30 iunie 2011

Alta zi, alta proza arhiscurta. Poezie arhiscurta?

Am gasit pe un colt din agenda schita unor versuri.
Acum am schimbat foarte putin un vers, mai precis i-am taiat un cuvant in plus.
Am vrut sa continuu cu strofa a doua dar mi-am dat seama ca spune tot ce am avut de spus.
Proza arhiscurta exista, e un fapt incontestabil.
De ce n-ar exista si poezie arhiscurta? Ar putea fi ceva intre epigrama si haiku?

Soarele inroseste orizontul si dispare in pripa
Astazi se duce dupa Ieri sa stea la o pipa
Maine se aseaza pe locul unde Ieri si Azi au prins a sapa
I-a venit si lui randul sa scrie. Si scrie: alt PA.

28 iunie 2011

Nu misca nimeni! (PAfoto')

Pornind de la o fotografie (pe care o puteti vedea a i c i ), eu si altii, din ce in ce mai multi, scriem proza arhiscurta sub pretextul unui concurs PAfoto' - care a ajuns la etapa 5.

fotografie din Atena
Fotografia alaturata face parte din arhiva personala de fotografii si-mi aminteste de o situatie pe care acum o pot numi hazlie.

Mergeam pe o strada pietonala cu ochii prin vitrine cand am observat ca mi s-a dezlegat siretul la unul din adidasi. Fireste, trebuia sa-l leg cat mai grabnic asa ca am inceput sa caut din ochi un loc unde sa ma retrag sa-l leg la loc, si,  numai bine, imi apare in fata ochilor o chestie destul de mare de metal buna de pus piciorul ca sa-mi leg siretul.
Pun piciorul, leg siretul si...  ma relaxez. Ridic ochii si vad statuia din imagine. Ups! Era cutia unde strangea omu' banii!
Am privit omul, zambea; si-a dat seama ca n-am facut-o intentionat si sunt in incurcatura... mi-a zambit (ca o statuie ce era) si mi-a trecut jena, nici acum nu realizez cum am putut sa fiu cu capul in nori in asemenea masura...

27 iunie 2011

Vremurile ca vremurile, dar vremea...

 

Nu mai poti tu sa mai mergi la munte fara sa te goneasca ploaia?
Pe vremuri parca aveai oarece siguranta, stiai ca s-ar putea sa fie cu ploaie in anumite luni ale anului dar nu stateai tot timpul cu frica-n san, ca acum.
Plecat la munte vineri, programat intoarcere duminica, intors sambata de nevoie: vineri noaptea a plouat cu galeata, fara metafora, a fost o rapaiala de zici ca cineva turna din cer galeti cu apa una dupa alta.
Adio trasee, adio cantat la foc...
Nu s-a cantat la foc dar s-a cantat cu foc, unii cu chitara altii cu ... vocea (am cam ragusit). A fost fain!

Brusturi in dialog cu soarele

am facut aceasta fotografie in apropierea cabanei Diham


21 iunie 2011

Provocare: sa scriem precum picta Picasso

Nu cumva e o indrazneala prea mare sa insiri cuvinte precum insira culori Picasso (Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez)? Poate. Dar nicio incercare nu e o indrazneala prea mare.
Arunc manusa:

Mirare de mai
- Ma mai iubesti?
 - "Mai"? Nu te-am iubit niciodata.
Dupa mai vine iunie.

18 iunie 2011

Confesiuni de asasin economic

 "Confesiunile unui asasin economic" e titlul unei carti scrise de John Perkins, fost asasin economic, care, spune el,  trebuia "sa convinga tarile importante pentru SUA, din punct de vedere strategic, sa accepte imprumuturi imense pentru dezvoltarea infrastructurii si sa se asigure ca proiectele profitabile aveau sa fie oferite corporatiilor americane. Impovarate de datorii uriase, aceste tari ajungeau sub controlul guvernului SUA si al Bancii Mondiale, care actionau ca niste camatari- dictand termenii de returnare a banilor si fortand guvernele tarilor respective sa li se supuna".

