Orice club are un sediu unde se aduna membrii. Noi avem cel mai frumos sediu, luati loc pe cate un pufos sa punem tara la cale.
Prima activitate a clubului nostru: alegem cate o fotografie/autor - in cazul in care un autor a trimis mai multe. Dupa ce alegem fotografia care ne place cel mai mult/autor, va rog sa spuneti care este motivul alegerii. Pozele se gasesc la expozitie, aici.
"Injineru" o sa trimita si el, ce facem, il asteptam? Eu sunt "pentru"! Cred ca si voi. Cine e "pentru" o sa astepte sa postez si pozele lui si apoi o sa alegem din toti autorii, cine e "contra" poate sa inceapa sa aleaga de pe acum poza nr..../autor....
poezii, proza arhiscurta (PA-uri), poze, drumuri, munte, mare, brazi, alti copaci, flori, cer, nori, samburi, apusuri, rasarituri, evenimente, taceri, treceri, jucarele, versuri, cuvinte dragi, nascociri, trairi, povesti, legende, locuri frumoase, oameni frumosi, animalute, vazute, auzite, traite, simtite, fotografiate, foto-incercari, alte incercari, constatari, observatii, proteste, dezbateri, mirari, fotografii si iar fotografii… si ce-o mai fi. www.zbateri.blogspot.com
28 septembrie 2010
Clubul cu capul in nori
A N U N T I M P O R T A N T !
Infiintez clubul celor cu capul in nori.
Am inscris din oficiu pe Angi, care s-a declarat cu capul in nori, pe Leo care a fost la propriu cu capul in nori (ne-a trimis si poze) si pe Incertitudini care demonstreaza ca poti fi cu capul in nori si pe sosea. Se pare ca o sa avem in club si un inginer...
Pe curand!
Infiintez clubul celor cu capul in nori.
Am inscris din oficiu pe Angi, care s-a declarat cu capul in nori, pe Leo care a fost la propriu cu capul in nori (ne-a trimis si poze) si pe Incertitudini care demonstreaza ca poti fi cu capul in nori si pe sosea. Se pare ca o sa avem in club si un inginer...
Pe curand!
24 septembrie 2010
Expozitie de nori
Cred ca suntem mai multi cu capul in nori. Incep eu:
Poza 1
Poza 2
Poza 3
Poza 4
Poza 5
Poza 6
Poza 7
Poza8
Poza 9
Poza 10
Astept nori pe e-mail (marisfera@gmail.com).
Cand se vor strange mai multi nori...va fi senin. Ii voi da jos de pe e-mail si ii voi urca aici, mentionand autorul fotografiei (voi pune link spre blogul sau).
Dupa ce voi posta toate fotografiile vom incepe sa ne botezam norii.
Nu ma lasati cu capul in nori...singura!
Termen de trimitere: nelimitat.
UPDATE 1
Leo-norii au sosit!
Ce bine ca exista imagini, in cuvinte n-as putea sa va spun cat sunt de miraculosi...
Leo, multumesc din suflet!
poza 1
poza 2
poza 3
poza 4
poza 5
UPDATE 2
Am primit "nori de sosea "de la Incertitudini. Multumesc, In!
UPDATE 3
Au sosit niste nori urbani, multumesc D.C.!
Update 4:
Nori pentru toti, multumesc Teddy (Angi)!
Se vede ca ai stat sub ei si ti-a placut sa-i fotografiezi; cred ca ti-a facut placere si sa cauti printre fotografii si sa-i alegi, nu-i asa?
Poza 1
Poza 2
Poza 3
Poza 4
Poza 5
Poza 6
UPDATE 5: Poze meseriase de la Alex (zis injineru'), multumesc Alex!
poza 1
poza 2
poza 3
poza 4
poza 5
Poza 1
Poza 2
Poza 3
Poza 4
Poza 5
Poza 6
Poza 7
Poza8
Poza 9
Poza 10
Astept nori pe e-mail (marisfera@gmail.com).
Cand se vor strange mai multi nori...va fi senin. Ii voi da jos de pe e-mail si ii voi urca aici, mentionand autorul fotografiei (voi pune link spre blogul sau).
Dupa ce voi posta toate fotografiile vom incepe sa ne botezam norii.
Nu ma lasati cu capul in nori...singura!
Termen de trimitere: nelimitat.
UPDATE 1
Leo-norii au sosit!
