30 iunie 2010

Arc spre Papigo



Treci acest pod pe deasupra caruia se imbratiseaza crengile copacilor cu senzatia ca esti pe cale sa descoperi o lume misterioasa. Daca te opresti o clipa si privesti in dreapta si in stanga, esti pierdut. Nu te mai poti dezlipi, limpezimea de cristal a apei reflecta tot ce e in jur sporind frumusetea pura, salbatica a acelui loc.

Doar curiozitatea de a afla ce este mai incolo te mai urneste din acel colt de rai. Urmezi drumul de dincolo de pod, urci multe serpentine si ajungi in Macro Papigo, apoi in Micro Papigo, doua dintre asezarile cele mai frumoase ale Zagorochoria, regiune a Epirului (Grecia).

Am facut aceasta fotografie in 2009. O trimit la concursul organizat de Dan, aici.
Am numit-o "Arc". Poate imi sugerati si alte denumiri...

Am mai postat si aici cate ceva despre acest drum.
Daca va place fotografia, poate ma votati, e un concurs fara premii dar mi-ar placea sa castig.
Votul incepe dupa 4 iulie.

Eticheta: foto, drumuri

29 iunie 2010

Antoine de Saint-Exupéry, regele sublimului



Antoine, m-am intors in desert sa stam de vorba, asteroidul B 612 mai poate sa stea singur, daca nu erai tu nici nu era populat. Spun de asteroid pentru ca oamenilor mari le plac lucrurile complicate, daca le dai ce vor te lasa in pace si nu te mai intreaba nimic.
Si atunci putem sta de vorba, linistiti, noi doi.

Stiu ca ti-a placut, atunci, in desert. Altfel n-ai fi scris: "Mi-a plăcut întotdeauna deşertul. Stai pe o dună de nisip. Nu vezi nimic. Nu auzi nimic. Şi totuşi ceva străluceşte în această linişte".
Si mie mi-a placut in desert. Numai ca apusul de soare ma contraria. Nu era un apus ca toate apusurile, doar stii ca ma pricep, pe mica mea planeta doar trag scaunul si vad cate apusuri vreau. In desert, soarele dispare dintr-o data. L-am surprins... nu stiam ce sa fac cu fotografia. Acum stiu, totul se intampla cu un scop. Am facut fotografia ca sa am ce sa-ti ofer cand implinesti 110 ani. Antoine, de ce spun unii: "totul e în deșert"?

O sa-ti spun ceva, doar ma stii, sunt bagacios si intotdeauna am de facut observatii, si, de cand nu ne-am mai intalnit am devenit si cam sucit si cam prea sfatos - ramane intre noi. Ce voiam sa-ti spun? A, da: ce data de nastere rotunda ai, 29 iunie 1900! Si ce pompos suna numele tau: Antoine-Jean-Baptiste-Marie-Roger Foscolombe viconte de Saint-Exupéry.
Dragul meu viconte, esti rege, stiai? Regele sublimului.

Antoine, imi raspunzi la o intrebare? Una singura. Mai zbori?

Etichete: eveniment, alte texte, foto
Tags: Antoine-Jean-Baptiste-Marie-Roger Foscolombe viconte de Saint-Exupéry, Antoine de Saint-Exupéry, regele sublimului, desert, apus de soare

28 iunie 2010

Talent si netalent

Nu stiu daca am talent la a economisi, mai degraba inclin sa cred ca nu, dar incerc sa ma comport civilizat, sa nu fac risipa inutila. De-o pilda, la dus, inchid apa pana ma sapunesc (am invatat asta intr-o scurta calatorie in Austria - si asa prelungesc dusurile cu mult mai mult decat e nevoie, neputandu-mi refuza aceasta placere). Nu las sa curga apa inutil nici in timp ce imi perii dintii sau pana clatesc chiuveta atunci cand o curat cu cream cleaner.