Ma tot gandesc cum a lucrat John Perkins in favoarea guvernului SUA si dupa aceea s-a apucat sa scrie o carte... cuprins de remuscari? Sau, de ce?
Ce l-a determinat pe J.Perkins sa scrie acesta carte? Cum de a reusit s-o publice?
Cartea e "condamnata" inca din titlu sa fie bestseller. Poate autorul a crezut iar editorul nu a avut nicio indoiala ca aceasta carte va fi bestseller. Dar nu cred ca i-a interesat, nici pe unul nici pe altul, cel putin nu in primul rand. Cred ca la aparitia cartii au condus ratiuni mult mai inalte. 

O carte care din titlu te face sa-ti pui intrebari te duce dincolo de coperte, dupa raspunsuri. Sper sa le am dupa ce o voi fi citit. Si sa fie cat mai aproape de adevar.

17 iunie 2011

Nulf la cetatea din Aiud

Am devenit din nou Nulf cand am trecut prin Aiud.
"Trecutul", trecut trebuia sa fie. Adica sa nu ne oprim, dar, ghinion: drumul trecea exact pe langa cetatea orasului.
O mentiune absolut necesara: nu a fost ghinionul meu ci pentru cine a trebuit sa ma astepte pana mi-am iesit din pielea de Nulf pe o canicula care ar fi trimis la Poli pe cel mai mare iubitor de caldura.
O alta mentiune absolut necesara, ca nu cumva sa se creada ca abuzez, in general, de rabdarea cuiva: Nulf s-a miscat repede. La drept vorbind, graba lui Nulf e in zadar din moment ce gaseste mereu altceva de fotografiat si nu se satura niciodata...
La vederea zidurilor vechi, beculetele lui Nulf s-au aprins toate deodata si mainile au inceput sa cotrobaie in sac dupa aparatul foto. Inca dinainte de a-l pipai, caci ochii fixau zidurile vechi de parca ar fi putut sa dispara,  a inceput sa faca larma-i caracteristica: de nedescris si de nerefuzat. "Ce-i aici? Oprim! Te rog, oprim!"
In asemenea ocazii, Nulf deschide portiera inca inainte ca masina sa se fi oprit si ajunge val-vartej pe trotuar.

...Apoi timpul s-a oprit pana la primul: "Hai odata!"...



Cetatea este de fapt o biserica fortificata cum sunt multe in Transilvania; aceasta e considerata una dintre cele mai vechi, prima faza de constructie fiind plasata in secolul 14, adica inaintea majoritatii altor cetati pe care le-am vazut (cele mai vechi erau de prin sec.15 si 16). Cetatea Aiud a mai avut o faza de constructie in deceniul 3 al sec.16 (asa am citit pe ziduri). Atunci s-a si extins si a capatat infatisarea pe care o are in prezent. Cred ca cetatea ar trebui restaurata... alo, m-aude cineva?!... chiar e un monumet reprezentativ pentru arhitectura medievala, au spus-o altii, o spun si eu, acum, dupa ce am vazut-o.

Am ocolit cetatea si unde vegetatia mi-a dat voie i-am fotografiat turnurile si am cules informatiile de pe ziduri - o parte din ele le transpun aici.
Turnul dogarilor
  Turnul dogarilor (plan octogonal)
Are 7 laturi si strajuieste coltul de S-V al zidului de incinta. Insemnele breslei sunt sapate in piatra la baza turnului; tot acolo e si anul ultimei reparatii: 1744 (!!!). Dogarii de aici cica erau concurenti de temut pentru breslele altor orase din Transilvania; s-au gasit mentiuni despre ei intr-un document din 1516 si in altele ulterioare; se faceau plangeri impotriva lor (va sa zica de pe vremea aceea celor mai buni li se bagau bete in roate!...)


turnul tabacarilor si cojocarilor

 Turnul tabacarilor si cojocarilor (plan pentagonal)
reparat ultima data in 1795 !!!
A fost dat in grija uneia dintre cele mai vechi bresle de mestesugari din Aiud, in anul 1357 fiind amintit un "pellifex" cu numele Mihail.
Breasla s-a bucurat de numeroase privilegii...
 Dupa 1848 breasla s-a transformat in asociatie profesionala care s-a mentinut si in epoca moderna.