Ce bine ca exista imagini, in cuvinte n-as putea sa va spun cat sunt de miraculosi...
Leo, multumesc din suflet!
poza 1
poza 2
poza 3
poza 4
poza 5
UPDATE 2
Am primit "nori de sosea "de la Incertitudini. Multumesc, In!
UPDATE 3
Au sosit niste nori urbani, multumesc D.C.!
Update 4:
Nori pentru toti, multumesc Teddy (Angi)!
Se vede ca ai stat sub ei si ti-a placut sa-i fotografiezi; cred ca ti-a facut placere si sa cauti printre fotografii si sa-i alegi, nu-i asa?
Poza 1
Poza 2
Poza 3
Poza 4
Poza 5
Poza 6
UPDATE 5: Poze meseriase de la Alex (zis injineru'), multumesc Alex!
poza 1
poza 2
poza 3
poza 4
poza 5
Partenerul meu de joaca
De joaca am partener
Nu ma plictisesc defel
Ne jucam in versuri mici
Ne simtim din nou pitici.
Sa va povestesc de el,
Jucausul partener?
Are limba ascutita
Si o minte impletita
Intr-un fel care imi place.
Ne jucam frumos si pace!
Uite, nu pot sa m-abtin
Si cu alte versuri vin
O astept, vine acusi
Leo, iesi de dupa usi!
Nu ma plictisesc defel
Ne jucam in versuri mici
Ne simtim din nou pitici.
Sa va povestesc de el,
Jucausul partener?
Are limba ascutita
Si o minte impletita
Intr-un fel care imi place.
Ne jucam frumos si pace!
Uite, nu pot sa m-abtin
Si cu alte versuri vin
O astept, vine acusi
Leo, iesi de dupa usi!
23 septembrie 2010
Precara
Frumos, inteligent
fara spirit de casta
s-a insurat cu una
urata si cam proasta.
Intreaga ei fiinta
emana neputinta:
"-Asta n-am mai vazut!"
"-Asta n-am mai mancat!"
"-Asta nu am citit!
"-Nu stiu, n-am auzit!"
Si, mai presus de toate,
Proasta credea ca are
In sine, o valoare.
Tinea nasul pe sus
si nu intelegea
de ce in gropi dadea.
Cum era ea, precara,
Te-ntrebi cum i-a iesit
Sa ia asa barbat.
Cert e c-a reusit.
fara spirit de casta
s-a insurat cu una
urata si cam proasta.
Intreaga ei fiinta
emana neputinta:
"-Asta n-am mai vazut!"
"-Asta n-am mai mancat!"
"-Asta nu am citit!
"-Nu stiu, n-am auzit!"
Si, mai presus de toate,
Proasta credea ca are
In sine, o valoare.
Tinea nasul pe sus
si nu intelegea
de ce in gropi dadea.
Cum era ea, precara,
Te-ntrebi cum i-a iesit
Sa ia asa barbat.
Cert e c-a reusit.
Cate ceva despre Busteni
Nu stiu de ce m-am apucat sa scriu despre Busteni, poate pentru a indemna si a ma indemna la drumuri in care se regaseste caldura zilei pe culmi, mai aproape de soare.
De curand am aflat ca printre primele excursii facute in Bucegi a fost cea a unui profesor de la Colegiul Sf. Sava, in 1838. Acesta a urcat pana la Varful cu Dor. Un montaniard "inrait" a fost pictorul Nicolae Grigorescu. Despre Badea Cartan se stie ca strabatea muntii cu traista doldora de carti manat de dorinta lui de reintregire a neamului romanesc, bietul de el murind rapus de o avalansa in anul 1911- a fost ingropat in cimitirul din Sinaia.
Primele poteci, adaposturi, cabane, marcaje de trasee s-au nascut datorita entuziasmului iubitorilor de munte care s-au asociat in diferite grupuri, societati carpatice, cluburi alpine etc. Tot dragostea pentru munte a tinut in viata traseele marcate si ce se gaseste pe ele, dar, din pacate, se gasesc "iubitori ai muntelui" care doar strica ce au facut altii.
Din studentie pana acum, am coborat in gara Busteni de nenumarate ori - e un fel de a spune, adevarul e ca nu mai tin minte decand n-am mai fost cu trenul - in vremea studentiei calatoream exclusiv cu trenul, de cele mai multe ori "imi permiteam" sa merg cu "Naşu" - nu Radu Moraru, naşul CFR.
