31 martie 2010

In pielea lui Gâgă

Ar mai fi de inventat cate ceva pe lumea asta. Uite, eu m-am gandit ca mi-ar trebui un pipometru. Un pipometru e un aparat care indica persoanele care nu te au la pipota.

Eticheta: scurte da' profunde
Tags: aparat, pipometru, pipota

Concursul "24 de ore"

Concursul de PA-uri "24 de ore" s-a incheiat de cateva zile si eu inca nu mi-am publicat PA-urile. Ultima etapa a fost a PA-urilor fara tema, adica fara interval orar - de care, de altfel, nu ne-am cramponat nici la etapele la care era unul. Acum a fost un fel de etapa pe care eu am numit-o comemorativa. PA-urile mele comemorative:

Parlitul de scriitor

Dupa ce a ispravit de citit ultima pagina a cartii, copilul o lasa din mana cu parere de rau; ar fi vrut sa nu termine niciodata „Aventurile lui Tom Sawyer”. Imediat dupa aceea lua o hartie si scrise: „Jur ca atunci cand voi fi mare ma fac scriitor”. A pus hartia intr-o cutie de conserva, a sigilat-o bine si a ingropat-o in gradina. Si s-a apucat sa se faca mare. Nu s-a facut scriitor si undeva in suflet i-a ramas un gol ca atunci, in copilarie, cand a terminat de citit cartea preferata. Apoi s-a intamplat sa scrie o multime de PA-uri.

Paraul 24 ore

La inceput a fost ca un fir de apa ce izvoraste din obarsia lui de la munte si se rostogoleste la vale, aproape pierzandu-se printre pietre, pentru ca imediat sa gaseasca calea de a curge mai departe, ocolindu-le. Mai tarziu apele lui s-au adunat intr-un parâu sprinten care a crescut si a devenit un râu sigur pe el a carui navala nu a mai fost oprita de nici un obstacol. Ajuns la locul de varsare s-ar putea crede ca drumul râului s-a sfarsit. Dar nu-i asa...va curge odata cu fluviul, fluviul odata cu marea, marea cu alta mare…

Etichete: PA-uri, alte texte

30 martie 2010

Ce-o mai fi prin Vama?

Ultima oara am fost noaptea si era balamucul de pe lume. Ca de obicei. Pe o carciuma scria bal, pe alta spital. De la carciuma "Bal" era o sageata catre cealalta...de la bal la spital!
Erau o multime de alte carciumi, toate pline.

Plaja calcata pretutindeni, scenele asteptand sa se aprinda...unii s-au dezlantuit dinainte ca de-aia s-au dus in Vama. Altii se indragostesc discret pe sub stele.

Noi ne plimbam cu ceva ani in plus dar ne simtim in largul nostru printre tinerii absoluti. Si ne tot amintim de Phoenix si de-ale noastre...
Am facut doar cateva poze, atunci. Acum ma uit la ele, ma intreb ce-o mai fi prin Vama si astept vara.













Eticheta: scurte
Tags: Vama, Phoenix

Calin

Filmuletul de la lansarea cartii lui Calin se afla aici.

Calin a zis pe blogul lui: "cartea va intra la Cărturesti, probabil pe la sfârsitul lunii, si la librăria Uniunii Scriitorilor. Există si varianta comenzilor online, la edituravinea@yahoo.com"
Eticheta: scurte
Tags: Calin, Editura Vinea, Carturesti

29 martie 2010

Promisiune de verde

Ochii cer verde. Daca iti iei campii il gasesti



Inca n-a infrunzit padurea...



...dar mi-a promis ca o sa.
Pana atunci mi-a aratat muschii si mi-a scos in cale plantuţe



Nu stiam cine face atata larma...mi-a trebuit ceva timp s-o descopar pe galagioasa atat de mica ca mi se pare ca n-am facut destul zoom



O casuta...
Parca vad cum calca pâş -pâş pe frunze ca sa intre..
Frunzele ii raspund, scronţ-scronţ.



Am trecut pe la Leo si am gasit jucarii. Vi le arat si eu pe ale mele. Nu pot sa v-o arat pe cea mai draga pentru ca un aparat de fotografiat nu se poate fotografia pe el insusi. Dar va spun eu, e un Nikonas Coolpix care sfaraie amenintandu-ma ca-si da duhul; cred insa ca stie ca tin la el si trage de viata.

Jucarii? Da. Bilutele din padure.



Etichete: drumuri, foto
Tags: padurea, promisiune de verde, jucarii, bilute, Niconas, Coolpix, casuta, larma, galagioasa, verde

26 martie 2010

C L E S T I















Eticheta: foto
Tag: clesti

Haz involuntar

In loc de "umorul de vineri" iata o selectie de "perle" produse in cochilia oamenilor care au condus sau conduc tara.

