29 noiembrie 2014

Suntem mici, mici...

...suntem cel mult niste gaze ghidate de alte gaze, marionete in mana altor marionete manuite de unii cu multi bani care tin planeta in maini.
 ''ne succedem generatii si ne credem minunati'', zicea Eminescu - nu realizam asta, sau daca realizam nu tinem minte mai mult de-o clipa.

ia si citeste :

 http://e-rastrillo.blogspot.ro/2013/06/the-rothschild-octopus.html

Ce nu stiu Rothschild -zii aia calare pe planeta, e ca si ei sunt nimic, ''musti de-o zi pe-o lume mica de se masoara cu cotul''... tot Eminescu. Sau poate stiu si de-aia fac ce fac.

eticheta: Link-uri

4 octombrie 2014

Rugaminte

Victoras, cum esti poznas,
Ai fi bun de iepuras.
Asa ca, te rog, firbinte:
Lasa-l pe Klaus presedinte!

29 septembrie 2014

Nu mi-a murit Nikonul...

Ce aparat foto de treaba! Il am de o suta de ani, a costat vreo 2 milioane si e inca bun (stie ca n-am bani sa-mi iau altul sau stie ca tin la el).
In orice caz, cand va fi sa fie o sa-i ia locul tot un Nikon, asta negresit.
Nu inceteaza sa ma uimeasca, caci, contrar asteptarilor, merge! Ce merge, zboara! Se uita pe cer dupa zburatoare de metal, se ia dupa ele si le aduce pe pamant! Uite-asa:



etichete: foto, Nikon (Nikonasul meu)

16 iulie 2014

Ursulet in copac


...acolo unde-i sta bine ursului. Ar fi loc si pentru doamna L i b e l u l a


















eticheta: miercurea fara cuvinte

11 iunie 2014

Luna cu cirese

Se face un banal aluat de chec, se pun cirese (negre, zemoase) in loc de visine, (asa cum se prepara in mod obisnuit).
Dupa ce am "fabricat" prajitura, ca sa aiba un spil, am taiat-o in forma de luna si semiluna, ca tot e cunoscut iunie ca "ciresar", si am botezat-o "Luna cu cirese".
In noaptea aceea i-am spus lunii sa-si puna niste cercei la ureche, si ea, sireata, a stiut despre ce cercei era vorba...



















etichete: miercurea fara cuvinte; luna

5 iunie 2014

Cum m-am lasat de bautura

Vara, canicula, moleseala gretoasa, goliciune, (pe litoral, precizare ne-necesara), asfalt cu urme de tocuri, labe de om, chiar si de caine mai greu. Oamenii umblau cu sticlele de apa in mana sau adastau pe langa tarabe si chioscuri cu bauturi racoritoare, ceea ce faceam si eu din timp in timp. Sucul de citrice sau alte racoritoare, chiar si cele ce se voiau negretoase, in care predomina gustul amarui, nu tineau de sete.
Am renuntat la toate bauturile racoritoare si am luat apa, mereu apa, ca sa ma racoresc, totusi! Asa m-am lasat de... bautura.  

Dumnezeu stie cat tineau comerciantii apa in locuri insorite, caci, desi o scoteau din frigidere, apa avea un gust statut greu de definit. Nici apa nu tinea de sete! Mai ales ca pe vremea aceea, (acum vreo 9 ani, cred),  nu stateam locului o clipa, ba un ping-pong, ba o joaca pe plaja... se cerea dupa un an de nemiscare de birou, (oval din cauza mutrelor prelungi, precizare ne-necesara, din nou).