Din Bucuresti pana la Busteni pe DN1 faci 130 km. Daca iei trenul alegi ruta Bucuresti-Brasov (Buc-Ploiesti-Sinaia-Predeal-Brasov). Daca vii dinspre Brasov treci prin Timis, Predeal si Azuga, si dupa 40 km ajungi la Busteni. Dinspre Bran-Rasnov este o sosea care intra in soseaua nationala si de acolo mai sunt doar 10 km pana in Busteni.
Mai este o cale de acces dinspre Targoviste, pe soseaua care traverseaza muntele "Paduchiosu"(cca 1000 m altitudine).
Orasul Busteni e situat la 900 m altitudine intr-un cadru natural pitoresc: de-o parte a culoarului Vaii Prahovei, Muntii Garbova se infatiseaza cu spinari ce-si domolesc inaltimile pana ajung in vatra orasului in timp ce pe partea cealalta abruptul Bucegilor pare ca striveste culoarul cu un perete stancos ce suprima monotonia peisajului cu creste severe si grohotisuri. Ambele parti ale culoarului sunt marginite de un brau varde alcatuit din foioase si, mai sus, de conifere. Abundenta copacilor au permis prelucrarea lemnului, chiar denumirea orasului vine de la vechea indeletnicire cu bustenii. Padurile s-au regenerat si sunt inca pe pozitie primenind permanent aerul orasului, dar nu suplineste ceea ce nu fac edilii: curatarea orasului. Cum acolo vantul bate cam tot timpul anului si edilii nu-si fac treaba mi s-a intamplat sa renunt la a da o raita prin Busteni din cauza rafalelor de praf care ma insoteau. Cel mai bine e in padure si mai ales sus, pe culmi.
In oras e placut sa te plimbi pe strazile de langa padure sa te uiti la case, la florile din curti... Mai ai si cate ceva de vazut, am mai aratat ceva aici si aici. Dar cel mai placut lucru pe care il poti face in oras, e sa iti plimbi ochiii pe coamele Bucegilor. Privite de jos, din oras, inaltimile sunt coplesitoare. Te uiti timid la verticala stancoasa si inima ti se strange. Luat cu rabdare, traseu cu traseu, fara a-l subestima, ajungi sa supui muntele, la pas. Dupa ce o faci si-l privesti din nou de jos e altfel: el mandru, tu mandru. Cauti din ochi crucea de pe Caraiman si cand o gasesti o privesti ca pe un vechi prieten.
Tags: Busteni, Bucegi, oras, bustenari, copaci, brazi, soare, padure, verde, peisaj, pitoresc, montaniard, crucea, munte
De curand am aflat ca printre primele excursii facute in Bucegi a fost cea a unui profesor de la Colegiul Sf. Sava, in 1838. Acesta a urcat pana la Varful cu Dor. Un montaniard "inrait" a fost pictorul Nicolae Grigorescu. Despre Badea Cartan se stie ca strabatea muntii cu traista doldora de carti manat de dorinta lui de reintregire a neamului romanesc, bietul de el murind rapus de o avalansa in anul 1911- a fost ingropat in cimitirul din Sinaia.
Primele poteci, adaposturi, cabane, marcaje de trasee s-au nascut datorita entuziasmului iubitorilor de munte care s-au asociat in diferite grupuri, societati carpatice, cluburi alpine etc. Tot dragostea pentru munte a tinut in viata traseele marcate si ce se gaseste pe ele, dar, din pacate, se gasesc "iubitori ai muntelui" care doar strica ce au facut altii.
Din studentie pana acum, am coborat in gara Busteni de nenumarate ori - e un fel de a spune, adevarul e ca nu mai tin minte decand n-am mai fost cu trenul - in vremea studentiei calatoream exclusiv cu trenul, de cele mai multe ori "imi permiteam" sa merg cu "Naşu" - nu Radu Moraru, naşul CFR.
Din Bucuresti pana la Busteni pe DN1 faci 130 km. Daca iei trenul alegi ruta Bucuresti-Brasov (Buc-Ploiesti-Sinaia-Predeal-Brasov). Daca vii dinspre Brasov treci prin Timis, Predeal si Azuga, si dupa 40 km ajungi la Busteni. Dinspre Bran-Rasnov este o sosea care intra in soseaua nationala si de acolo mai sunt doar 10 km pana in Busteni.