Dan Nica : Nemaiexistind elemente de control, lucrurile au scapat complet de sub derapaj..
Eugen Radulescu: In loc sa luam ferestre, am dat banii pe Windows.
Mircea Geoana : Fiecare dintre noi este un viitor fost cineva.
Theodor Stolojan: In timp ce Geoana se duce sa vorbeasca, Hrebenciuc se duce sa negocieze.
Gigi Becali Articolele din presa le citesc, dar nu le citesc eu.
Gheorghe Magheru: Nu-mi amintesc daca am votat pentru, impotriva sau m-am abtinut. Habar n-am.
Gheorghe Albu : Noi am facut oferta de un milion la cei cu 1-2 capete..
Cristian Boureanu: In momentul de fata avem un nou patrulater rosu: PSD-PRM-PC...
Ion Stan : Vasile Blaga are destule acuma. Este si in comandamentul ala antiepizdologic, sau cum se cheama.
Ion Minca : Puteti sa ma dati afara din partid, dar eu am de spus citeva cuvinte: vreau sa o cer de sotie pe Liliana Ghervasiuc.
Liliana Ghervasiuc : Va zic ca eu nu dau numere si nici nu primesc numere de la barbati..
Adrian Nastase: Povestea asta cu mic si mare are, la romani, nenumarate semnificatii. Unii mai mici o au mai mare, altii mai mari o au mai mica.
Ludovic Orban : Sint student la TCM/Fac suruburi din orice/ Dar cind vad o copilita/ O intreb de piulita.
Titus Corlatean : Un partid social democrat inseamna un partid social si un partid democrat in acelasi timp.
Gigi Becali : In PNG nu exista vot democratic, iar daca cineva vrea alegeri democrate sa se duca la PSD.
Lucian Bolcas: Adevarurile trebuie spuse chiar daca nu intotdeauna ele sint validate printr-un vot democratic sau dictatorial.
Dumitru Dragomir: Toate formatiunile politice vor sustine aceasta lege pentru ca este impotriva lor.
Mircea Geoana : Democratia te obliga sa stai pina la ora 1 dimineata si sa vorbesti la Antena 3.
Nicolae Vacaroiu: Haideti sa ne miscam mai repede cu votul ca vin actualitatile!
Elena Udrea : Frumusetea tine si de sansa de a te fi nascut asa.
Mihail Hardau: Anul trecut sint mai multi bani decit anul viitor.
Adrian Cioroianu: Imaginea nevaforabila a Romåniei trebuie contracarata cu povesti de succes ale romånilor, precum un premiu Nobel. Dar acum nu este cazul.
Adriean Videanu: Chiar vreau sa-ncepem sa demaram.
Dacian Ciolos : Avem in fata o raminere in urma.
Cornel Stirbet: Am fost dat afara si avertizat ca vin garzile. Am plecat in bune relatii si amenintat de garzi.
Varujan Vosganian:Inca nu am stabilit care va fi contributia fiecaruia la diminuarea contributiilor.
Marian Vanghelie : Fac o gluma: cei din sectorul 5 sint saraci si se duc sa fure in sectorul 1.
Marian Vanghelie : Nu stiu la ce echipa joaca Patapievici, v-am spus ca stau prost cu timpul.
Marian Vanghelie : Sint atit de nervos si de suparat incit nu vorbesc decit administrativ.
Marian Vanghelie : Un partid nu poate fi condus decit prin conducerea lui.
Adriean Videanu: Ninsoarea vine de sus in jos.

Eticheta: umor
Tags: Adriean Videanu, Marian Vanghelie, Dacian Ciolos, Elena Udrea, Eugen Radulescu, Cornel Stirbet, Varujan Vosganian, Mihail Hardau, Mircea Geoana, Titus Corlatean, Theodor Stolojan, Gigi Becali, Lucian Bolcas, Liliana Ghervasiuc, Ion Minca, Gheorghe Albu, Cristian Boureanu

25 martie 2010

Zi insemnata pentru greci

Pentru Grecia ziua de azi are insemnatate nationala: in 1821 s-a declansat razboiului pentru eliberarea de sub dominatia otomana.

Grecilor, tara voastra e minunata si voi sunteti pe masura ei!

Sa fiti intotdeauna fericiti!

Nα ειστε παντα ευτυχισμένος!

Eticheta: scurte
Tags: Grecia, tara, minunata

24 martie 2010

Mile Cărpenişan: "Vreau sa fiu om de zapada…"

"...sa nu fiu deloc complicat. Sa ma poata face si desface oricine din trei bulgari rostogoliti. Sa am curul mare pieptul potrivit si capul ca o bila. Sa ma multumesc cu o oala pe post de palarie, un morcov sa-mi fie nas si doua bucatele de carbune ce odata au fost jeratec sa imi stea pe post de ochi. As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. Mai mult sunt atacate mereu si urate gratuit pentru ca asa e cica “firesc” in tara asta cenusie. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii…"

autor: Mile Cărpenişan

22 martie 2010

Primavara ca momeala

Ieri am cautat pe la colturi ziua insorita, putin dimineata, putin seara.
In drum spre verisorii cu curte - care mai au desigur si alte calitati - am luat pulsul unei primeneli de primavara, a unei stari de entuziasm si recunostinta a oamenilor proaspat dezierniti, chiar si a disidentilor ca mine care stiu ca primavara e o momeala parfumata si frumos colorata pe care imediat ce ne obisnuim cu ea incepem s-o criticam ca e prafoasa, ca iti baga puful scapat din muguri in nas, ca e obositoare...
Apoi scapi de puf si incepe zapuseala, transpiri fiindca existi si iti vine sa te bagi cu capul in frigider. De aici mai e un pas pana sa incepi sa oftezi dupa racoarea toamnei pentru ca apoi, satul de ploi si noroaie sa oftezi dupa iarna si zapada...
Deocamdata pasim imberbi in primavara.

