Sunt un animal marin care traieste pe uscat si ar vrea sa zboare

Cineva, n-am retinut cine, a cugetat la un moment dat: "poetul e un animal marin care traieste pe uscat si ar vrea sa zboare".
Nu stiu daca am fost sau sunt poet dar cunosc perfect starea... De cand ma stiu m-am simtit ca sunt un animal marin care traieste pe uscat si ar vrea sa zboare.
Nu stiu cum voi muri, nici n-as vrea sa stiu, dar stiu ce simt.

Cum se manca in targul lui Cremene?

In Punguta cu doi bani a lui Creanga, mosul cel cu cucuos si fara oua, caci cucosul nu se oua, ii spune babei cea cu gaina ouatoare care infuleca de zor la oua: mai babo, mananci ca-n targul lui cremene!

Uite ca au trecut o groaza de ani de cand am citit-ascultat Punguta cu doi bani si abia azi, tam-nisam, am inceput sa-mi pun intrebari:
- a existat vreun targ (orasel, sat, piata) cunoscuta ca fiind al lui Cremene?
- cine era Cremene asta?
- cum se manca in targul lui Cremene, mult? Sau era zarva mare in jur si celor ce mancau nu le pasa si infulecau de zor?
Cred ca numai Ion Creanga ar putea sa-mi raspunda si cum lui nu ii e prea la-ndemana s-o faca, teama mi-i ca voi ramane fara raspunsuri.

Ce au in comun Basescu si Demis Roussos

Trebuie sa recunosc ca uneori imi vine cate-un gand razlet de-ti sta mintea-n loc.
De pilda, deunazi, tam-nisam, m-am trezit spunand: Basescu are ceva in comun cu Demis Roussos.
Am starnit curiozitate, asa ca a trebuit sa adaug:  si Basescu e... demis.

Precizare necesara: postare incadrata la categoria "una-i una, alta-i alta".
Precizare nenecesara:   am spus ca Basescu e demis de amorul artei, altfel, nu cred pana nu vad!

Inviere

izbanda vietii asupra mortii, cu care, altfel, e egala

categoria tam-nisam, suflet

Micul Print fata cu Micul Trianon din Floresti de Prahova - o comoara ce ar trebui dezgropata

"O mai fi fabrica aia de anvelope?" E o intrebare pe care mi-am pus-o ori de cate ori m-am aflat in apropiere de Floresti, despre care stiam doar atat, ca are o fabrica de anvelope.
Tam-nisam, m-am dus dupa raspuns.

Deviez din drumul national. Monstrul cenusiu se zareste undeva in departare. Pare intreg dar nu-mi dau seama daca mai e viu. Trebuia sa fumege gros si negru, cred. Am deviat degeaba, tot n-am un raspuns. Nu-i nimic, vad ce-i pe aici.

Floresti. Localitate mai anosta n-am vazut de mult. Inaintez pe soseaua marginita de case saracacioase, apoi dau de niste blocuri jalnice ca dintr-o colonie parasita. "Te pomenesti ca sunt locuite...". Incerc sa vad o lumina la vreo fereastra. Nu vad, inca e lumina afara. Dar nu pentru mult timp, mai merg mult? Mai ales ca nu gasesc raspunsuri... In schimb fac rost de alte intrebari. Cum or trai oamenii aici? Ce muncesc? Ce mananca? Nu vad magazine... A, uite unul.

Inaintez. Pe o parte a soselei apare un zid. Pare vechi dar nu istoric. E gaurit din loc in loc. Astept sa se termine. Gluma se ingroasa, soseaua duce pe langa zid mult si bine. Ceva de dincolo de zid imi atrage atentia. Vad din mers o minunatie. Doamne, ce e aici?  Opresc. Ma uit peste zid. Ceea ce vad ma face praf. M-am teleportat in Franta fara sa stiu? Nu, acela nu e in asemenea hal! Chiar si asa, in paragina, cladirea ma impresioneaza puternic. Impune. Emana o tarie  anume. In stanga palatului e un turn peste care asfintitul isi toarna culorile blande. Nu gasesc o poarta iar gaurile le-am lasat prea in urma. Noroc ca zaresc peste zid! Se insereaza. Sper sa iasa o poza frumoasa. O sa vin odata sa caut poarta sa vad mai de-aproape aceasta capodopera de arhitectura...

Pe marginea drumului niste oameni fac autostopul. De obicei nu opresc dar acum am un interes. Ii duc o bucata de drum si aflu: fabrica functioneaza, a luat-o Michelin, (ce bine!); cladirea e Micul Trianon si e construit datorita lui Grigore Cantacuzino; in timpul liber localnicii fac gratare in curtea palatului.