Mai este o cale de acces dinspre Targoviste, pe soseaua care traverseaza muntele "Paduchiosu"(cca 1000 m altitudine).
Orasul Busteni e situat la 900 m altitudine intr-un cadru natural pitoresc: de-o parte a culoarului Vaii Prahovei, Muntii Garbova se infatiseaza cu spinari ce-si domolesc inaltimile pana ajung in vatra orasului in timp ce pe partea cealalta abruptul Bucegilor pare ca striveste culoarul cu un perete stancos ce suprima monotonia peisajului cu creste severe si grohotisuri. Ambele parti ale culoarului sunt marginite de un brau varde alcatuit din foioase si, mai sus, de conifere. Abundenta copacilor au permis prelucrarea lemnului, chiar denumirea orasului vine de la vechea indeletnicire cu bustenii. Padurile s-au regenerat si sunt inca pe pozitie primenind permanent aerul orasului, dar nu suplineste ceea ce nu fac edilii: curatarea orasului. Cum acolo vantul bate cam tot timpul anului si edilii nu-si fac treaba mi s-a intamplat sa renunt la a da o raita prin Busteni din cauza rafalelor de praf care ma insoteau. Cel mai bine e in padure si mai ales sus, pe culmi.
In oras e placut sa te plimbi pe strazile de langa padure sa te uiti la case, la florile din curti... Mai ai si cate ceva de vazut, am mai aratat ceva aici si aici. Dar cel mai placut lucru pe care il poti face in oras, e sa iti plimbi ochiii pe coamele Bucegilor. Privite de jos, din oras, inaltimile sunt coplesitoare. Te uiti timid la verticala stancoasa si inima ti se strange. Luat cu rabdare, traseu cu traseu, fara a-l subestima, ajungi sa supui muntele, la pas. Dupa ce o faci si-l privesti din nou de jos e altfel: el mandru, tu mandru. Cauti din ochi crucea de pe Caraiman si cand o gasesti o privesti ca pe un vechi prieten.
Tags: Busteni, Bucegi, oras, bustenari, copaci, brazi, soare, padure, verde, peisaj, pitoresc, montaniard, crucea, munte
22 septembrie 2010
Daca aveti drum...
...prin Busteni si nu va indreptati spre Costila, Caraiman, Claia Mare sau Jepii Mari, ceea ce e putin probabil, mergeti sa vedeti castelul din Zamora-fost sat, astazi cartier al Busteniului.
Fotografia de mai sus infatiseaza o parte a cartierului Zamora iar in mijlocul paturii de brazi se vede acoperisul castelului lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (zis Nababul). Am facut-o de departe, de pe partea de vest a culoarului Vaii Prahovei.
Rotund
Un dans de o seara
pe-o farama de vara
intr-un capat de lume
lang-o mare cu spume
nu ma lasa-n toamna
ma cheama, ma-ntoarna
in ceasuri de zi
sau ceasuri tarzi
in noaptea de vara
la un dans de-o seara
Tags: rotund, dans, vara, noapte, seara, toamna, lume, ceasuri, mare,
pe-o farama de vara
intr-un capat de lume
lang-o mare cu spume
nu ma lasa-n toamna
ma cheama, ma-ntoarna
in ceasuri de zi
sau ceasuri tarzi
in noaptea de vara
la un dans de-o seara
Tags: rotund, dans, vara, noapte, seara, toamna, lume, ceasuri, mare,
21 septembrie 2010
Sufletul din palma
Si-a pus sufletul in palma si ti-a intins-o. Nu ca sa-i ciugulesti din ea ci ca sa-i dai un deget. Ti-e frica, cui i-ai mai dat, ti-a luat toata mana. Ceea ce a fost foarte grav pentru tine care te speli pe maini de toate. Cu o mana ti-e greu sa faci chiar si asta.
„Ia ce-ti ofer si nu-mi da nimic in schimb” - spune. Asa e bine? Masori, cantaresti. Inca te uiti intr-o dunga la palma intinsa in timp ce sufletul din palma s-a chircit cu genunchii la gura si a adormit in pozitia lui favorita.
Tag: suflet, palma, frica, deget, mana, grav
„Ia ce-ti ofer si nu-mi da nimic in schimb” - spune. Asa e bine? Masori, cantaresti. Inca te uiti intr-o dunga la palma intinsa in timp ce sufletul din palma s-a chircit cu genunchii la gura si a adormit in pozitia lui favorita.