Eticheta: scurte, alte texte
Tags: pulsul, primavara, entuziasm, dezierniti, momeala, prafoasa, imberbi

21 martie 2010

Verbele curateniei de primavara (la imperativ)

Ridica, trage, scutura, matura, freaca, aseaza, pardon, asaza, spala, sterge, limpezeste, arunca, baga, varsa, curata, sufla, deschide, scoate, inchide, lustruieste, bate, ia, pune, du, cauta, urca, coboara, netezeste, apuca, trage, apasa, desurubeaza, insurubeaza, aspira...


Eticheta: scurte
Tags: ridica, trage, scutura, matura, freaca, aseaza, pardon, asaza, spala, sterge, limpezeste, arunca, baga, varsa, curata, sufla, deschide, scoate, inchide, lustruieste, bate, ia, pune, du, cauta, urca, coboara, netezeste, apuca, trage, apasa, desurubeaza, insurubeaza, aspira...

19 martie 2010

Juramant de copil

Dupa ce a terminat de citit "Cei trei muschetari" copilul a fost un timp D' Artagnan. Si D'Artagnan facea in curtea din spatele casei un vacarm de nedescris. Apoi copilul citea alta carte si eram alt erou, negresit unul din cale afara de viteaz. Daca era in pauza de eroi insemna ca se afla in casa bunicilor. Acolo singurul erou era bunicul. Stia atatea snoave incat nepotii ar fi stat ore in sir cu gura cascata sa-l asculte. Dupa fiecare "runda" copilul astepta putin si daca bunicul nu incepea sa povesteasca iarasi, copilul cerea cu glas rugator:
- Acum... alta?!...
Si nu se satura niciodata copilul de povestile bunicului, oricat de multe ar fi spus. De la un timp bunicul incepea sa repete povestile dar avea el un fel anume de a le schimba astfel incat parea ca le spune pentru prima oara. Uneori, bunicul povestea pur si simpu mici intamplari petrecute in sat, adaugandu-le haz iar nepotii radeau si nu se mai dadeau dusi de langa bunic.
-Apai cu voi ma apuca ziua de maine! - spunea bunicul si asta insemna ca insistentele trebuiau sa conteneasca.

Imediat ce a invatat sa scrie copilului a dorit sa scrie o poezie. Si a scris cam asa:
"cip-ci-rip in padure
cip-ci-rip fragi si mure"
Inainte sa rada el insusi de poezia lui, a ras un frate mai mare si de atunci copilul nu a mai compus poezii pana mai tarziu.

Intr-o zi, cand a terminat de citit cartea lui Mark Twain, "Aventurile lui Tom Sawyer", s-a petrecut un lucru neobisnuit. Copilul a luat o hartie pe care a scris cu litere mari si ingrosate: "Jur ca atunci cand voi fi mare o sa ma fac scriitor". Dupa care a pus hartia intr-o cutie goala de conserve, apoi intr-o punga, si a ingropat-o in gradina. Jocurile si bataliile eroilor desprinsi din carti au continuat mult timp prin curte batatorind pamantul aruncat peste juramantul copilului care crestea, invata si facea multe lucruri noi.

Dupa un timp familia copilului a hotarat sa se mute in alt oras, departe. Toata casa se transformase in bagaje si era gata de plecare. Copilul si-a strans si el lucrurile si le-a pus in bagaje. Terminase dar i se parea ca uita ceva. Dupa cateva momente de gandire intensa si-a amintit. A plecat imediat in gradina la locul insemnat cu un bolovan. A sapat si a gasit "comoara". Cutia de conserve era ruginita, dar, inauntru ei a gasit hartia pe care scria cu litere mari si inca vizibile: "Jur ca atunci cand voi fi mare o sa ma fac scriitor". Mai jos scria ceva cu litere mai mici si textul era ilizibil.

Au trecut multi ani, copilul a crescut, a devenit adult dar nu s-a facut scriitor. Si, colac peste pupaza, meseria lui l-a tinut departe de lumea cartilor, a ideilor sau a manifestarii creativitatii de orice fel ceea ce l-a nemultumit tot timpul; lecturile placute de altadata au fost inlocuite cu tot felul de prostii necesare muncii lui pe care a luat-o in serios, mult prea in serios si mult prea mult timp. A purtat in el un gol pe care l-a ignorat asa cum a ignorat si juramantul pe care l-a facut in copilarie.
Morala e sa nu faci juraminte cand nu esti copt.
Morala moralei e ca un copil stie mai bine decat un adult ce trebuie sa se faca.

De la un timp adultul s-a apucat sa scrie una-alta dar e constient ca "niciodata nu e prea tarziu" e o zicere care nu se potriveste oricand si la orice. Isi spune impacat ca e greu sa fii scriitor, n-a fost sa fie si gata. Copilul il trage de maneca si-i spune ca vorbe de-astea implacabile "n-a fost sa fie" sunt de rasul lumii.