Cred ca francezii aia de la Michelin s-ar oftica daca Romania ar avea o bucatica de Versailles!... Cum ar mai fi Floresti un loc prapadit cu forta de munca ieftina? Mai bine o tai mai repede de aici pana nu se ia saracia dupa mine!

 

(Am gasit in Formula-As un articol generos despre Micul Trianon de la Floresti; merita citit, apasa aici).
Am amintit pe blog si despre alt palat al lui Cantacuzin-Nababul, aici.

Para si gutuia - scurta poveste cu talc

După ce suratele lor disparusera una cate una, pe raft au rămas o para si o gutuie. Acum, era loc destul pe raft dar gutuia părea ca nu încape de para cu toate ca acesta n-o deranja cu nimic, fiind dulce si moale de felul ei.
- Uite ce e, spuse gutuia, mai acră ca de obicei, nu-mi convine ca ma imiti!
- Eu? - se mira para, care se pată uşor intr-o parte, de frica sa nu ajungă la ceartă cu gutuia cea tare.
- Chiar tu, nu vezi? Erai verde si acum esti galbena, ca mine.
Para se privi si ii dădu dreptate, dar ce era sa facă? Nu era vina ei ca din verde si tare devenise galbenă si moale. Auzind vorbele gutuii se inmuie si mai tare, ceea ce o făcea sa presupuna ca n-o va mai duce mult, o para atat de moale fiind numai buna de mancat.
Presupunerea perei s-a adeverit: chiar a doua zi para  a disparut de pe raft.
Gutuia, rămasă singura, începu sa simtă lipsa perei si sa se plictiseasca îngrozitor.
Cu timpul deveni tot mai mofluza si se chirci de parcă ar fi vrut sa dispară înainte de a-i sosi sorocul de a fi mancata.

Jocul cu pixeli

Tam-nisam m-a apucat sa personalizez mai mult blogul; asa ca: am desenat litere, am decupat (cut), am lipit (paste), am carpit (lipit pixeli de aceiasi culoare cu fondul peste care am lipit)...
Dupa sute de miscari si incercari aruncate la cosul de gunoi (recycle bin) a iesit ceea ce vedeti nou pe blog: un header in culoarea mea preferata.
Nu stiu daca blogul e mai aratos asa, (mie-mi place) dar am satisfactia ca e unic.
Pe net se gasesc o multime de headere "de gata", ai de unde alege si probabil ca gasesti si unul care sa te reprezinte dar mie nu-mi place sa iau din alte parti ce pot sa fac cu mana mea (si cu capul, sper - specialistii web-design sunt rugati sa nu faca haz pe seama mea!).
Jocul cu pixelii l-am inceput demult dar de data asta am depasit limitele unui joc, prea m-am incrancenat!
Nebunie curata!
Dar mi-a placut.

Sambata galustilor expresive

Sambata am facut galusti cu prune care au intrunit un cumul de calitati: pufoase, cu aroma discreta de scortisoara, calde, delicioase.
Dupa ce le-am asezat frumos pe o farfurie am gasit de cuviinta sa le fotografiez, poate cu gandul la miercurea fara cuvinte.

Privind fotografiile am gasit, tam-nisam, ca galustile mai au o calitate: sunt expresive.
Daca nu ma credeti priviti poza urmatoare, eventual dati click pe ea sa se mareasca.

Provocare: sa scriem precum picta Picasso

Nu cumva e o indrazneala prea mare sa insiri cuvinte precum insira culori Picasso (Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez)? Poate. Dar nicio incercare nu e o indrazneala prea mare.
Arunc manusa:

Mirare de mai
- Ma mai iubesti?
 - "Mai"? Nu te-am iubit niciodata.
Dupa mai vine iunie.