De cand cu criza si politicienii netalentati am un motiv in plus sa economisesc, cred ca majoritatea dintre noi il are. Spun "politicieni netalentati" dar ar trebui sa precizez ce fel de netalent, caci, la facut avere pentru ei, se pricep al naibii de bine. Chiar ma intreb: fiind asa de talentati la a se imbogati, nu le-o fi greu sa faca tara tot mai saraca?

Pentru sinistrati, pe cont propriu

Incep saptamana cu un regret, nu pot povesti ce am facut, mai precis ce n-am facut, incerc sa nu imi mai amintesc, sa ma vindec.

Am facut si un lucru bun, am luat legatura cu cineva din zona sinistrata, am aflat ce-i acolo si am facut un colet cu haine care va ajunge prin posta la persoana respectiva care il va da mai departe unde e nevoie. E o picatura intr-un ocean fata de ceea ce e necesar sinistratilor, faceti la fel, luati legatura cu cunostintele voastre din zonele afectate de inundatii, ajutati-i pe oamenii aceia cu ce puteti, toti avem lucruri prea multe pe care le tinem degeaba si de care altii poate ca au nevoie. E mare durere si jale in tara, luati-o pe cont propriu, se poate trimite si asa.
Eticheta: Alte texte,

26 iunie 2010

Orasul PA - etapa 16

Tema: Bal mascat
Gazda etapei: Cristian
Multumesc gazdei, arbitrilor care mi-au citit textul si in special celor 4 arbitri care m-au votat (deci m-au inteles!)


Bal mascat in pielea goala (protest impotriva imitatorilor)

Orasul PA n-are gara ca orice oras. Trenurile nu opresc, ori le prinzi din mers ori le scapi. Eu am scapat cateva. Astazi trebuie sa prind trenul ca sa ajung la balul mascat din Orasul PA. Am pofta sa ma imbrac in crocodil. O sa tin secret, nu mi-ar placea sa mai fie un crocodil pe acolo! Sunt unii care iti fura ideea dupa care se mira: „O, si tu, tot crocodil?”. Cum adica „si tu”, cand tu m-ai imitat pe mine? Nu mai am chef sa fiu crocodil. Mi-a venit alta idee. Nu mai imbrac nimic. Acum sa te vad!

Eticheta: PA-uri, Link-uri, protest

Circ pe mamaliga

Proaspat iesit din temnitele patriei unde a fost tarat tam-nesam sub invinuirea de santaj, Dan Diaconescu, supranumit soricelul nazdravan sau micul mogul, anunta intrarea in politica.
Daca va face un partid, omul care ne-a obisnuit sa faca totul singur, are pe cineva in spate - asa cred; mai cred ca totul a fost pus la cale inca de la mutarea din garsoniera in sediul cel nou, mai spatios si desigur foarte costisitor.
Sunt partide care si-au jucat cartile, poporul e satul de politicieni si "performantele" lor, si, cum omul-televiziune are o popularitate deloc neglijabila ar putea fi o solutie pentru un joc nou. Dar ceva imi spune ca pe D.D. nu il intereseaza politica ci televiziunea si ar face orice ca sa faca rating. Si va face. OTV va oferi poporului circ iar poporul va manca circ pe mamaliga - ca de paine nu va mai avea bani.
Eticheta: alte texte
Tags: Dan Diaconescu, politica, popor, OTV, circ, mamaliga, paine, mogul, soricel, partid, televiziune, tam-nisam

25 iunie 2010

Numai prostii scriu astia in ziare!


Etichete: jucarele, foto

Scurta da' profunda

"Nimic din ce e omenesc nu mi-e strain" - a zis cineva si eu am reprodus (aproximativ) caci asta ma zgandare la ora asta. Dar mai mult ma zgandare sa rastorn citatul...ia sa vedem:
"Nimic din ce mi-e strain nu-i omenesc". Merge, fire-as sa fiu!
Eticheta: scurte da' profunde

Pe-aci ti-e drumul!