Oare ce scria in josul hartiei, acolo unde textul legamantului devenise indescifrabil?
Copilul sustine ca nu scria nimic important, desenase flori si fluturi.
Adultul crede ca scria: "Fie ca juramantul sa nu mi se implineasca daca voi dezgropa aceasta hartie".
Dar in prezenta copilului, adultul nu are curaj sa spuna ce crede. Eticheta: alte texte
Tags: juramant de copil, D'Artagnan, carte, erou, viteaz, bunicul, snoave, nepoti, Mark Twain, Tom Sawyer, meserie, morala, jur, scriitor, comoara, flori, fluturi

18 martie 2010

Unchiul Zinca - partea a treia

Cand am ajuns in orasul unde locuia unchiul Zinca, cu nasul lipit de geamul masinii, ma uitam asiduu in toate partile, doar-doar il zaresc. Dupa mai multe bajbaieli am ajuns intr-un tarziu pe strada lui, o strada dintr-un cartier cu case vechi, boieresti. Oprim in fata unei case grozav de impunatoare, totodata cu un aer primitor pe care i-l dadea scara larga din fata intrarii. Cum poarta spre curte era deschisa intram si ne oprim in fata usii pe care era montata o sonerie cum nu mai vazusem, cu un buton mare si provocator pe care as fi tot apasat ...Ghinion, dupa prima apasare a aparut cineva care ne-a deschis si ne-a poftit in casa dupa ce i-am spus cine suntem si de ce am venit. Apoi ne-a rugat sa asteptam. Gata, sa vezi ca acum il cheama si o sa apara unchiul. Pana vine o sa am timp sa "inspectez" incaperea.

Incaperea era de fapt un salon mare cu tavanul sus, foarte sus; din el pornea un candelabru enorm care se termina cu un strugure lung si transparent, din sticla, la care ajungeai cu mana daca... nu erai copil. Era agatat de candelabru printr-un fir aurit si venea in jos pana foarte aproape de masa. Daca ar fi cazut ar fi ajuns la mijlocul mesei mari de lemn masiv inconjurata de niste scaune solide, fiecare ca un tron. Il si vedeam pe unchi sezand cand pe un tron cand pe altul uitandu-se la tablourile de pe pereti, tablouri mari cum nu mai vazusem niciodata. Vitrinele lasau sa se vada tot felul de vase mari cu marginile aurite si frumos sculptate. Dar nimic nu era atat de frumos ca strugurele acela atarnat de candelabru din tavan pe care tare as mai fi avut pofta sa-l iau de acolo sa-l privesc mai de aproape sau macar sa pun odata mana...dar era imposibil de ajuns pana la el.

Usa se deschise si in salon intra o femeie cu parul alb strans la spate, imbracata cu bun gust intr-o rochie a carei culoare gri deschis imi aducea aminte de costumele unchiului Zinca. Dupa ce ai mei au schimbat cateva vorbe cu ea am inteles despre ce era vorba. Unchiul murise iar doamna aceea era femeia cu care traise, care il iubise si il ingrijise pana ce unchiu si-a dat ultima suflare dupa o boala care l-a tinut la pat mai multe luni. Ai mei si-au exprimat parerile de rau iar doamna in gri le-a povestit despre cum se prapadise, avand-o doar pe ea aproape, fara alte rude, asa cum fusese toata viata lui. La un moment dat, gazda noastra si-a cerut scuze si s-a dus sa-i spuna ceva menajerei care aparu la usa ca din pamant. Plina de solicitudine menajera spuse: "Imediat, doamna doctor!" si a disparut pentru ca dupa un timp sa apara din nou cu o tava mare pe care se aflau farfurioare cu dulceata, pahare cu apa si cescute cu cafea.

Parintii si doamna s-au placut reciproc si a urmat o conversatie lunga, timp in care, dupa ce mi-am mancat dulceata, nu am facut altceva decat sa privesc spre locul inexplorabil altfel decat cu privirea; strugurele transparent se lafaia atarnand ca un turture ce asteapta sa fie cules si topit in mana unui copil. Se vede treaba ca gazda a observat interesul meu pentru candelabru, mai bine spus dupa partea lui terminala de vreme ce m-a intreabat:
- Iti place strugurele?
- Da, e foarte frumos, am spus repede ca nu cumva sa pierd atentia doamnei care ar fi putut sa ma apropie de ceea ce as fi dorit sa fac.
- Uite! - spuse doamna - si s-a ridicat de pe scaun apucand de strugure si tragandu-l in jos de firul aurit ce parea un fel de coarda elastica. Apoi i-a dat drumul din mana si strugurele a revenit la pozitia initiala. Tare as mai fi vrut sa fac acelasi lucru dar doamna continua sa vorbeasca cu mine asa incat am ascultat-o cu atentie.
Mi-a explicat ca strugurele acela, pe vremuri, avea un rol practic; daca trageai de el, in camera slujnicei suna un fel de clopotel care o anunta ca este chemata de stapana casei. Candelabrul ramasese de la vechii proprietari ca si alte lucruri de prin casa, din alta lume si din alta vreme.

Cand vizita a luat sfarsit si am ajuns din nou in masina, mama si tata devenira tacuti. Ca sa vezi, habar nu aveau ca unchiu se prapadise si nici nu ar fi aflat daca nu ar fi purces sa-l caute.
- Bietul unchi Zinca! - am spus oftand ca unul mare ca sa curm linistea aceea apasatoare.
Ii spuneam "unchi" si eu si parintii, el fiind de fapt fratele bunicii, o bunica necunoscuta, prapadita de tanara pe cand tata era un copilandru. Bunica despre care se spunea ca mi-a transmis sange grecesc dar aceea e o alta poveste...