Tag: suflet, palma, frica, deget, mana, grav
Ce-am descoperit azi...
Afland eu de Casa PA, ca un fleac de internaut ce sunt m-am apucat sa caut pe google (dupa denumirea completa adica "Casa Prozei Arhiscurte"). Am copiat mai jos primul rezultat al cautarii - acum ca am aflat poate ca ar trebui sa fac curat in textele scrise in joaca si sa mai elimin din stangaciile inceputului, n-as vrea sa fac de rusine CasaPA.
Casa Prozei Arhiscurte |
Rezultate Căutare
z b a t e r i
- 103 vizitări - 14 Septpoezii, proza arhiscurta (PA-uri), poze, drumuri, munte, mare, brazi, flori, cer, nori, .... Dintr-o casa se preligeau in afara peretilor acorduri fine. ...
zbateri.blogspot.com/ - În cache
Niciodata plangand
Tot ce scrii se invarte in jurul cuvantului "eu", scrii prin prisma senzatiilor proprii, a sentimentelor proprii, sa atragi, sa iesi in evidenta, sa imprimi un sens propriu si o amprenta lucrurilor din jur.
Lucrurile din jur au deja farmecul lor.
Citesti Eliade si iti place, citesti Marin Preda si iti place. Te-ai intrebat de ce scriitorii adevarati scriu atat de frumos? Pentru ca scriu pentru tine. Te-au cunoscut, te-au inteles - poate mai bine decat te cunosti tu.
De ce scrii? Nu stii?
Scrie, dar niciodata plangand.
Lucrurile din jur au deja farmecul lor.
Citesti Eliade si iti place, citesti Marin Preda si iti place. Te-ai intrebat de ce scriitorii adevarati scriu atat de frumos? Pentru ca scriu pentru tine. Te-au cunoscut, te-au inteles - poate mai bine decat te cunosti tu.
De ce scrii? Nu stii?
Scrie, dar niciodata plangand.
20 septembrie 2010
17 septembrie 2010
15 septembrie 2010
Alina Barsan nu cauta nod in papura
Am citit un articol pe care as vrea sa-l citeasca cat mai multa lume. Cu jurnalisti ca Alina mai ca-ti vine sa te mai uiti odata in tunelul ala nenorocit, poate nu te-ai uitat bine si totusi palpaie ceva pe acolo.
Punctul culminant al articolului il constituie intrebarea superziaristei: "Iar tu îmi spui că n-am decât să plec? Când eu îmi doresc mai mult ca orice să rămân?".
Alina Barsan nu cauta nod in papura, se simte de la o posta. Isi exprima parerile cu aplomb, vertical si sincer.
Merita sa cititi, va rog frumos sa cititi, aici.
Tags: articol, Alina Barsan, superziarista, nod in papura
Punctul culminant al articolului il constituie intrebarea superziaristei: "Iar tu îmi spui că n-am decât să plec? Când eu îmi doresc mai mult ca orice să rămân?".
Alina Barsan nu cauta nod in papura, se simte de la o posta. Isi exprima parerile cu aplomb, vertical si sincer.
Merita sa cititi, va rog frumos sa cititi, aici.
Tags: articol, Alina Barsan, superziarista, nod in papura
14 septembrie 2010
Micul Print catre autor
Antoine, m-am intors, langa tine vin
Sa bem impreuna-o carafa cu vin
Si apoi, amandoi, pe-ndelete
Sa tragem o cafea neagra de plete.
Ce faci tu, Antoine, sau vrei sa-ncep eu?
Asculta: planeta ta draga respira cam greu.
Mi-a spus chiar aseara un stejar batran
Ca-i tot mai putin aer curat si bun
El face ce poate, dar poate precar
Impovarat e de ani si plin de-amar.
La tine cum e? E bine? E mult?
Vorbeste, Antoine, doresc sa te-ascult.
Complice-mi clipesti din inaltul cu stele
Imi spui ca e bine, acolo-ntre ele,
Imi spui si ca vrei sa ma-ntorci intr-o carte
Sa sarim inapoi veacul ce ne desparte.
Sa bem impreuna-o carafa cu vin
Si apoi, amandoi, pe-ndelete
Sa tragem o cafea neagra de plete.
Ce faci tu, Antoine, sau vrei sa-ncep eu?