Pe-aci ti-e drumul, auzi chiar langa urechea lui dreapta, neaparat dreapta. Pe unde, pe unde? - se arata interesat desi n-avea niciun chef si stimulent de a mai urma vreun drum. Statea asa, intr-o doara, la marginea unui drum laturalnic si privea pe o harta idioata si indoita pe care o purta intr-un fel de ham care ii inconjura trupul de la vest la est, si nu invers, precizare deosebit de importanta pentru a arata, ca, pentru eroul nostru, soarele mai intai apune si apoi rasare.

Eticheta: PA-uri, scurte

24 iunie 2010

Nu stiu sa-mbatranesc

Dizarmoniile imi dau tarcoale, musca din cand in cand, aprig, odata cu timpul, care s-a saturat sa fie rabdator si da semne ca vrea sa fie mai mult decat il arata ceasul. Vrea sa-nsemne cum stie el. I-as da cu tifla dar nemernicul s-a obisnuit, l-as speria cu injuraturi dar nu stiu injuraturi care sa sperie. Nu stiu sa-mbatranesc si nu cred ca voi invata curand.

Sinistratii n-au ce manca si ce imbraca

A fost prapad, apele au daramat sau au luat cu totul casele oamenilor, autoritatile sunt depasite de situatie. Se vor face convoaie de ajutoare? De ce nu se mediatizeaza centrele unde putem dona lucruri pentru sinistrati? Ce facem, asteptam sau actionam? Cum?
Eticheta: scurte

Persoana tip buldozer

Cel putin o data, viata iti scoate in cale o persoana sigura pe ea, care calca apasat si nesimtit, asemenea "doamnelor" pe care le-am fotografiat pe o sosea oarecare din patrie, in timp ce asteptam sa se dea la o parte - ele mergand senine pe mijlocul drumului. De-ar fi numai calcatura! Buba e la personalitate. Persoana tip buldozer n-are indoieli, stari contradictorii, sperante, vise, mirari, idealuri, nici macar curiozitate. Crede ca le stie pe toate. Se simte minunat in pielea ei, nu stie, nu vrea sa stie ca in afara ei mai exista ceva. Daca i-ai cere sa-si aleaga un alter-ego, i-ar fi imposibil, asa cum imposibil ii e sa foloseasca pronumele personal la alta forma decat persoana intaia singular. Daca-ti iese in cale persoana buldozer, ocoleste-o, nu de alta, dar, siguranta nesimtirii ei te poate face sa crezi ca esti labil psihic.


Etichete: alte texte, foto
Tags: siguranta nesimtirii, buldozer, calcatura, personalitate,
indoieli, sperante, vise, mirari, idealuri, curiozitate, labil psihic.

23 iunie 2010

Cladiri din Bucuresti

Nu credeam ca Bucurestiul imi va fi drag, dar, iata, minunea s-a petrecut gratie farmecului cladirilor vechi pe care nu ma mai satur sa le privesc. Unele fatade zambesc improspatate





Mie imi plac cel mai mult cele pe care e prezenta patina timpului, poate ar trebui inventata o zugraveala speciala care sa o pastreze cumva...

Cladirea Marmorosch Bank - superba!



Pasajul Victoria

Auz de lup

Citesc si nu inteleg nimic. Incerc sa ma concentrez dar e imposibil. Soferul asculta radioul care prinde unde inconsecvent si pocneste cuvintele cand mai tare, cand mai incet. Imi pun mainile pe urechi si reiau. Tot mai aud radioul si nu doar radioul, toate zgomotele pamantului se urca pe mine! Sunt ca un lup care aude tot in padurea lui. Nu sunt in stare sa inaintez cu lectura. Nesuferitul auz de lup trage de mine in toate partile. Aha, de-aia nu citesc lupii!
Ma binedispune constatarea suficient cat sa ridic ochii din carte si sa caut ceva dincolo de geam reprimandu-mi un zambet. Camp, flori de camp, iarba. Imaginile se deruleaza cu viteza ca proiectate pe un ecran urias. Prin ochi intra tot felul de detalii care imi infig in minte franturi de ganduri, pana cand, devenite amorfe, pot fi inlocuite cu usurinta de o secventa bine conturata: episodul de surzenie. Cu ceva timp in urma o raceala puternica mi-a atacat auzul. Tin minte ca in loc sa ma ingrijorez ca nu mai aud, ma bucuram strengareste de linistea care se facuse dintr-o data.
Soferul a schimbat postul si acordurile unei melodii frumoase acopera totul. Ascult cu incantare. Ce bine ca lipsa de auz n-a tinut mult!