Turnul fierarilor (plan pentagonal) asigura apararea coltului de N-V si a fost preluat de fierari si lacatusi dupa distrugerea orasului si cetatii de trupele austriece; mentiunile despre aceasta breasla dateaza din sec. 16... un anume Laurentiu "Kowach" nascut in Aiud si stabilit la Cluj facea potcoave pentru caii principelui.
Fierarii  si-au continuat activitatea organizati in bresle pana in sec.19 fapt atestat de niste registre ale breslei din 1827 si de dupa acesti ani, registre care s-au pastrat.

Turnul Olarilor - alta breasla renumita din Aiud.

Au fost si alte bresle (de macelari, croitori...); de-a lungul vremii unele turnuri au trecut de la unii la altii.
Mai multe informatii se pot gasi (cred, n-am fost) la Muzeul Orasenesc de Istorie care are sediul in fostul Palat Princiar.
In interiorul cetatii se afla biserica evanghelica luterana si biserica reformata calvina.

Fotografie facuta in incita cetatii

16 iunie 2011

Eu, Nulf


Cand gasesc ziduri vechi devin Nulf
(V-am spus cum e Nulf
mai demult;
dar cum e el neinsemnat
pesemne c-ati uitat).

Nulf nu e o aratare
Care produce mirare
Nulf e om,
Mai mult om,
Mai concentrat.
Ca un binom,
Pus la patrat.

Daca vrei sa (re)citesti despre Nulf, gasesti a i c i si a i c i.

Corund - casa si taraba


Cei interesati de ceramica de Corund nu trebuie s-o caute prea mult, te intampina imediat ce intri in localitatea Corund, de-o parte si de alta a soselei, alaturi de alte obiecte lucrate de mana omului. Exponatele prezentate spre vanzare sunt mai mult sau mai putin autentice.





15 iunie 2011

O lume subpamanteana: salina Praid (continuare)


Cu sarea din Transilvania e poveste veche care spune ca sedimentele depuse in decursul milioanelor de ani a impins sarea spre zonele periferice formand "samburii de sare".
La Praid e un "munte de sare" cu latimea de 1,4 km si adancimea de cca 3 km. Incepusem ieri sa povestesc despre Praid, cel fara sarmale dar cu mina... salina.
"La suprafata", adica pe pamant, am observat tendinta locuitorilor din Praid de a valorifica la maxim ce ofera natura si ca pot s-o faca fiind gospodari excelenti. In subsol lucrurile nu sunt diferite. Dintre toate minele de sare pe care le-am vizitat aici am gasit elemente certe care atesta ca localnicii n-au " iertat" nimic din ceea ce se poate valorifica. Sa purcedem.


tunelul pe unde se intra in mina
 Se intra in tunelul alaturat care se strabate cu autobuzul (informatiile de pe saitul salinei  pot fi de folos).
La salina merg atat bolnavii cu afectiuni respiratorii cat si foarte multi turisti - autobuzul care a plecat la prima ora (in care ma aflam si eu) era plin ochi si nu ma indoiesc ca si mai tarziu a fost la fel. Numarul mare de vizitatori a dus la cresterea temperaturii in mina si acest lucru pericliteaza ecosistemul. In aceste conditii, presupun ca biletului de intrare o sa-i tot creasca costul ...

Am parcurs tunelul de la intrare si am ajuns in alt tunel.