Asculta: planeta ta draga respira cam greu.
Mi-a spus chiar aseara un stejar batran
Ca-i tot mai putin aer curat si bun
El face ce poate, dar poate precar
Impovarat e de ani si plin de-amar.
La tine cum e? E bine? E mult?
Vorbeste, Antoine, doresc sa te-ascult.
Complice-mi clipesti din inaltul cu stele
Imi spui ca e bine, acolo-ntre ele,
Imi spui si ca vrei sa ma-ntorci intr-o carte
Sa sarim inapoi veacul ce ne desparte.
Nu e nicio branza
"Suntem frumosi si iarna, daca ne lasati sa traim! Oamenii ne jupoaie ca sa ne ia coaja. Coaja ne apara de frig, fara ea inghetam si murim!"
Asta ar spune bradutii daca ar putea sa vorbeasca. De ce ii jupoaie oamenii? Ca sa indese branza intre cojile lor. Se vinde bine branza in coaja de brad! Jupuitorii nu stiu ca nu e nicio branza sa ai bani si sa n-ai aer.
13 septembrie 2010
Branza si eclipsa
Am fost la munte si am luat branza de la o stana. Cand am ajuns acasa, am pus-o pe masa si m-am tot invartit pe langa ea prin bucatarie pana ce am gustat-o...delicioasa! Am mai topit in gura cateva "scobituri" si deodata, zbang, mi-a cazut fisa. Am facut legatura cu un "detaliu" pe care il observasem la munte: multi brazi nu aveau toata coaja pe tulpina. Atunci cand am observat, nu mi-am pus nicio clipa problema ca ar putea fi descojiti ci doar am inregistrat faptul ca atare.
Am hotarat sa fotografiez unul dintre vinovati si sa-l fac de ras.
Judecand dupa momentul ridicarii eclipsei de gandire, ma intreb daca nu cumva "vinovatul" are calitatea de a destepta, precum fosforul din peste, si daca nu cumva, in virtutea acestui fapt, ar fi meritat sa fie iertat.
Dar brazii? Ce-or face ei la iarna, asa, fara coaja pe ei?
Am hotarat sa fotografiez unul dintre vinovati si sa-l fac de ras.
Judecand dupa momentul ridicarii eclipsei de gandire, ma intreb daca nu cumva "vinovatul" are calitatea de a destepta, precum fosforul din peste, si daca nu cumva, in virtutea acestui fapt, ar fi meritat sa fie iertat.
Dar brazii? Ce-or face ei la iarna, asa, fara coaja pe ei?
10 septembrie 2010
O zi cu parfum venetian
Acum cativa ani am petrecut o zi la Venetia. Era 8 septembrie, zi de sarbatoare, cea mai potrivita zi ca sa fiu mai aproape de Fecioara Maria - si la Venetia, esti. La orice pas dai de o biserica in care ii regasesti numele: Maria della Salute, Maria del Giglio...pe acestea mi le amintesc.
Orice vizitator al Venetiei se repede in Piazza San Marco si se trezeste in plina agitatie - ceea ce am facut si eu. Am intrat in Bazilica si Palatul Dogilor; m-am plimbat prin trapezul pietii cu ochii pe fatadele care mai de care mai frumoase; m-am urcat in turla catedralei de unde am filmat indelung apropierile si departarile. Am coborat si am hranit porumbeii si m-am gandit bine ce am de facut. Se dusese o buna parte a zilei si erau prea multe de vizitat. In plus voiam Venetia de dincolo de istorie, arta, canale si gondole. Simteam ca trebuie sa mai fie ceva care nu e la indemana in junga turistica. Am hotarat rapid sa caut acel ceva, trebuia doar sa scap din capcana cu lume multa.
O metoda care nu da gres: urmaresti localnicii, patrunzi printre casele lor cu ziduri vechi, mancate de timp si de umezeala, sau abia refacute, zambitoare in culorile lor proaspete. Te afunzi pe stradute necunoscute si abia atunci Venetia ti se dezvaluie si-ti ofera ceea ce astepti de la ea.
Am gasit mici ateliere de mestesugari-artisti; magazinase cu un decor romantic incantator, exact asa cum imi imaginam in copilarie ca trebuie sa arate iatacul printeselor: sifoniere albe cu rochii sau mici lucrusoare dantelate, perdele delicate, oglinzi mari de cristal, mese de toaleta incarcate cu tot felul de obiecte, perii, piepteni, oglinjoare, sticlute cu parfum, toate nimicurile aurite sau argintate ori incrustate cu fildes. Din decor faceau parte si papusile imbracate in printese care m-au aruncat cu totul in reverie.