Hai sa ne jucam si sa ajungem in Cartea Recordurilor cu cea mai lunga lista cu cuvinte terminate in im

Azi mi-au venit pe limba foarte multe cuvinte terminate in "im" si tam-nisam mi-a venit ideea sa fac o lista.
Am scris o gramada destul de repede dupa care am inceput sa o iau organizat si sa le pun intr-o ordine ca sa nu ma repet.
Nu cred ca se accepta in Cartea Recordurilor asa ceva, dar macar o sa fie o lista pentru uzul...  poetilor in cautare de rime. Vreti sa o completam impreuna?
Propun sa ne jucam astfel:
- la fiecare cuvant pe care il voi gasi la comentarii voi raspunde cu alt cuvant  care incepe cu litera propusa si se termina in IM
- voi actualiza lista permanent ca sa verificati daca exista cuvantul in lista
- lista nu va cuprinde cuvinte din diferite specialitati cu exceptia celor acceptate de DEX (ex. agrominim)
Iata lista cuvintelor care incep cu A si se termina in IM:
abolim
absorbim
acoperim
acronim
adapostim
adancim
ademenim
adormim
adumbrim
aerisim
afurisim
aghesmuim
agonisim
agrominim
albim
aiurim
albastrim
alcatuim
amintim
altoim
alungim
amarim
amanuntim
ambutisam
ametim
amortim
anonim
argintim
ascutim
asemuim
aservim
asmutim
asprim
asuprim
asurzim
autoinstruim
atribuim
azvarlim
Avand in vedere ca pe vremuri am fost si un bun jucator de scrabble, nu cred sa mai gasiti alt cuvant. Dar, cine stie?
Daca nu gasiti, incepem lista cu B.
Scriu cateva cuvinte, restul listei o completez dupa cum am spus mai sus:
bantuim
barfim
barbierim
biciuim
biruim
bizuim
blagoslovim
bodoganim
bolborosim
bolim
bombanim
brodim
bufnim
buimacim
burzuluim

Update 19.04 ora 14.40:
am adaugat cuvintele de la Angi, anonim si Ajna si "replicile" mele
Update 20.04
Am aflat ca exista un program informatic care face automat ce am vrut sa facem manual. Asadar, s-a dus recordul, in cazuri de acest fel nu ai cum sa dovedesti ca nu ai folosit programul. Poate nici daca nu exista acea aplicatie informatica lista noastra nu era acceptata, vedeam cand/daca incercam s-o inscriu. Pana atunci conta jocul.

Zi cu anunt

Astazi nu ma "zbat", e ziua fara.
Azi dau un anunt important pentru mine, a i c i.

Hocus-pocus

Am nevoie de o scamatorie.
Sa pun necazurile in joben, sa fac hocus-pocus si sa dispara.
Nici urma sa nu mai ramana de ele.
Mi-e greu.

Masinarii extraterestre

Ce-or fi, de fapt, gandurile?
Niste vorbe care ni se invart prin cap?
Cum vin? Sub ce forma? Ca imagini?

Nu stiu cum vin dar stiu ca asa cum vin se si duc - ma refer la cele ivite tam-nisam nu la cele care decurg din imprejurari sau alte ganduri.

Vibratiile aerului pe care le provoaca vorbirea a dus la inventii importante.
Daca am vibra mai mult cand gandim s-ar putea inventa si masinaria de inregistrat ganduri.
Poate masinaria deja exista, poate cei pe care deocamdata ii numim extraterestrii ne "prind" gandurile din momentul in care ele au parasit gaoacea unde s-au nascut.

Intrebare: nu aveti uneori senzatia ca vi se dicteaza ce sa ganditi?

Deocamdata m-as multumi cu un calculator caruia sa-i placa apa (as putea scrie sub dus).
Mai e drum pana departe dar poate nu-i asa de lung cum credem.
In orice caz, n-ar strica sa vibram mai mult.

Sinceritate

Tam-nisam, pe neasteptate sau pe nepusa masa mi-am dat seama ca tin la tine.
Nu stiu daca este afectiune sau defectiune.

Blego sau Lego?

O cugetare profunda care mi-a venit tam-nisam.
Sunt unii care, in copilarie, s-au jucat cu Blego, nu cu Lego.

Reclama nemascata: jucariile sunt intotdeauna destepte, mai ales la Clever Toys.

Pledoarie pentru un vot

S-a deschis u r n a pentru votarea celui de-al doilea palon - s-a deschis mai devreme, deja am pierdut timp pretios. Daca am inteles bine se inchide pe la 7 seara.

Daca doriti sa imi votati un PA alegeti "Nebunul si marea"- din motive tehnice - chiar daca "Blandetea toamnei" va place mai mult. Daca vreti neaparat sa-mi votati si "blandetea", o puteti face, dar in acest caz va ramane doar un vot pentru alte PA-uri - aveti dreptul la 3 voturi.