Am coborat mult, mina e una dintre cele mai mari din Europa.
Treptele coboara spre un nivel cu amenajari multiple, o minilume subpamanteana.







scena biblica din capela

foto din capela ecumenica












in magazin se vinde sare de baie si tratament, ceramica si obiecte de artizanat din zona

Dupa ce am ajuns nu mi-a trebuit mult ca sa trag o prima concluzie: aici e ceva in plus fata de ceea ce vazusem in alte saline; acel ceva e legat de faptul ca se valorifica la maxim tot ce se poate.
Ceea ce am citit pe panourile explicative mi-au aratat ca nu gresesc. Oamenii au folosit pana si camerele ramase dupa exploatare. Speleoterapia a luat nastere in anii 1960 chiar in vechea mina, la acelasi nivel cu cel la care se exploata sarea. Se pare ca mult timp camerele parasite de exploatare au fost folosite pentru tot felul de activitati care atrageau turistii, concursuri de aeromodele, tabere de pictura si sculptura... asa se explica prezenta in mina a unor sculpturi si basoreliefuri.


Abia in 1980 baza de tratament s-a mutat unde functioneaza si astazi, la 120 m adancime in masivul de sare. Camerele de tratament si camerele anexe sunt electrificate si aerisite permanent. Salile sunt enorme, poti juca fotbal fara probleme. Sunt amenajate locuri de joaca pentru copii, o capela ecumenica, un bar, o biblioteca, e chiar si o salita cu calculatoare conectate la internet - mi-ar fi placut sa va povestesc de la fata locului, ca sa ma simt reporter dar locurile la calculatoare erau ocupate. (Merge si asa, imi place sa impartasesc tot ce aflu si in adancul sufletului tot sper sa se bucure de aceste randuri cei ce nu pot sa calatoreasca).
Ce-am mai vazut pe-acolo: sezlonguri, mese si banci pe care sa zabovesti sa citesti sau sa bei un suc sau cafea; mese de biliard si ping-pong;  o expozitie cu vinuri; intr-o alta sala spatioasa am gasit un restaurant cu autoservire si un bar cu vinurile zonei pe care le poti gusta acolo sau lua acasa, la sticla; am mai vazut magazine cu suveniruri fel de fel, ceramica, obiecte textile, sare, obiecte din lemn sculptat...
A, sa nu uit muzeul! N-am mai gasit un muzeu al sarii in drumurile mele sarate. Aici exista unul si inca cu destule exponate. Am fotografiat cam tot ce cuprinde, mi-au placut in mod deosebit vechile unelte de minerit. Fotografiile cu explicatiile istorice si geologice nu le voi posta, daca e cineva interesat de aceste fotografii sa lase mesaj la comentarii si le voi include intr-o postare separata. 

Una peste alta nu te plictisesti pe parcursul celor 4 ore cat dureaza tratamentul. De gimnastica v-am spus ieri. Vine un specialist care arata miscarile si se face gimnastica medicala in grup; pot participa nu doar bolnavii ci si turistii obisnuiti, e amuzant si benefic. Chiar mi-a prins bine.
La iesirea din salina imi venea sa zbor, afara era soare si mirosea a gulas. Am adulmecat cu talent si am reperat locul; trebuia sa trec pe acolo, spre desfatarea papilelor gustative si a stomacului care reclama ca-i e foame si ca nu are de gand sa se puna la lungul drum catre casa in halul in care era!
Iar dumul spre casa fu prin Odorheiul Secuiesc si fu cu mici opriri, doar-doar mai vad ceva inedit.
Prima oprire, premeditata de fapt de cand am ales a merge prin Odorhei, a fost dupa cateva minute, in Corund, la tarabele cu renumita ceramica de Corund (alb cu albastru)
Am si cateva poze dar le las pe maine.
Tags: Praid, salina, mina, speleoterapie

14 iunie 2011

Praid, fara sarmale

Drumul inceput a i c i  se apropie de sfarsit.
Despre Praid nu stiam decat ca anual gazduieste Festivalul Sarmalelor si ca are o mina de sare.
Sarmale n-am gasit dar mina era la locul ei si intentionam s-o vizitez a doua zi - pe ziua in curs programul de vizitare (tratament) se incheiase - l-am"capturat" pentru cei ce vor sa-l stie din timp.














Era devreme, pentru cazare nu-mi faceam probleme, asa ca am dat o tura pe strada principala, pe langa strand, inchis si el. Apa din bazin contine... multe (v.poza) si unii din Ungaria se pare ca stiu, aveam sa constat aceast lucru a doua zi.