22 iunie 2010

Catedrala din Orasul PA

Orasul PA-etapa 15, tema: "Catedrala"
Gazda editiei: Dan
Nota speciala: tin sa-i multumesc gazdei acestei editii pentru mesaje, exactitate, elocventa.
Ii acord titlul de "cea mai profesionista Gazda din Orasul PA".



Tu stii
Imi dai tot, nu-mi ceri nimic. Iti ridic catedrala, departe de sutane, intr-un suflet inghesuit in muritor drept sau stramb, tu stii. Ma primesti la tine, cand mi-e rau, cand mi-e bine, tu stii. Unii imi arata casa ta dar eu stiu ca ea e pretutindeni. Calc si pragurile asa-ziselor tale case. Dupa ce vin eu, vii si tu. De cele mai multe ori ai chipul bunicului. Stiu alte limbi ce-i acela alean sau dor? Si, cati stiu a se lasa in afara lor si a veni, rar a veni, dezgoliti de naravuri, imbolduri, dorinte?
Eticheta: PA-uri
(Text expediat in orasul PA in 14 iunie, ora 15.03)

18 iunie 2010

Dușman

Scriam ceva despre un aliment dusman. M-am oprit cum fac ori de cate ori mintea mea, pusa pe sotii, ce-i drept, descopera cate ceva care trebuie numaidecat consemnat in blog ca sa nu fie privata omenirea de definitii geniale. So:
Dusman = un englez care face dus.
Eticheta: scurte da' profunde

Fragilitate

Nu prea stii ce sa faci in dimineata asta. Intinzi o mana, rasfiri degetele si o privesti: mana alba, angelica, cu degete lungi si fine. Te uiti in larg si vezi puzderie de ambarcatiuni.
"Ia sa scufund eu niste corabii!"
Apesi putin cu toate cele cinci degete pe varful a cinci catarge. Docile, corabiile incep sa ia apa. Daca n-ai fi marinimos le-ai lasa sa ajunga pe fundul oceanului. Dar nu poti sa le lasi sa se scufunde, asa, fara motive serioase. Asa ca le lasi in plata Domnului - adica a Ta. Corabiile se ridica usor si pleaca mai departe, in larg, fluturandu-si cu mandrie stindardele.
Etichete: alte texte, scurte

17 iunie 2010

Trafic cu sinceritate

Ti-a pus sufletul in palma si ti-a intins-o. Nu ca sa-i ciugulesti din ea ci ca sa-i dai un deget. Ti-e frica, cui i-ai mai dat, ti-a luat toata mana. Ceea ce a fost foarte grav pentru tine care te speli pe maini de toate. Cu o mana ti-e greu sa faci chiar si asta.
„Ia ce-ti ofer si nu-mi da nimic in schimb” - spune. Asa e bine? Masori, cantaresti. Inca te uiti intr-o dunga la palma intinsa in timp ce sufletul din palma s-a chircit cu genunchii la gura si a adormit in pozitia lui favorita.
Eticheta: PA-uri

T e r o r i s m

nimic mai simplu si nimic mai complicat
un sir de fapte arse impinse spre pacat
stiute, nestiute, spuse ori nerostite,
trecute-ntr-un sir lung de pandite ispite
nimic mai simplu si nimic mai greu
armura sa o-mpodobesc cu flori mereu
arunc in aer totul si o pornesc pe drum
sa fie doar tacere si pe deasupra fum.
Eticheta: poezii

16 iunie 2010

Si copacii se frang, nu-i asa?