Si acum pledoaria:
In concurs sunt PA-uri superbe. Nu stiu cat tupeu am de ma var printre oameni care nu se joaca de-a scrisul ci chiar scriu - asta le este meseria. Si nu numai ca scriu, citesc mult, au citit mult, sunt informati "la sange". Eu nu sunt un om informat. Ce stiu vine din pregatirea scolara de acum 100 de ani, din lecturile tot de acum 100 de ani si din ce am trait, vazut, auzit - nu foarte multe. Restul il face o minte insuficient folosita, scormonitoare dar sucita si sufletul cu un anume suflu care izvoraste permanent din propriile trairi, netrairi... si nu mai stiu de unde vine, dar vine. Vine tam-nisam.

In sinea mea cred ca oamenilor foarte informati li se suprima o parte din creativitate (avantaj - eu). Ei se alimenteaza din ce stiu mai mult decat din imaginatie- sunt si mari exceptii. Dar scrisul nu inseamna doar creativitate... Ma opresc la atat, ca sa nu ma fac de ras mai mult.

Je me souviens...

E vineri si s-a dus vara...
Aud zeii cantand la harpe. Poate e doar un bouzouki coborat din lautele Persiei antice si Bizantului. Suspina ritmic pana cand se dezlantuie, invaluitor.

...Cei doi prieteni din Creta dansand zeimbekikos cu gesturi profunde, calme, studiate...

...Oare unde am vazut revarsarile de bocanvillia?
Ce conteaza, sunt peste tot, in Grecia "serioasa" - continentala, sau in insule, unde grecii vin vara si pleaca cand se raceste vremea. Inca n-au plecat, i-as mai gasi. Pleaca toamna tarziu.

...Insulele nelocuite...unele chiar sunt nelocuite. Mi-as face o coliba ca a lui Robinson Crusoe si o monastiriki. De ce-mi trece prin cap "Catedrala neamului"?
Vor sa faca o catedrala de neam prost, mare cat toate zilele... sa incapa tot neamu'. Ca si cand nu te-ai putea ruga oriunde, oricand, intre pereti sau fara pereti...

...Pofta de carne a corfiotilor...corfioti vegetarieni nu exista. Iar cu "carnivorii" la masa nu-ti merge! Ori mananci cu degetele mielul ori nu-l mananci! Numai prin contactul intim al carnii tale cu carnea mielului poti descifra dichisul artei cu care a fost preparat...

...Grecii cu copiii dupa ei...
Grecii vorbind tare ca si cand s-ar certa doar fiindca sunt energici. Din aceiasi cauza rad tare, cu pofta, dar stiu sa rada si pe dinauntru, cu ochiii.

Ce e cu titlul asta en francais? Ce-mi veni?
As lipi un pic de rafinament frantuzesc, peste tumultul grecilor, sa fie ca o urma de parfum care sa-ti intre in nari, discret, sa nu stii de unde vine. Dar as face asta numai in joaca, rafinamentul grecesc e unul special, ferm, cu radacini adanci. Trebuie lasat asa cum e.

Tags: vara, zei , harpe, bouzouki, bocanvillia, insule, Robinson Crusoe, catedrala neamului, carne, miel, arta, tumult, greci, rafinament, parfum

Natura si ochii lui Nulf

Contrastanta si desavarsita, natura poate orice. Poate sa faca fotografii frumoase indiferent de performantele aparatului sau de priceperea celui care o surprinde.
Conteaza doar ochiii, dintre nisip si apa, dintre amurg si zori, dintre aproape si departe, ochiii lui Nulf.
Cine e Nulf, am spus, aici.


Foto: Creta, decembrie 2007,
dincolo de mare se zareste
coasta Africii



Etichete: tam-nisam, foto

Pe-aci ti-e drumul!

Pe-aci ti-e drumul, auzi chiar langa urechea lui dreapta, neaparat dreapta. Pe unde, pe unde? - se arata interesat desi n-avea niciun chef si stimulent de a mai urma vreun drum. Statea asa, intr-o doara, la marginea unui drum laturalnic si privea pe o harta idioata si indoita pe care o purta intr-un fel de ham care ii inconjura trupul de la vest la est, si nu invers, precizare deosebit de importanta pentru a arata, ca, pentru eroul nostru, soarele mai intai apune si apoi rasare.

Eticheta: PA-uri, scurte

Nu stiu sa-mbatranesc

Dizarmoniile imi dau tarcoale, musca din cand in cand, aprig, odata cu timpul, care s-a saturat sa fie rabdator si da semne ca vrea sa fie mai mult decat il arata ceasul. Vrea sa-nsemne cum stie el. I-as da cu tifla dar nemernicul s-a obisnuit, l-as speria cu injuraturi dar nu stiu injuraturi care sa sperie. Nu stiu sa-mbatranesc si nu cred ca voi invata curand.