Greu cu soarele si litoralul! Am lasat sporturile si am plecat in-corpore la plimbare, mai mult pe la umbra. Numai ca umbra nu tinea o vesnicie. Tocmai cand am traversat un spatiu expus din plin soarelui, am trecut pe langa o amenajare de mare amploare, "Festivalul" nu-stiu-carei beri. Erau multe umbrele care te ademeneau la putina umbra... Apoi am ingaduit si-o bere, eu care consideram ca numai ceea ce e dulce e bun. Si, ce sa vezi, am avut o revelatie: berea nu e ceva amar si rau.

alte texte

18 mai 2014

patru seniori ai scrisului

15 mai 2014

Printi adevarati la Garden Party de la Palatul Elisabeta



In ziua de 10 mai am avut privilegiul de a participa la o sarbatoare speciala, Ziua Regalitatii. Gazde au fost Altetele Lor Regale Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu care i-au avut alaturi pe Principesa Maria si Principele Nicolae, (intre noi, printii!- sic!).

Nu stiu daca au participat toti cei 6000 de invitati, dar a fost lume multa si evident emotionata de insemnatatea evenimentului, cel mai luminos eveniment din Romania. Am simtit in fiecare clipa prezenta Majestatii Sale Regele Mihai, privirea Sa adanca indreptata catre noi, poporul Sau. Si cred ca fiecare de acolo simteam astfel chiar in lipsa prezentei fizice a Majestatii Sale, ceruta in alta parte a tarii in acea zi.

Natura insasi a participat la sarbatoare cu ce are mai bun... dupa mai multe zile de ploaie si noroi, de Ziua Regelui a fost senin iar dupa-amiaza soarele a inceput sa straluceasca cu putere adaugand stralucire evenimentului.

Nu am urmarit in mod special sa fac fotogafii, nu mi-am ales pozitii, n-am fost pe faza... am fotografiat din cand in cand. In rest m-am bucurat de atmosfera deosebita, emotionanta, incununata de aparitia in balcon a Altetelor Lor Regale care au salutat cu caldura multimea entuziasmata care flutura steaguri tricolore si aplauda frenetic.

Iakarii aerului au survolat pe deasupra multimii si s-au intrecut in acrobatii,- din pacate taman atunci aparatul foto a vrut sa se odihneasca... e tot cel vechi... (de print ce sunt nu mi-am luat nici pana acum alt aparat!).

Dumnezeu sa ocoteasca pe Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei!
Dumnezeu sa ocroteasca Familia Regala!














Etichete: eveniment, foto-reporterul lui peste prajit, foto

4 mai 2014

Urgie in Bucuresti

fotografii facute din masina in zona Unirii, in urma cu cca 30 minute;
vezi depunerile albe...











 etichete: foto-reporterul lu' peste prajit, Bucuresti

16 aprilie 2014

Ale mele-s mai frumoase!


Paste fericit miecurosilor fara cuvinte, prietenilor de blog si tuturor celor care "calca" pe-aici! 

eticheta: foto, miercurea fara cuvinte, 


23 februarie 2014

Greu sa fii Papa microbist!

<<"Cum sa ma rog pentru voi cand eu tin cu Argentina?" - a glumit Papa. 
"Roaga-te pentru toti" - i-a cerut sefa brazilienilor>>.

Parca-l vad pe Papa...  se va ruga pentru toti, negresit, iar la sfarsitul rugaciunii o sa adauge: totusi Doamne, sa ajuti echipa Argentinei mai mult"...

20 februarie 2014

Scrisoare pe o frunza

Ti-as scrie pe o frunza.
Vantul o s-o poarte
nu se stie unde...
Acolo esti tu.

13 februarie 2014

Chirurgul care a operat un picior sanatos - proza arhiscurta

“A gresi e omeneste” …  isi repeta incercand sa se convinga pe sine ca totul poate sa treaca drept o greseala, desi, stia foarte bine ca chirurgii n-au voie sa greseasca, cel putin nu in felul in care gresise el, operand piciorul sanatos. Se socotea un chirurg bun, asa il socotea multa lume. Era, insa, ceva ce stia numai el: niciodata n-a stiut care-i stanga si care-i dreapta. Se gandea ca, daca ar fi facut armata, poate, lucrurile ar fi stat altfel. Poate.

Nota: acest text este inspirat din realitatea noastra cea de toate zilele. Din pacate.

etichete: proza arhiscurta, PA-uri

6 februarie 2014

Nu aruncati firimiturile, dati la vrabiute!