O luam mereu de la capat, firesc, fara sa ni se para ca facem vreun lucru mare. O vreme o facem cu dexteritatea cu care un prestidigitator scoate iepurii din palarie. Hocus-pocus, un iepure! Unul? Da' de unde! Hocus-pocus! Inca unul! Si inca unul!...
O luam de la capat cu nonsalanta de nenumarate ori. Intr-o zi suntem KO. Incepe numaratoarea: 1, 2...la 3 sarim in picioare, si, ce facem? Ce stim cel mai bine: o luam de la capat. Dupa o vreme ne vine mai greu, dar, vrem. Si putem din nou. Apoi se intampla ca vointa se toceste si energia ne cam paraseste. Ne frangem?
Eticheta: scurte

Orasul PA - etapa 14 (fierbinte!)

Tema: Caldura Mare
Gazda etapei: Lady A.
Am primit 11 puncte de la 7 arbitri...WOW!
Calin zice ca am castigat etapa.


Caldura deşertului
Caldura din oras te strange de gat pana iti iese limba de-un cot. M-as muta la pol dar ceea ce nu cunosc ma sperie. Ma gandesc la tine, Ramses II. Ne-am intalnit la Luxor, in februarie. Afara erau 40 de grade, nepoluate, suportabile. Cand te-am vazut prima data m-au fascinat buzele tale senzuale. Nu puteam sa-mi desprind privirea de pe ele. Caldura de afara era suportabila. Cea dinauntru, nu. Ti-am atins picioarele. Numai acolo ajungeam, imensule. De ce se spune ca piatra-i rece? Deşertul s-a deşertat in mine.
Eticheta: PA-uri

15 iunie 2010

Parlamghinarii

Ca sa le vezi fetele adevarate trebuie sa-i privesti cand sunt obositi si isi pierd controlul. Azi noapte s-a transmis la tv direct de la Parlament pana spre ziua. Jovialitatea si autocontrolul disparusera la cei mai multi din parlamentari. Am vazut unul care s-a scarpinat putin in nas, apoi in ureche si dupa aceea a bagat foarte firesc mana in gura. Altul era deja cu mana in gura, isi musca o unghie. Era evident ca sunt plictisiti, obositi, ca putin le mai pasa, fie ce-o fi numai capul pe perna sa-l puna. Greu la deal cu boii mici! Cineva se uita peste umarul meu si ma contrazice. Zice ca-s mari. Mici sau mari, mi-au lasat un gust amar. Zici ca am baut ceai de anghinare. Ce-or face azi cu motiunea nu stiu. Stiu numai ca oamenii nu sunt la lucru, sunt la manifestatie. Si pe pensionari ii bate soarele in cap in timp ce protesteaza. Cred ca nu le mai pasa. Oricum sansele de supravietuire li s-au imputinat.
Etichete: scurte

14 iunie 2010

Orasul PA - etapa 13 (de cosmar)

Tema: Strada Ulmilor, gazda etapei: Ioana.
Dupa esecul din etapa trecuta, am cumparat arbitrii. Cu link-uri. Am primit 9 puncte si mai mult decat numarul lor ma bucura ca au venit de la 5 arbitri. Poate chiar le-a placut PA-ul meu:

Fiecare cu cosmarul lui
Locuiesc intr-un apartament dintr-un imobil situat pe strada Ulmilor, peste drum de faleza, chiar langa parcul din Orasul Electric, marginit de macadam intr-o parte si de cimitir in alta. Am plecat de pe scena tarziu, altfel as fi mers la o pizza la Citty Mall. Cand am ajuns in statia de langa semafor tocmai venise autobuzul. Nu puteam sa-l ratez, pana venea altul mi-as fi mutat mult si bine greutatea de pe un toc pe altul. Ce sa-i faci, avem si noi, femeile, un cosmar. Eu am doua. Celalalt ma asteapta in scara blocului.
Etichete: PA-uri, link-uri

12 iunie 2010

Cica...delfin!