Magia s-a destramat greu, dar s-a destramat. Am inceput sa caut mai departe Venetia pe stradute pe care casele insirate parca-si dadeau binete. Era atata liniste...o savuram din plin, cand, deodata, mi s-a strecurat in auz ceva extrem de placut. Acel ceva nu-mi tulbura linistea ci se confunda cu ea facand-o si mai profunda. Dintr-o casa se preligeau in afara peretilor acorduri fine. Cei dinauntru ascultau muzica clasica. Era cel mai firesc lucru din lume, acolo, la Venetia.
Sublimul nu tine o vesnicie. M-am intors la Grand Canale ca sa iau vaporetto si sa ma intorc in lumea careia ii apartin. Dar n-a trecut mult si m-am indepartat din nou de ea : in preajma restaurantelor luxoase si nu numai, doamnele erau imbracate in rochii lungi si elegante cu decolteuri impodobite de perle si diamante iar domnii erau imbracati in fracuri negre. Si din nou totul era firesc...
M-am rupt de realitate, de acea realitate, furata de un tablou si mai frumos: se insera si palatele insirate de-a lungul Marelui Canal incepeau sa prinda viata. Daca priveai inauntru puteai vedea candelabre somptuoase care impingeau lumina spre ferestre. Lumina ce razbatea in afara ferestrelor uriase se contopea cu a felinarelor si facea vizibila alunecarea discreta a gondolelor inca neadormite si tot tabloul acela era completat de sunetul placut al apei impinse calm si de un miros cu urme de mucegai, deloc suparator. Era parfumul special care nu putea sa lipseasca Venetiei.
Daca mergi intr-un loc si gasesti aproape tot ce iti inchipuiai inainte de a-l fi vazut, inseamna ca ai noroc. Conteaza si ce si cat duci cu tine in acel loc. Ca de adus de acolo, aduci, fara indoiala. Chiar si daca stai doar o zi.
Tags: Venetia, zi, biserica, case, stradute, vaporetto, Piata San Marco, Grand Canale, gondole, muzica, alunecare, copilarie, papusi, printese, fildes, auz, tablou, perle, diamante, fracuri, firesc, candelabre, lumina, ferestre, noroc, parfum
9 septembrie 2010
Rasarit de soare
Am descarcat din aparat o fotografie care mi-a parut banala la inceput si am vrut s-o sterg. M-am uitat mai bine la ea si mi-am amintit: acela era un rasarit de soare. Rasaritul, ca si apusul, ma inspira. Am facut o poezioara pe care am scris-o chiar pe poza, asa cum altadata, demult, scriam versuri pe unde ma apuca, pe servetele, la masa, sau pe nisip, la plaja...
Nu se vad fara click ptr marirea pozei...
Ce-ar fi sa adunam aici fotografii cu poezii? Daca-mi trimiteti pe e-mail, le postez cu mentionarea autorului si link spre blogul lui.
8 septembrie 2010
6 septembrie 2010
Un copac cu noroc
Vascul este pentru plante cum e cucul pentru pasari. Creste pe unde apuca, pe unde vrea muschii lui de vasc, prin meri, prin peri. Adica paraziteaza copacii. Am vazut de mai multe ori cate un ghem de vasc spanzurat prin copaci si i-am zambit complice. O singura data am vazut un copac plin de vasc si am ramas cu gura cascata: "Ce de noroc!".
Apoi am aflat ca vascul e o planta parazita, deci nu exista un copac numit "vasc", care face vasc.
Ceea ce am aflat m-a suparat: cum sa nu existe copacul de vasc? Exista, i-am facut eu poza!
Stiu si cum il cheama: copac cu noroc.
Tags: copac, noroc, vasc, ghem, planta, parazit.
Alti copaci frumosi, aici.
Apoi am aflat ca vascul e o planta parazita, deci nu exista un copac numit "vasc", care face vasc.
Ceea ce am aflat m-a suparat: cum sa nu existe copacul de vasc? Exista, i-am facut eu poza!
Stiu si cum il cheama: copac cu noroc.
Tags: copac, noroc, vasc, ghem, planta, parazit.
Alti copaci frumosi, aici.
