Adrian Paunescu pe ultimul drum

Ultimul drum al marelui poet Adrian Paunescu duce la Eminescu. Oare s-a gandit vreodata in timpul vietii ca va fi inmormantat acolo, cu Luceafarul la cap? As vrea sa afle, ar fi fericit.

De cand l-am pierdut pe Adrian Paunescu, cartile sale, cele doua pe care le am, doar doua, din pacate, nu mai stau in biblioteca. Stau pe masa, la-ndemana. Sambata, la cafeaua bauta in familie am citit cu glas tare o poezie. Am hotarat sa ne bem mereu cafeaua impreuna cu Poetul.

Tarziu te luam din raft,
Te atingem pe coperte,
A trebuit sa mori ca sa invii putin.
Muti ce am fost pentru rostiri perfecte
Surzi ce am fost omenescului chin.

"Mai tarziu", a fi, se dovedeste,
In ciuda a ce se spune,
Prea tarziu. Indeobste,
Intre vii si morti granita se pune.

As vrea sa stiu spre unde te indrepti
Sa pun la cale tapetari cu crin.
Sa te astepte, acolo, intre drepti
Ceva incantator, macar putin.

Semne ale trecerii lui Adrian Paunescu

Am doar doua in biblioteca...





In suflet, insa, mi-a lasat nenumarate semne, mie, generatiei mele, generatiei parintilor mei si generatiei copiilor mei. Trei generatii si poate vor mai fi. Au ramas sa-l poarte mai departe copiii lui, nu doar cei trei, Ioana, Ana-Maria si Andrei Paunescu ci si cei ce poarta alte nume. Nu cunosc un alt contemporan care sa fi fost ca dansul, un patriarh al descoperirii si propulsarii tinerelor talente. Unii ii sunt recunoscatori, altii au si uitat sau doar se prefac ca au uitat...

Vom mai avea vreodata pe cineva asemeni lui? Mi-e teama ca nu. E greu sa se adune in acelasi om inteligenta scanteietoare, generozitate, cuget vesnic tanar, talent, patriotism, sinceritate, indrazneala, forta, sensibilitate...A fost un titan inhamat la tara lui si la oamenii ei, cu neodihna.

Adrian Paunescu s-a dus...

O stire fugarita de-alte stiri
Ma duce inapoi, printre amintiri...

Nu pot sa cant ce am cantat odata
Alaturi de-o multime entuziasmata,
Nu pot nici sa recit al Poetului vers
Azi, cand ma doare al lumii mers.

S-a dus un mare fauritor de stihuri
Sa bata-n poarta altor vami
S-a dus cam trist si bantuit de duhuri
Mult incercat de viata si de vremi.

S-a mistuit in feluri multe de iubire
E greu la ele si cu gandul sa ajungi,
A semnat versuri pentru nemurire
Liderul generatiei in blugi.

Numele tau, Poetule, ne-aduna, cum ai vrut
Neam langa neam, aici si peste Prut
Soptim, tinand o carte a ta in mana,
Nemuritorule, odihna buna!

Nu cred c-ai sa te superi ca eu am indraznit
Sa-ti spun in versuri cele ce-am gandit.
Mi-e greu sa vad cum voi va duceti, rand pe rand,
Vor fi altii ca voi? Nu cred, nu prea curand.