8 decembrie 2013

Poezie galbena

A i c i promiteam Alinei o poezie galbenă, am scris-o dar n-am apucat s-o postez pe blog, o s-o fac acum, ca tot e ger afara de ingheata pietrele. 
  
 Tablou de vară

În lanuri spice coapte de grau si de secara
prea mult dospite-n soare se unduie mladiu
Departe se întinde pamantul cafeniu
din necuprins de galben aruncat în afara.

Lanul se mişca-n ritm de  pălării de paie 

Langa carele vechi boi blanzi rumega de zor...
Soarele, tot mai mandru si mai neindurator,
se pleacă pe pamant, cu raze roşii-l taie.

Curand cirezi tăcute vor curge spre adăpat,
Vor cobori din cer culori blande de ambra,
Palariile cadea-vor sub asteptata umbra
Si carele spre case se vor porni treptat.


eticheta: poezii


14 noiembrie 2013

Bun venit!


Daca vii, bun venit!
Mi-e drag blogul asta, asa cum e... Sunt eu, fiindca am fost eu.


31 august 2013

Moartea face parte din viata

Ca moartea face parte din viata am aflat in vremea din urma tot gandindu-ma si incercand din rasputeri sa ma impac si s-o impac pe mama cu gandul ca tatal meu nu mai are mult de trait. Se chinuie de mult timp, nu din cauza durerilor ci din cauza neputintei. A ramas fara putere pana la a nu se mai putea ridica din pat, el, un om cat un munte si extrem de activ. Acum functiile vitale i-au fost preluate de aparate. Nu mai vorbeste, nu mai deschide ochii... Cand mi-a auzit vocea i s-a umezit coltul ochiului drept.

19 august 2013

Telepatie cu proza arhiscurta

 N-am mai intrat de ceva timp pe blog si iata ca am facut-o azi, tocmai bine ca sa dau o raita pe la Calin si sa aflu de concursul de proza arhiscurta. Ceva telepatie trebuie ca exista la mijloc, altfel nu-mi explic!...
Asa ca postez primul text:

Undeva se pierde ceva

Undeva, candva, un copil a dorit schiuri. Si-a improvizat unele din niste sipci, dar, nu alunecau deloc si le-a aruncat in foc. Apoi a inchiriat unele si a schiat din prima ca si cand ar fi facut asta de ceva vreme. A mers ce a mers si a restituit schiurile. Undeva, candva, un copil a dorit o vioara. A improvizat una, n-a putut canta la ea si a aruncat-o in foc. Cand a primit una adevarata a cantat din prima. Apoi a tot cantat cu har si folos. A ajuns cel mai renumit dirijor si compozitor roman.


Acesta e primul text pentru concursul de la Calin pe care il rog sa dedice concursul lui LeO.


16 iunie 2013

LeO

Trebuia sa faci tu, iarasi, ceva iesit din comun! Cum era sa mori tu la un 70-80, cu nepoti si nepoate in jurul tau? Ar fi fost prea banal. 

Mi-ai luat-o inainte, cum faceai si la concursurile de proza arhiscurta. Erai buna, cea mai buna. Asa ca intr-o zi am stabilit: tu esti LeO si eu sunt LeP. Era asa cum trebuie, O inaintea lui P.

Cu nimeni nu m-am jucat atat de frumos cum m-am jucat cu tine:


22 septembrie 2010

Rotund

Un dans de o seara
pe-o farama de vara
intr-un capat de lume
lang-o mare cu spume
nu ma lasa-n toamna
ma cheama, ma-ntoarna
in ceasuri de zi
sau ceasuri tarzi
in noaptea de vara
la un dans de-o seara

4 comentarii:

  1. Leo 22 septembrie, 2010 14:30
    Trecutu-i o urmă
    În inimă scurmă
    Rutundu-i o buclă
    Te-nalţă din pâclă
    Priveşte-nainte
    Departe de minte
    Vezi clar ce te-aşteaptă
    Mai urcă o treaptă

    :P
    Am incercat si eu un comentariu in versuri, imi face mare placere cand gasesc la mine unul de felul asta din partea ta, asa ca am intors gestul frumos.
  2. LePetitPrince 22 septembrie, 2010 15:25
    Sa urc toamna-treapta
    E calea cea dreapta
    Dar nu o vreau curand
    Caci totul e rotund
    In zadar tot incerc
    Sa nu ma-nvart in cerc

    he, te-ai prins ca e joaca mea preferata (ce noroc pe mine ca am cu cine sa ma gioc!)
    De ce i-am spus joaca? As putea trai in versuri...
  3. Leo 22 septembrie, 2010 17:00
    Te mai invartesti
    In cerc inc-un timp
    Si-ai sa ametesti
    Inc-un anotimp
    Iar apoi, timid,
    Aripi o sa-ti cresti
    Se va pierde-n vid
    Bucla-n care esti.

    :))
    Ai cu cine sa te joci, da !
  4. LePetitPrince 22 septembrie, 2010 17:34
    Marea mea cu spuma
    Nu e doar o gluma
    Nu e nici capriciu
    Si-ti dau un indiciu:
    Ea este legata
    Doar de vara.Toata.
    Toamna ruginie
    O sa ti-o las tie...