Vizita la unchiul Zinca care nu mai era mi-a placut tare mult. Daca "mecanismul" cu strugure ar fi functionat m-ar fi dat gata. Dar si asa, casa si doamna in gri aveau un farmec misterios. Si pe deasupra gazda fusese foarte draguta cu mine. Acum stiam ce-i aceea o concubina: o doamna imbracata frumos si foarte draguta. Nu stiam sigur daca toate concubinele sunt doctorite si nici nu aveam cum sa intreb fara sa folosesc cuvantul nepermis de care aflasem tragand cu urechea. De atunci nu am mai vazut-o si nici nu am mai auzit vreodata de ea iar de unchiul Zinca nu mai pomeneste nimeni. Uneori, gustul vreunei ciocolate fine, nespus de fine, ma face sa extrag imaginea unui domn din trecut si sa o pastrez o secunda in fata ochilor. Si totusi, nicio ciocolata nu are gustul acela bun pe care il avea ciocolata de la Unchiul Zinca.

Eticheta: alte texte
Tags: Unchiu, unchiul Zinca, concubina, poveste, ciocolata, candelabru, strugure, dulceata, cafea, cescute, mecanism, vizita, gazda, clopotel, tron

16 martie 2010

Unchiul Zinca - partea a doua

Despre unchiul Zinca stiam putine lucruri: ca fusese celibatar toata viata, ca traise pe picior mare, ca pe vremuri mergea la club unde socializa si juca carti, ca avea o concubina...nu prea intelegeam eu ce e aceea concubina pentru ca nu stiu cum se facea ca taman cand venea vorba despre "concubina" cei mari observau ca sunt si eu pe acolo si incepeau sa vorbeasca in soapta. Abia atunci ma opream din joaca, si, cu atentia incordata, incercam sa pun cap la cap franturile de conversatie pe care le desluseam dincolo de soaptele sau vorbele mai "pe ocolite".

In mintea mea de copil cuvantul "concubina" avea o rezonanta ciudata. Mi se parea ca stiu un secret, si, mai ales, am dedus ca nu e tocmai cuminte sa ai o concubina...Altfel de ce s-ar vorbi in soapta despre asa ceva?... Parca pata cumva imaginea unchiului Zinca cel atat de fara pata. Iar de femeia- concubina lipisem eticheta "neobrazata". Si profitoare.

A trecut mult timp pana ce am realizat ca unchiul Zinca nu a mai aparut pe la noi si nici carti postale de la statiune nu a mai trimis. Ai mei nu mai stiau nimic despre el. Desi avea rude apropiate in orasul in care locuia, traia oarecum izolat, el cu concubina lui.
- Ce-o fi cu unchiul Zinca de n-a mai venit? - intrebam. Iar ai mei ridicau din umeri, nestiutori, pana cand a ajuns sa-i deranjeze si pe ei lipsa unchiului si au hotarat ca atunci cand vor lua concediu sa-l cautam.
(va urma)

Eticheta: alte texte
Tags: unchiul, celibatar, concubina, pata

Unchiul Zinca

O data pe an sau chiar mai rar in casa noastra isi facea aparitia un domn in varsta, inalt, drept, imbracat intotdeauna intr-un costum deschis la culoare ce-i venea ca turnat, cu palarie in nuanta costumului si purtand cu eleganta un baston. Despre un astfel de barbat cucoanele mai de demult ar fi spus imediat:"are staif". Fiinta lui degaja un aer de bunastare si relaxare asa cum numai bancherii imprastie in jurul lor. Parul complet alb, pieptanat cu carare intr-o parte, tinuta impecabila, tonul vocii masurat si chipul de pe care zambetul nu disparea niciodata, fiecare insusire in parte si toate la un loc faceau din personaj o prezenta mai mult decat agreabila.

Cand veneau musafiri profitam din plin de atmosfera de amabilitate si curtoazie care se crea, si, dupa o scurta tatonare, ii luam in primire pe noii sositi fara prea multa stinghereala pisicindu-ma pana ce reuseam sa ma cuibaresc daca nu in poala lor macar undeva, foarte aproape. Din acel moment incepea ofensiva: nu-i mai lasam in pace nici o clipa.
Cu unchiul Zinca lucrurile nu stateau chiar asa. Personajul imi impunea respect; nu era genul de musafir in capul caruia sa te sui. Asa ca stateam cuminte si-l observam in tacere ceea ce era un lucru cu totul neobisnuit pentru mine. Trebuie ca l-am privit bine de vreme ce acum e ca si cand l-as avea in fata mea.

Sosea intotdeauna tinand in mana un mic geamantan de mare interes pentru mine. Asteptam cu nerabdare momentul in care unchiul Zinca umbla la geamantanul mic si misterios in care isi purta, impaturita frumos, pijamaua lui de matase, cu monograma. Ochii mei scotoceau inauntru inca dinainte ca mainile lui sa o faca...Mi se parea o vesnicie, dar mometul sosea:
- "Socolata" pentru copii, spunea unchiul Zinca.
"Socolata" nu era una oarecare; era o cutie lunguta de carton de culoarea fildesului legata cu un snur auriu. Semana cu un lingou de aur. O cutie deosebita ca infatisare si ca si continut: avea mai multe straturi. Deasupra erau doua straturi de bomboane fine iar dedesubt mai multe tablete de ciocolata, ambalate separat in staniol gros si stralucitor. Deci erau mai multe despaturiri de staniol, nu doar una, iar fiecare despaturire de staniol avea voluptatea ei.