Nu ma omor dupa decoruri de genul acesta. Au ceva nefiresc, la fel ca animalele sau pasarile impaiate. Unii le considera frumoase. Eu consider ca sunt exagerari.
Cica...delfin. Delfin verde. Cam ghebos. Si cu coada de sobolan. Ma rog, delfinul ca delfinul ...dar ladoaiele? S-a umplut Bucurestiul de ladoaie. Ca plantele s-au cam uscat.

Eticheta: scurte

10 iunie 2010

Piramiduta


Eticheta: foto

Bradul cu mantie

Nici un brad nu seamana cu celalalt. Dar cand l-am vazut pe cel din mijloc am ramas mult timp imbracandu-l in priviri admirative. Purta pe umeri o mantie. Era impunator si mladiu in acelasi timp. Nu stiu cat din farmecul lui poate fi comunicat de fotografie...eu m-am indragostit imediat, parca-l vad si acum.



Eticheta: foto, alte texte

Calup

-Samburel, stii tu ce-i acela "calup"?
Samburel stia chiar si cand nu stia. Gasea el o explicatie. Dupa ce s-a gandit putin mi-a raspuns:
-Sciu!
-Ce-i?
- E asaa, cand ti-e o foame ca lup.

9 iunie 2010

Orasul PA - etapa a zecea, tema: Parcul


Nedumerire

Pe locul unde se juca de obicei cu mingea, gasi, in loc de iarba, o platforma cimentata. „Nu-i nimic, stiu alt loc!”, gandi Georgel si porni sarind intr-un picior spre locul stiut. Acolo, surpriza: aparuse peste noapte o pizzerie. Iar langa pizzerie, o mare parte din parc era imprejmuita cu niste panouri. Dincolo de panouri incepeau terasele cu mici si bere. Georgel se opri nedumerit invaluit in fumul unui gratar pe care sfaraiau niste mici. Cred ca se gandea sa abandoneze mingea si sa se apuce de baut bere.

Eticheta: PA-uri
Nota: Acesta este PA-ul meu pe care am obtinut zero puncte - "gazda" a omis sa-l publice, i-am spus si l-a publicat ulterior, poate nici n-a fost citit.

Liniste, vorbesc cartile! - Bookfest 2010

Azi la 11.00 se va deschide Bookfest care se va incheia in 13 iunie.
Zilnic, intre orele 10.00 si 20.00 se va desfasura campania de strangere de semnaturi pe apelul: "Liniste, vorbesc cartile!" - actiune de promovare a cartilor si lecturii.

Alta actiune: strangere de carti. Puteti dona carti la "Cosul Salonului" pentru comunitatile de romani din strainatate si pentru centrele de copii orfani. Actiunea e organizata de Biblioteca "Ion Creanga" si de Asociatia Philos din Universitatea Bucuresti - Facultatea de Filozofie.

Eticheta: Eveniment

8 iunie 2010

Inainte de zbor



















Eticheta: foto

Condamnare (I)

Condamnata la visare, cu capul in cate-un nor,
Nu e loc de indoiala, negresit maine-am sa zbor
Condamnata-n veci la stele ori la lunecoasa luna
Sfidand soarele prin gene il port vesnic pe retina (*)

Ma intrec la zbor cu vulturi peste crestele semete,
La rasarit sau la sud, soarelui ii dau binete.
Indraznesc sa trec prin timpuri,
Duc cu mine-un dor si-un gand
Sobozesc valuri de visuri
Intre ceruri si pamant.

(*) Cand eram mica ma uitam in soare, voiam sa fiu mai tare ca el!

Mult timp am crezut ca pentru mine nu exista imposibil. Mi se parea ca pot orice, orice!
Visam enorm si mi-era tare bine, parca aveam aripi.
Am avut aripi mult timp.
Am scris poezia in perioada "cu aripi".
Exista pictura naiva, exista si "poezie naiva"?