    LeO ? Ti-am lasat toamna si tu ce-ai facut? N-ai luat-o?
    De ce?! De ce?! 
Stiu!... Am sa vin pe blogul tau si am sa-ti las un comentariu instigator la raspuns. N-ai sa rabzi si o sa-mi raspunzi, caci, e o gluma, nu-i asa?



11 iunie 2013

Melci - i-am gatit si halit cu tot cu vocatia lor spre infinit

Ehei, a trecut ceva timp de cand am descoperit vocatia spre infinit a melcilor!
Ei cu vocatia, eu cu inspiratia! Mai un text pentru concursurile de proza arhiscurta, mai o poezioara... alte vremuri! Cum se face ca aproape am abandonat scrisul e poveste luuunga, de fapt in inima mea nu l-am abandonat nicio clipa. Doar am amanat pana termin cutare, apoi cutare, apoi cutare treaba; se tin lant, ati ghicit!

Am schimbat stilul de viata (mai mult de nevoie). Ne-am mutat langa Bucuresti si am devenit culegatori.
A plouat si am avut ce culege: ciuperci si melci. Melcii au cea mai buna carne, proteina pura, fara colesterol. De ciuperci nu mai zic, sanatate curata - daca nu infuleci vreuna otravitoare!

Saditori si culegatori. Punem cate ceva in pamant, si, culmea, rasare! Pana una-alta mancam  ce ne da pamantul, padurea, in curand apa, caci acum am si o undita. Am planuit sa imblanzesc lacul si apoi o sa mananc si peste.

Cand vrei sa mananci melci, partea proasta e ca trebuie sa stai cateva zile dupa ei sa elimine tot ce au prin mate. Si sa-i tot speli. Timp in care daca nu esti atent o steg iepureste, caci sunt parsivi! Normal, le place libertatea, cui nu-i place! 
Initial nu ma gandeam la ei ca la o hrana ci doream sa le asigur lor hrana, asa ca, le-am pus multe frunze de salata si urzici ca nu cumva sa moara de foame. Apoi mi s-a explicat ca, totusi, scopul e sa-i mancam. Asa ca mi-am invins mila si am trecut la represalii: i-am lasat nemancati. Au tot murdarit cadita pana n-au mai facut caca nemaiavand nimic in mate, bietii.

La pozat au stat; de fapt au incercat s-o stearga unul cate unul dar i-am prins asupra faptului. De unde cand le-am dat salata ma sorbeau din coarne, (melcii au ochii in varful cornelor), cand i-am prins si i-am tras la loc in cadita cred c-au vrut sa ma muste! Poate m-au si muscat dar muscatura de melc trebuie ca e moale. Ca ei.



aliniati la start!





.


11 martie 2013

Marele mic

Mai intai suntem copiii cuiva. Apoi devenim parinti, unchi... roata se-nvarte.

Micutule aparut pe lume, iti vine sa crezi sau nu, intr-o zi vei fi si tu tata.
Dar pana atunci, sa fii sanatos, sa cresti frumos, sa fii demn, indraznet, generos si iubitor!
N-o sa fie greu, trebuie doar sa fii ca tatal tau!

1 martie 2013

Primavara... curand, curand

... se poate spune si... cu rand, caci, pana sa vina adevarata primavara mai e.
Asa ca stam cumintei si asteptatori ca si asa nu putem s-o aducem cand vrem noi.
Sau, putem?
Mai o floare, (daca n-ai una la indemana e bun si-un copac cu flori), mai o amintire calda...

martisor ptr Angi

26 februarie 2013

Ghiocei... multi!

Ghioceii se pot oferi la buchet sau ...la sacosa.

22 februarie 2013

Limba delfina

Ca "animalele" mele preferate sunt pinguinii si delfinii am mai scris pe-aci - am pus ghilimele ca ii consider mai degraba oameni decat animale, capacitatea de sacrificiu a pinguinilor induiosandu-ma teribil iar inteligenta si bunatatea delfinilor facandu-ma sa cred ca misterioasa si recea lume acvatica poate fi si altfel decat ostila.

Astazi am aflat ca delfinii, dragii de ei, se striga pe nume...
Cred ca nu au dialoguri de genul, "hei, Georgica, esti acasa?" ci, atunci cand se vad prima oara, isi spun: "sunt cutare si am intentii bune"; fac asta prin sunetele lor unice, inimitabile, rotunde, mai ales cand sunt emise de delfinii indragostiti.

Ce nume or avea delfinii? Ia sa vad: Uiii, Fioi, Tio, Siii, Ooc, Uoi....
Hotarat lucru, trebuie sa merg la un curs de limba delfina!

4 februarie 2013

Bine-ar fi de n-ar fi rau


Ca-mi este bine, nu-i nicio indoiala.
Prezentul nu conteaza, aproape a trecut,
Asa ca gandul spre viitorul mi-l mut
Si el ma lumineaza ca o... smoala.





16 ianuarie 2013

Sunt un animal marin care traieste pe uscat si ar vrea sa zboare

Cineva, n-am retinut cine, a cugetat la un moment dat: "poetul e un animal marin care traieste pe uscat si ar vrea sa zboare".
Nu stiu daca am fost sau sunt poet dar cunosc perfect starea... De cand ma stiu m-am simtit ca sunt un animal marin care traieste pe uscat si ar vrea sa zboare.
Nu stiu cum voi muri, nici n-as vrea sa stiu, dar stiu ce simt.