Unchiul Zinca nu vorbea prea mult. Venind de pe drum era repede poftit la masa si doar din cand in cand, intre feluri, il auzeam:
- Cum merge?
Sau:
- Mia... tot frumoasa! si zambea larg aratandu-si dantura impecabila. Asa-i spunea el mamei, care, in afara de faptul ca era frumoasa era gazda perfecta: punea pe masa ce avea mai bun si ii pregatea patul in camera "buna" in care, imediat ce intrai, te izbea un miros de asternut proaspat, spalat si apretat de statea teapan. Oaspetele nu statea mai mult de o noapte cu toate insistentele parintilor. Nu voia sa deranjeze.
"Voi sunteti tineri, aveti treburile voastre", spunea, isi lua la revedere si pleca acasa la el.
(va urma)

Eticheta: alte texte
Tags: unchiul, Zinca, costum, baston, eleganta, staif, bunastare, relaxare, personaj, curtoazie, tatonare, ofensiva, musafie, geamantan, socolata, monograma, straturi, gazda, asternut, teapan

15 martie 2010

Nu l-am meritat ...

S-a intamplat precum a anuntat. A inchis comentariile si acum...Doamne-fereste!
Adevarul e ca unii (adica eu) nu reusesc nici sa citeasca atat de repede precum altii (adica el) reusesc sa scrie! Astept sa vina zile mai bune pentru bunul nostru autor si ajutor Vania.
Nu l-am meritat nici o clipa...

Eticheta: scurte

12 martie 2010

Bancul de vineri

Veverita lipseste o noapte intreaga de acasa. A doua zi vine toata smotocita, cu blana jumulita, vai de ea.
- Ce s-a intamplat? o intreaba veveritoiul.
- Pai m-a prins bursucul, m-a dus la el acasa si 3 zile m-a bursucit intruna.
- Dar tu lipsesti doar de o zi!
- Pai am venit numai sa ma schimb si ma intorc.

Eticheta: umor

Calin Hera, poetul

Poetule, mi-ai adus o mare bucurie!

Eticheta: scurte

ANTIDEFENESTRAU

Acest dispozitiv actioneaza impotriva defenestrarii.
Despre defenestrare am aflat de la Vania.


Eticheta: scurte
Tags: antidefenestrau, dispozitiv, defenestrare

De ce nu le-or darama?

Oltchim scoate fum, deci functioneaza. De departe arata chiar bine.


De aproape unele constructii sunt atat de solide incat...vezi prin ele. Sa nu cada "elemente" in capul cuiva, ma gandesc.



De echipa Oltchim de handbal-fete suntem mandri, oricum.
Eticheta: scurte, foto

10 martie 2010

Cos (de gunoi) cu flori

Florile ofilite n-ar trebui aruncate la cosul de gunoi. Ar trebui duse inapoi in natura, unde le e locul, sa moara acolo. Ca trandafirul care a plans pe asfalt.
Am luat florile ofilite din glastra si le-am trantit in graba la gunoi. Apoi mi-am vazut de treaba. Dupa un timp a trebuit sa pun gunoi la gunoi. N-am putut sa pun peste flori. Am pus crinii in picioare ( ca in glastra) ca sa nu pun gunoi peste floare...Tot mi se parea ca fac o marsavie. Pana la urma i-am luat, le-am taiat din coada si i-am pus la loc in glastra, in apa proaspata, cu gandul sa-i arunc maine, afara.
Acum in casa e un parfum discret de crini. O ultima palpaire de viata sau poate o lectie pe care au vrut sa mi-o dea. La o rasplata nu cutez sa ma gandesc.

Eticheta: alte texte
Tags: flori, glastra, gunoi, marsavie, parfum, crini, rasplata.

z b a t e r i: Feluri de mancare exotico-toxice

z b a t e r i: Feluri de mancare exotico-toxice

9 martie 2010

Ne vedem la primavara!

Daca va sperie vremea de afara, iata, se poate si mai rau.



Daca nu va place iarna, iata, poate fi ca-n basme:



Totul e sa te afli la locul potrivit:



...unde ajungi daca o iei pe drumul potrivit:



Nu veti ramane inzapeziti, utilajele de dezapezire lucreaza



Photos by LePetitPrince - Ranca, Gorj, 07.03.2010



Pe curand!

Etichete: foto,munte
Tags: Ranca, dezapezire, potrivit, iarna, primavara

8 martie 2010

Link-uri mititele pentru "EI" si ELE"

Cred ca nu-i cu suparare
C-am fost iute de picioare
Si n-am stat prea mult pe bloguri.
Chiar daca putin am stat
Din ele un link am luat.
(Cum sa plec cu mana goala
Tocmai azi, in zi de gala?)
Si cu gandul la zelist
Ar fi bine sa insist.
Nu sunt bloguri ca oricare
In ele se scrie "tare".

Ada
Ajna
Alina
Angi
Calin
Caligul
Cell
Crislis
Draw
Geanina
Iguana
Leo
Lordul
Star
Paul
Vania
La multi ani, fetelor!
Sa va fie de bine, baietilor!
Oferta e deschisa...cine mai doreste, data viitoare, primeste!

Eticheta: link-uri

S-a lungit iarna...