Praid, dupa ploaie.
Mirosea extraordinar. Soarele sclipea pe fiecare frunzulita si fir de iarba fara pic de praf. Frumusetea adevarata nu o gasesti pe strada principala ci pe cele laterale de unde razbati, cel putin cu privirea, pe dealurile inverzite din jur. Casele si curtile sunt o incantare: vegetatie abundenta si lemn, lemn-lemn. Se construieste mult din lemn, e folosit la tot ce se poate, in locul altor materiale. Fara economie. Soliditatea lucrurilor iti atrage atentia si-ti da un sentiment de siguranta.
Oameni intreprinzatori, harghitenii! Majoritatea si-au facut pensiuni cu tot confortul, stiu cu ce se mananca turismul. La orice pas gasesti cazare si inca una cu staif. Am innoptat cu 80 lei, pretul zonei - care scade daca stai mai multe nopti.
Cazarea include acces la bucataria dotata cu tot ce ai nevoie (daca ai nevoie). De fapt ai la dispozitie toata casa, curtea si gradina, totul extrem de curat si ingrijit.



Aerul e foarte pur, poate si fiindca il respiram dupa ploaie. Daca stai mai mult poti face si o cura de aer "sarat", in salina; unii vin special pentru tratament. Dintre toate salinele vizitate aici am vazut un cabinet medical amenajat chiar in incinta salinei. Exista si un instructor sportiv care aduna turistii si/sau pe cei aflati la tratament si fac miscare impreuna, acolo, in mediul salign. Insista pe exercitii de respiratie si, dupa cele cca 30 de minute de miscare, chiar simti efectele, esti relaxat si respiri mai usor.
 Urmeaza sa postez foto si cate ceva despre salina Praid.
Asadar, va urma.
Tags: Praid, salina, mina

13 iunie 2011

Salina Turda. Ce e crivacul si cum se extragea sarea

Intrarea in salina se face printr-un tunel lung. Am apreciat ca am mers cca 1
km ; ghida a zis ca tunelul are lungimea de 526 m + 400 m de zacamant.



Prima oprire a fost in sala ecourilor unde desigur am strigat ceva - trebuie sa ma intorc dupa raspuns la anu'! - glumesc, e un ecou normal.
Am mai mers putin si inainte de a ajunge in sala masinii de extractie am fotografiat din tunel masina de extractie ( mi-a placut cum se vede de acolo).


masina de extractie(crivac)





Masina de extractie se numeste crivac, e din lemn de brad (rezistent la umezeala) si scria ca e din 1881; fiecare brat al masinii era actionat de unul sau doi cai, pe rand; in jurul tamburului era rasucit un otgon de canepa - un capat se infasura iar celalalt se desfasura; capetele otgonului patrundeau in sala alaturata la putul de extractie unde treceau peste 2 scripeti din fier; in timp ce un capat al otgonului cobora, celalalt urca sarea, cca 500 kg odata; era pusa in saci din piele de bivol; operatiunile de incarcare si descarcare erau efectuate simultan si dupa fiecare manevra de extractie era inversat sensul de rotatie al crivacului.

putul de extractie













Si acum modernismele:

 jos e locul pentru agrement; se ajunge pe scari (multe) sau cu liftul din imagine


foto de sus - se vede un... omulet



 
amenajari pentru sport

lac si barcute

 
roata







Peretii salinei par de gheata; sarea se unduie in fel si chip sau se revarsa in cascade.
Daca vrei poti sa iesi pe alta parte decat cea prin care ai intrat.
Tunelul te duce si te aduce, netulburat nici macar de pasii vizitatorilor.



