care taie
fapturi semiadormite

10 aprilie 2012

Spiritul de echipa e pasare rara

Unele companii includ printre valorile cu care se bat in piept spiritul de echipa - un spirit strain celor mai multi dintre angajati, de la sefi pana la trepadusi. Se fuge de munca, se fuge de raspundere sau se fuge de amandoua precum fuge necuratul de tamaie.
Spiritul care-i bantuie pe cei mai multi e cel de fofileala (imi asum licenta) adica de a se fofila, verb reflexiv, caci fofileala a devenit reflex (sic!).
A se fofila vine din frantuzescul "faufiler" care e un fel de "defiler"... invers. Adica posesorii spiritului de fofilare nu defileaza, ci, dimpotriva, se ascund, se strecoara, incearca sa treaca neobservati.

Conteaza ca suntem doi

O simt acum cand incerc sa fac ceva, o simti acum cand incerci sa faci ceva.
Am incredere absoluta in tine, ai incredere absoluta in mine. Unii spun ca nu trebuie sa ai incredere absoluta in nimeni, nici in tine insuti. Nu-i chiar asa, toate se fac cu discernamant. Ne cunoastem, ne bazam unul pe altul, suntem o echipa minunata. O echipa formata din doi, deocamdata. Megem inainte si pana acum n-am realizat ce confortabil e sa lucrezi cu cineva in care sa ai incredere deplina. E foarte important.

31 martie 2012

Urme de iarna


in departare, crestele Pietrei Craiului
 

21 martie 2012

Adio iarna...

...bun venit primavara! - cum zice Carmen, aici, deschizandu-si evantaiul cu flori.

URME DE IARNA  (marca zbateri blog)

17 martie 2012

Rahatul nu e daunator consumatorului

Mancatul de rahat nu e daunator sanatatii, dimpotriva, mancatorilor de rahat le merge foarte bine.
 Unii mananca rahat cu garnitura de cultura desi nu e nevoie, merge si fara, dupa consum nu au fost sesizate stari de greata sau voma nici la cei mai inveterati consumatori.
Lucru curios, nu sanatatea mancatorilor de rahat este afectata ci sanatatea celor din jurul lor.

Oglinda pentru nori

12 martie 2012

Ganduri care dau in aforisme

Unii zic ca moartea  face parte din viata. Nu-i contrazic dar simt nevoia sa adaug ca moartea e ipocrizia suprema a vietii.
Moartea e cea mai mare ipocrizie a vietii... Ups!, tocmai am savarsit un aforism. Cred ca m-am molipsit de la Valeriu Butulescu despre care nu stiam nimic pana sa ajung pe un sait destept pe care sper sa ajunga cat mai multi.

Tot domnul Valeriu Butulescu e "vinovat" de cugetarea de mai jos, domnia sa amintindu-mi ca inocenta are varsta - eu as lasa-o fara, cel putin la nivel aspirational: la maturitate puful inocentei cade si cresc penele ipocriziei - nu le vad rostul, in fata mortii oricum cad si ele.
Ar trebui sa inaugurez o categorie noua, "ganduri care dau in aforisme"?
As numi-o aforisme dar n-am curaj...

6 martie 2012

770 de postari

Sa te fereasca Dumnezeu de d'astia ca mine! De cand tot vreau sa slefuiesc ce-am scris pe-aici, tot mi se pare ca ar trebui revizuit, schimbat, taiat... Nu e vorba de postari "informative", ca aceasta de fata, bunaoara, ci ma refer la postarile rezultate in urma zgandaririi nervului creativ.
Cred ca n-am sa reusesc niciodata sa reiau tot ce-am scris, cel mai bine ar fi sa incep alt blog si sa las aici doar povestea perfecta scrisa de Antoine.
Numai ca asta ar insemna ca Micul Print e doar in poveste cand de fapt el exista, se invarte printre noi.
Asa am vrut in 2009 cand am inceput...