3 septembrie 2010
Je me souviens...
E vineri si s-a dus vara...
Aud zeii cantand la harpe. Poate e doar un bouzouki coborat din lautele Persiei antice si Bizantului. Suspina ritmic pana cand se dezlantuie, invaluitor.
...Cei doi prieteni din Creta dansand zeimbekikos cu gesturi profunde, calme, studiate...
...Oare unde am vazut revarsarile de bocanvillia?
Ce conteaza, sunt peste tot, in Grecia "serioasa" - continentala, sau in insule, unde grecii vin vara si pleaca cand se raceste vremea. Inca n-au plecat, i-as mai gasi. Pleaca toamna tarziu.
...Insulele nelocuite...unele chiar sunt nelocuite. Mi-as face o coliba ca a lui Robinson Crusoe si o monastiriki. De ce-mi trece prin cap "Catedrala neamului"?
Vor sa faca o catedrala de neam prost, mare cat toate zilele... sa incapa tot neamu'. Ca si cand nu te-ai putea ruga oriunde, oricand, intre pereti sau fara pereti...
...Pofta de carne a corfiotilor...corfioti vegetarieni nu exista. Iar cu "carnivorii" la masa nu-ti merge! Ori mananci cu degetele mielul ori nu-l mananci! Numai prin contactul intim al carnii tale cu carnea mielului poti descifra dichisul artei cu care a fost preparat...
...Grecii cu copiii dupa ei...
Grecii vorbind tare ca si cand s-ar certa doar fiindca sunt energici. Din aceiasi cauza rad tare, cu pofta, dar stiu sa rada si pe dinauntru, cu ochiii.
Ce e cu titlul asta en francais? Ce-mi veni?
As lipi un pic de rafinament frantuzesc, peste tumultul grecilor, sa fie ca o urma de parfum care sa-ti intre in nari, discret, sa nu stii de unde vine. Dar as face asta numai in joaca, rafinamentul grecesc e unul special, ferm, cu radacini adanci. Trebuie lasat asa cum e.
Tags: vara, zei , harpe, bouzouki, bocanvillia, insule, Robinson Crusoe, catedrala neamului, carne, miel, arta, tumult, greci, rafinament, parfum
Aud zeii cantand la harpe. Poate e doar un bouzouki coborat din lautele Persiei antice si Bizantului. Suspina ritmic pana cand se dezlantuie, invaluitor.
...Cei doi prieteni din Creta dansand zeimbekikos cu gesturi profunde, calme, studiate...
...Oare unde am vazut revarsarile de bocanvillia?
Ce conteaza, sunt peste tot, in Grecia "serioasa" - continentala, sau in insule, unde grecii vin vara si pleaca cand se raceste vremea. Inca n-au plecat, i-as mai gasi. Pleaca toamna tarziu.
...Insulele nelocuite...unele chiar sunt nelocuite. Mi-as face o coliba ca a lui Robinson Crusoe si o monastiriki. De ce-mi trece prin cap "Catedrala neamului"?
Vor sa faca o catedrala de neam prost, mare cat toate zilele... sa incapa tot neamu'. Ca si cand nu te-ai putea ruga oriunde, oricand, intre pereti sau fara pereti...
...Pofta de carne a corfiotilor...corfioti vegetarieni nu exista. Iar cu "carnivorii" la masa nu-ti merge! Ori mananci cu degetele mielul ori nu-l mananci! Numai prin contactul intim al carnii tale cu carnea mielului poti descifra dichisul artei cu care a fost preparat...
...Grecii cu copiii dupa ei...
Grecii vorbind tare ca si cand s-ar certa doar fiindca sunt energici. Din aceiasi cauza rad tare, cu pofta, dar stiu sa rada si pe dinauntru, cu ochiii.
Ce e cu titlul asta en francais? Ce-mi veni?
As lipi un pic de rafinament frantuzesc, peste tumultul grecilor, sa fie ca o urma de parfum care sa-ti intre in nari, discret, sa nu stii de unde vine. Dar as face asta numai in joaca, rafinamentul grecesc e unul special, ferm, cu radacini adanci. Trebuie lasat asa cum e.
Tags: vara, zei , harpe, bouzouki, bocanvillia, insule, Robinson Crusoe, catedrala neamului, carne, miel, arta, tumult, greci, rafinament, parfum
Abonați-vă la:
Postări (Atom)