Eticheta: poezii
Taguri: visuri, stele, luna

Paunul

Treceri


Primul cuvant, primul pas, prima zi de scoala, prima carte, prima iubire, primul copil, primul fir de par alb, primul infarct.
Eticheta: scurte

Cu perdea



Eticheta: foto

7 iunie 2010

Galbenele

Buna, eu sunt Steluta!



...si eu, si eu!



Eticheta: foto

5 iunie 2010

Cand muntele te cheama...(IV)

Unde am ramas? Parca mergeam pe muchia Vaii Albe...
(Uf, de s-ar incarca mai repede pozele ca sa termin drumul inainte de a adormi!)

...Si ajungem rupti de sete la izvoras. Daca ajungeti pe acolo sa nu va puneti mari sperante in el; bazinul de ciment pe care il vedeti in fotografie era plin cu apa statuta, firicelul de apa trece pe langa bazinul care ar trebui sa colecteze apa; ca sa bei, fie pupi pamantul, fie ai o sticluta si o lipesti de el sa strangi apa inauntru; si trebuie sa faci asta, e singurul firicel de apa de sub Costila



Ne-am potolit setea si am luat-o pe langa zidul cu memorie, un zid trist.



Si urcam...



si tot urcam...



si se apropie...



Din loc in loc, cate o urma de zapada netopita. S-a intunecat putin dar inca nu ploua. S-a luminat iar, e chiar senin, se vede Azuga in departare si alt munte dincolo de ea



Din poza in poza am iesit de pe traseu si pe unde am apucat-o urcusul a fost cam greu; erau locuri unde n-am reusit sa urc fara ajutorul mainilor ( ce s-ar face omul fara maini?). M-am tinut de ramurile arbustilor ca de niste coarde, n-a fost greu dar nici foarte usor, daca gaseam vreuna putreda m-as fi dus la vale fara drept de apel...Unde a fost mai greu am gasit niste prize bune: niste radacini ca niste manere ieseau din piatra exact unde trebuia. Meritau si ele o poza!



Printre copaci zaresc in sfarsit refugiul Costila agatat mandru la baza crestei Galbinelele



Dar pana la el trebuie sa cobor spre limba de zapada care se vede printre crengi si s-o traversez



Era destul de lata; m-am oprit si pe ea pentru a fotografia valea dar n-am lasat peisajul sa ma fure ca daca alunecam ajungeam prea in mijlocul lui



In fine, am trecut ... dincolo





...aproape de nori. Acolo esti rege peste Busteni, Sinaia, Azuga...



La picioare ti se asterne o frumusete care te lasa fara vorbe si te umple de recunostinta pentru creatorul ei. Ii multumesti ca te-a mai lasat sa ajungi.



Refugiul Costila, primitor cu cei ce respecta codul nescris al muntelui, se tine inca bine. Daca ai saci de dormit si tot ce-ti trebuie poti sa ramai peste noapte. N-a fost nevoie sa ramanem.








Norii au inceput sa se cam adune




A inceput sa picure, am bagat aparatul in rucsac si am grabit pasul. A trebuit sa-l scot din nou. Cand am privit inapoi, doua capre negre radeau de mine; printre picaturi am reusit sa prind in poza una din ele, pacat ca ma indepartasem deja cam mult pentru zoom-ul meu prapadit.





Si am tulit-o ca a inceput sa ploua ca lumea. Ne-am intors pe drumul bun (ca oamenii, hi!); de la izvor pana la vale ne-a plouat dar la adapostul pelerinelor nu am avut nici o problema.
Cand am ajuns mai jos ploaia s-a oprit asa ca am mai facut niste fotografii pe care o sa le postez candva ca doar n-or intra zilele in sac.
De jos din Busteni am pozat locul de unde veneam, cam innourat pe acolo...



Cam atat am facut intr-o jumatate de zi. Era sa scriu "va urma". Gata cu asta! Alta!

Cand muntele te cheama (1)
Cand muntele te cheama (2)
Cand muntele te cheama(3)
Etichete: Foto, Mediu, drumuri, munte
Tags: Costila, refugiu, munte, capre negre, Creasta Galbinele, catarat, izvoras, traseu