(va urma salina de la Praid )
Tags: salina Turda, crivac, extractie sare

11 iunie 2011

Hopa la Sovata (doar putin)

Pana seara mai era asa ca am parasit "Mustangul" si in cateva minute am ajuns la Sovata cea frumos curgatoare de-a lungul soselei si nu numai. De data aceasta mi s-a parut mai intinsa decat o stiam.
La Sovata, ca la Sovata, grija pentru frumos e la mare cinste. Nu mi-am propus sa poposesc acolo dar o raita mica tot am dat - de parca as fi vrut sa ma incredintez ca toate sunt la locul lor. Erau, sclipind in soare. Sau rasufland la umbra arborilor foarte batrani. Statiunea arata bine, cladirile au un farmec aparte, unele vechi de cand lumea dar renovate, alte construite de putina vreme. Totul pare nou sau proaspat zugravit. Posibilitatile de cazare sunt multiple, de la camping la hoteluri elegante. Aerul e proaspat si veveritele iti arata unde e cel mai bun de respirat.

Iar pe drum. Obiectivul vizat: Praid, in special pentru salina. Acum doi ani cand am inceput "drumurile sarate" habar n-aveam ca o sa ajung la salinele de la Cacica, Praid si Turda. Nu mi-am propus dar am dorit. Si pilejurile au sosit, necautate. M-am aflat in zonele respective pentru altceva si, cum era sa ratez?
La Cacica am fost iarna, au trecut 2 ani si inca n-am povestit nimic... sper s-o fac.
La salina Turda am fost acum, a fost prima oprire dar inca n-am povestit... o las la urma poate pentru ca pentru mine a fost o surpriza placuta, nu ma asteptam sa gasesc, acolo, o salina atat de mare si interesanta. Intre timp am citit la injiner ca a trecut si el pe acolo doar cu cateva zile inaintea mea. Ce chestie, noi nu ne cunoastem dar salina ne cunoaste pe amandoi!
(va urma)

10 iunie 2011

O, camping frumos! - partea a doua





Sa continuam drumul inceput a i c i.
Ne apropiem de iurta...



...usa deschisa invita inauntru;
tavanul e din grinzi de lemn sustinute de stalpi centrali
peste grinzi e intinsa prelata prinsa pe dinafara cu corzi solide 












pat dublu

la picioarele patului mare e o sobita de metal

 patul ocupa cca 1/4 din suprafata iurtei;  pe margini sunt lavite-pat de o persoana si alte piese de mobilier 


Campingul e interesant, curat si miroase bine, a lemn ars si mancare adevarata.
Grupul sanitar e extrem de curat si modern, ca la 5 stele - cel putin asa l-am gasit in momentul vizitei si campingul nu era gol ci  ocupat mai mult de jumatate din capacitate;
Exteriorul si interiorul iurtelor iti poarta gandul spre Mongolia, e ceva inedit.
Atat ca iurtele se incing sub razele soarelui, inauntru era prea cald si miros de lucruri incinse... nu m-a atras ideea de a innopta acolo, in schimb iarna sau toamna, cand e frig afara, cazarea in iurte poate fi destul de atragatoare daca vrei sa dormi intr-un cort spatios, cu mobilier traditional si foc de lemne in soba.
Natura inconjuratoare e elementul de maxima atractie, iesi din camping si te plimbi pe coclauri cat vrei...

La o aruncatura de bat se afla alt camping, Mustang Camping, pentru rulote si corturi.
Curtea mi-a placut mai mult decat la "nomazi".
Mustang camping functioneaza de 4 ani si are aspect de mic camping occidental.



Va puteti caza in mijlocul naturii si bucura de binefacerile ei la tarife accesibile (v. in poza, mariti-o cu click pe ea ca sa puteti citi). Daca plecati la drum aruncati o privire pe saiturile campingurilor respective si faceti rezervari.
Doresc tare mult sa se stie ca nu trebuie sa ai o caruta de bani ca sa vezi locuri, e adevarat ca nici cu buzunarele goale nu se poate calatori si adesea le avem astfel si suntem obligati sa stam frumusel acasa.
Am un mesaj pentru cei ce ajung in asemenea locuri alese: va rog sa le respectati si sa le lasati totul asa cum ati gasit si cum v-ar placea sa le gasiti cand mai veniti, da?

Vazut, placut, plecat.
(va urma)


Tags: Nomad camping, camping cu iurte, camping Mustang