Stau zgribulite pe crengile dezgolite, par mai pufoase caci le e frig si-si umfla penisoarele lor - cred ca de frig fac asa. M-am tot gandit sa le fac casute dar pana una alta le pun firimituri pe pervaz. Cand e nemiscare in jurul ferestrei vin puzderie si golesc tot, nici un firisor de paine nu mai ramane! Uneori se uita inauntru, alteori nu. Cand se uita si misc, zboara. Asa ca nu mai merg la geam decat dupa ce au mancat. Sunt multe, trebuie sa pun mereu ca nu stiu daca le ajunge...

Cred ca au un sistem de semnalizare; una pandeste de pe crengile pomului din apropierea ferestrei; cand "se aduce marfa" ciripeste si vin cu duiumul. Le-am pus si bucatele mai mari de paine, dispar si acelea, imediat. Ma gandesc sa le pun malai.

Au inceput sa ma cheme, cred. Sunt prietenoase si ciripesc. Mici fapturi napastuite de iarna, sper sa iesiti in primavara!

Am reusit sa le fac poza, prin geam. N-a iesit prea grozav. Pana sa le fac alta, au zburat. Nu de sperietura, terminasera de pigulit firimiturile!... Mancacioase rau, le pusesem a patra oara. Nu cumva sunt umflate din alta pricina decat frigul?


prietenele mele, vrabiutele mancacioase





1 februarie 2014

31 ianuarie 2014

Din manualul de supravietuire








Codul de semnale Sol-Aer cu marcaje


























autor manual: Serban Derlogea.


(va urma)

30 ianuarie 2014

Mirarea lui Gregoar

Grigore, numit de prieteni Gregoar, isi aminti, tam-nisam, de invatatorul lui; cum se mai straduia el sa-i faca oameni! "Daca vreti sa va fie bine, sa nu va abateti de la calea dreapta", le repeta. I-a invatat ca nu-i bine sa furi, sa minti, sa fii lenes, laudaros, lingusitor...
 Gregoar l-a ascultat, nu s-a abatut niciodata de la calea dreapta, numai ca acum, il rodea ceva: de ce o duce el asa de prost? Si, de ce aia de-o duc bine, sunt tocmai aia care s-au intrecut in a fura, minti, lingusi?
Poate ca ei au avut nu numai invatator ci si dezvatator, ceea ce el n-a avut.

eticheta: proza arhiscurta

29 ianuarie 2014

Miercurea care ne face pofta

Tema propusa de Carmen pentru azi este: "la cofetarie".

N-am poze de la "cofe" dar am ceva dulce... l-am facut, l-am pozat si l-am mancat, ca asa merita!
A ramas numai poza de el!

 















etichete: miercurea fara cuvinte, foto

26 ianuarie 2014

Iarna




A venit... si-nca cum!
O primesc cu drag si cu o poezie
(scrisa mai demult...).




    Iarna, la bunici

Iarna… multe bucurii mai are,
Când tropăie si dă din picioare!

Dăm buzna în casă - dau turcii năvală,
Se bat lângă sobă, pisica o scoală,
Obrajii pocnesc si-s rosii ca focul
Iar ochii sclipesc bătu-i-ar norocul!

Se uscă  pe soba mănusile ude,
Ne vede bunica dar nu ne aude,
Bombăne că udăm dusumeaua,
Bunicul trage încet perdeaua.
,,Ia uite cum ninge, încă mai ninge
zăpada pervazul aproape-l atinge!
Mă duc după lemne” - zice, si iese,
Bunica aprobă din cap si iar țese.

Mă urc pe un scaun s-ajung pe bufet
Dau jos o gutuie si-un bol cu serbet.

Casa se umple de bunic - vine de-afară
Pe brațe robuste la foc lemne căra.

Ulița e stingheră ca în orice seară
Doar viscolul umblă acum pe afară…

Adorm în curând în zvon de colinde
Adoarme si satul cu casele blânde.
 
etichete: poezii, iarna, bunici