Vineri a nins, sambata noapte a nins...
Copaceii au incaruntit subit dar nu le sta deloc rau. Ce frumos trebuie sa fie la munte! Soseaua curata promite sa ne lase sa vedem cu ochii nostri...



Numai ca dupa ce urci "incarunteste" si soseaua...




...dupa care albeste cu totul.


...si nametii cresc vazand cu ochii pe masura ce creste altitudinea


masinuta urca voiniceste (cu lanturi la roti)


Nu mai stiu, sunt nori sau zapada?
Deja totul e alb si curat...


Dar cel mai alb si cel mai curat e la 1600 de metri.
Gata, am ajuns.


Cainii "circula" pe sosea ca pe marginea ei nu pot (nici ei)




Veritabilele baricade de zapada sunt intrerupte doar de poteci inguste pe care oamenii intra in casa


Iar unde nu sunt case parca esti in Laponia...


...si-oi mai povesti cu poze ca e tarziu dupa miezul noptii si dupa atata zbenguiala in zapada si drumul cel lung...


Etichete: drumuri, munte

5 martie 2010

De la 4 la 5

Nota: Am scris acest text pentru concursul PA24 interval orar 04-05.

De la patru la cinci as vrea sa am in picioare opinci. Sa fie vara si sa fiu undeva, la tara. Sa ies in curtea larga si pisica sa-mi sara in brate indata. Sa ma uit dupa soare si el sa-mi trimita mirare dupa mirare. La picioarele mele Zdront sa dea repede din codita. Sa fiu din nou baietoiul de fetita. S-o aud pe buna cum ma cheama bland: „vino, buna!” cand eu ma urc in copac ca sa ajung la luna. Singura durere sa-mi fie julitura din genunchi. Sa nu stiu ce inseamna oftatul din rarunchi.


Etichete: jucarele, PA-uri

Acuarela

Cateodata cochetez cu pictura. Pe aceasta am pictat-o cu acuarela pe o bucata de rigips. Nu stiu ce nume i s-ar potrivi. Reprezinta doua blonde care danseaza si o bruna cu coatele pe genunchi si fata in palme...cred ca plange.
Daca il finisam ca lumea cred ca mi-l luau la Luvru (hi!)




Tag: acuarela, pictura, blonde, bruna, plange, rigips, cateodata

Umorul de vineri

1. Banc
Copilul îl întreaba pe tatal lui:
- Ce înseamna politica?
Tatal îl pune pe genunchi si începu sa-i explice aratând exemple:
- Fii atent copilas, eu aduc banu în casa, deci eu sunt CAPITALISMUL. Mama are grija de bani, deci ea este GUVERNUL. Bunicul tau are grija ca totul sa fie în regula, deci el este SINDICATUL. Babysitterul nostru este CLASA MUNCITOARE si cu totii muncim ca Tu, POPORUL sa te simti bine si sa nu-ti lipseasca nimic. Iar Fratiorul tau de câteva luni este VIITORUL nostru comun.
Copilasul retine tot ce a auzit si merge la culcare. În timpul noptii se trezeste ca fratiorul lui a facut caca în scutec si plânge.
Se ridica si vrea sa-i zica mamei ce s-a întîmplat dar ea doarme atît de adînc ca nu reuseste s-o trezeasca. Atunci intra sa-i spuna babysitterului dar tatal lui tocmai se harjonea cu ea în pat în timp ce bunicul lui tragea cu ochiul prin fereastra.
Nimeni nu-l observa, asa ca merge înapoi în pat.
Ziua urmatoare tatal lui întreaba daca poate sa spuna cu propriile cuvinte ce înseamna politica.
Copilul raspunde:
Politica este cînd CAPITALISMUL profita de CLASA MUNCITOARE în timp ce SINDICATUL priveste neputincios. GUVERNUL doarme, nimeni nu baga în seama POPORUL, iar VIITORUL nostru este în cacat.

2.Cum sa vorbesti despre femei si sa fii "politically correct"
-Nu este "usuratica", ci este "accesibila orizontal"
-Nu este o "blonda proasta", ci "o persoana cu parul deschis care s-a abatut de la calea informatiei"
-Nu este "fosta", ci este o "persoana de a carei companie m-am bucurat"
-Nu te "sacaie", ci devine "repetitiva verbal"
-Nu este o "prostituata de pe centura", ci este un "furnizor cu preturi mici"
-Nu "gateste prost", ci este "compatibila cu cuptorul cu microunde"
-Nu este "narcisita", ci este "excesiv de preocupata de calitatile sale"
-Nu "s-a ingrasat", ci "a depasit pragul metabolic"
-Nu "flirteaza" sau "amageste", ci "se angajeaza in simulare artificiala"

Eticheta: umor

Pictura cu maus-ul


by LePetitPrince

4 martie 2010

Rethymno (Creta) - o cafenea uriasa in aer liber

Ia loc, te rog! Poate ai obosit cotrobaind dupa urmele lui Zorba prin labirintul de stradute inguste marginite de case otomane si venetiene. Sau poate pur si simplu vrei sa savurezi o cafea greceasca cu ochii la codana albastra care se unduieste in fata ta. Aici, pe chei, este locul potrivit. Daca ai nevoie de un punct de reper aseaza-te cu fata la far. Cand vei pleca vei simti urma sarutului sarat al brizei care s-a strecurat pe buzele tale, fara sa intrebe, ca o indragostita.















Photos by LeP

Eticheta: foto
Tag: Rethymno, Creta, Zorba, cafenea

3 martie 2010

Muschi care se vad sau niciun 8 martie fara striperi

Inainte de revolutie unde intorceai capul vedeai scris: nicio masa fara peste oceanic. Dupa revolutie suntem invadati de reclame si afise. Unele ne amintesc de adevaratele cuceriri revolutionare: niciun 8 martie fara striperi.

                                                                                             Astfel de afise incep sa impanzeasca orasul inca de la sfarsitul lui februarie avand drept public tinta domnisoarele si doamnele indiferent de statut civil: casatorite, divortate, vaduve sau necasatorite. In ziua spectacolului sala e plina ochi. Urmasele Evei au inceput sa-si  faca un titlu de glorie din prezenta anuala la manifestarile cu muschi. Altele s-au naravit si nu mai asteapta trecerea unui an ci ii cauta pe domnii striperi, peste an, prin cluburi.

Spuneam odata (ce mare am ajuns daca citez din mine!): femeile nesuferite sunt mai nesuferite decat barbatii nesuferiti. Acum adaug: mai nesuferite decat femeile nesuferite mai nesuferite decat barbatii nesuferiti sunt femeile care baga bani in slipul striperilor. Le-ati observat vreodata? Sunt pline de ele ca vanzatoarele de la aprozar de pe vremuri. Acelea care purtau inele de aur pe toate degetele si basculau cu brutalitate cartofii cantariti in punga cumparatorului de parca ii dadeau de pomana. In fond, bine ca exista si astfel de femei, doar trebuie sa traiasca si purtatorii de muschi care se vad. Poate unii dintre ei au muschi si la creier? E posibil, dar uite ca nu reusesc sa-mi depasesc limitele. Nu pot sa-mi imaginez ca au si alti muschi in afara de cei care se vad.
 Text si foto: LePetitPrince

Eticheta: alte texte, foto
Tags: muschi, 8 martie, striperi, femei nesuferite, public tinta, naravit, revolutie, cuceriri revolutionare


2 martie 2010

Aventurile lui "Nu mi-e somn!"

Inainte de 8 martie, tovarasa de la camin ne punea sa desenem flori pentru mama. Nu ma omoram cu desenul dar o ascultam pe tovarasa - destul ca aveam conflicte cu somnul de la pranz care imi era profund nesuferit. In cele din urma, am reusit sa conving parintii printre lacrimi mari si dese ca "mie nu mi-e somn niciodata" si ca "stau ca un prizonier in pat si strang din ochi si somnul nu vine". Negresit, trebuia sa vin acasa inainte de somnul de pranz nu sa stau acolo pana ies ei de la serviciu ca "eu stiu drumul pana acasa si sunt cuminte."
Distanta nu era foarte mare dar caminul era situat in partea de sus a orasului. Pana la casa noastra trebuia sa cobor pe o strada in panta si apoi sa merg pe alte cateva stradute. Oricum, pentru niste pasi mici insemna distanta mare dar de teama somnului de pranz nu m-am plans niciodata. Masini nu prea erau si nici alte pericole dar stiu ca m-am trezit cu frate-meu mai mare ca vine sa ma conduca de la camin pana acasa. Asta doar un timp pana am facut un pact stiut numai de noi prin care el ramanea acasa sa se joace iar eu nu spuneam parintilor ca nu a venit. El, fiind mai mare, tinea cheia si deschidea usile, eu trebuia doar sa ajung acasa.

Odata tot am facut-o lata si l-am pus pe jar. In loc sa fac traseul obisnuit spre casa mi-am zis ca pana ajung parintii acasa am timp destul s-o iau pe ocolite. Nu mai tin minte exact pe unde am luat-o dar stiu ca am ajuns la un podet de lemn. De acolo a inceput sa fie captivant. Am trecut de el si la un moment dat asfaltul a disparut si m-am trezit pe iarba verde si moale. Mi-a placut acolo asa de mult ca am cam uitat de casa.
Ce spaima a tras saracul frate-meu cand a vazut ca nu mai vin! A dat de mine dupa o portie zdravana de alergatura. M-a gasit culegand floricele in cel mai senin chip cu putinta.

Tags: camin, acasa, floricele, podet, captivant, ocolite, alergatura, spaima
Eticheta: alte texte

Cand statisticile vorbesc...

...LePetitPrince spune multumesc!
Considerati ca ma aflu in fata vostra si va strang mana in semn de multumire pentru vizitele voastre, lungi sau scurte, dese sau rare, nu conteaza. Multumesc atat celor ce lasa comentarii cat si celor ce citesc fara a comenta. Mi-a facut placere sa constat ca pe langa vizitatorii din tara am primit cate o vizita din Texas, Chicago, Franta, Italia, Bruxelles, Spania, Grecia...prefer sa cred ca nu sunt identitati (IP-uri) false ci sunt oameni de pretutindeni care sfideaza distantele intalnindu-se deasupra unor randuri, apropiati de limba romana. Am remarcat si un cititor din Republica Moldova; vizita sa mi-a produs multa bucurie si il astept sa mai treaca ori de cate ori are ragaz.



De unde a aparut? Blogul a inceput sa ia initiative singur?
In limba lui un copac cu flori inseamna multumesc!


Eticheta: alte texte
Tag: multumesc