31 octombrie 2011

A venit toamna pe bloguri

Toamna si-a pus ochelarii pe nas, striga catalogul si pune absente bloggerilor ce nu raspund prezent la chemarea ei colorata frumos. Dar parca poti rabda sa fii absent?
Arunca toammna catalogul, nu ai nevoie de el!


28 octombrie 2011

Pachetul de nervi

- Draga, sunt un pachet de nervi, plec, tu mai ramai?
Colega de birou dadu din cap in loc de raspuns afirmativ.
Pachetul de nervi iesi.
Suflul strazii o izbi imediat, din plin: un barbat grabit a tamponat-o de era s-o doboare, o femeie a impins-o cu sacosile doldora de ceva rece si umed, niste tineri vorbeau si agitau mainile de era cat pe-aci sa-i dea una peste ochi...
Norocul ei era ca, pana acasa, avea de strabatut un drum destul de scurt, astfel incat ajunse inainte de a pati ceva cu totul neplacut.
Linistea din casa ii dadea de inteles ca era inca singura. Foarte bine, gandi. Pana ajunge barbat' su o sa faca un dus si o sa-si traga pe ea rochia de casa. Dupa ce avea sa faca aceste lucruri firesti o sa reuseasca sa se relaxeze, gandi, caci, era in continuare un pachet de nervi. 
Dupa dus isi imbraca rochia de casa care  se incheia cu o funda mare la mijloc, privindu-se in oglinda. Era inca usor incruntata, semn ca operatiunea de relaxare nu reusise.
Soneria suna tocmai cand terminase de innodat funda.
Acum era un pachet de nervi legat cu funda, ca un cadou.


Romantic Box
sursa foto

27 octombrie 2011

Epigrama - unuia care intoarce spatele regelui lui

De esti un Faradelege
Las pe altii sa o spuna
Eu iti spun una si buna:
E trist ca esti far'de rege.

26 octombrie 2011

Miercurea fara cuvinte si fara cauciucuri

Hei! Unde-ai pornit? Ti-ai schimbat cauciucurile?
Unii si le-au schimbat, au si d o v e z i.

24 octombrie 2011

Azi fara semne opritoare

azi alege sa fii un vers
e ziua ta si poti sa te rasfeti
alege-l pe cel mai usor
sa fie o boare
o iluzie de culoare
uite
scriu fara punct
sau alte semne opritoare
azi
as nimici tot ce opreste
accesul la pajistea fara margini
unde sa rontaim acelasi fir de iarba
si sa desenam din nori

20 octombrie 2011

Iubire pisiceasca


















O felina-ncantatoare, mult iubita de parinti,
A crescut numai in casa, (de la coada pan' la dinti),
Apoi a iesit in lume, frumusica si sfioasa
Intre lucruri diferite de cele aflate acasa.

Delicata pisicuta iute a fost observata
De motanii din vecini ce-o sorbeau din priviri toata.
Si, cum era primavara cu aer divin parfumat
Unul, mai cu experienta, pe urme i-a tot calcat.

Motanul, motan pragmatic, fara serenade multe,
A pus laba pe pisica fara ifose adulte,
Si-a tinut-o strans in labe cam lipsite de tandrete,
Gingasa cum era ea si plina de tinerete.

Apoi a crescut pisica si-au urmat mai multe runde
De iubiri de pisicuta, (nu stim noi cat de profunde)
Cert e c-a adus pe lume un lung sir de puisori
Niste gheme cu blanita ce strangeau din ochisori.

Motanii stateau la coada la pisicuta matura
Stapana acum pe ea, pe casa si batatura.
In jurul ei erau lupte intre motanii feroce
Ce se intreceau in gheare, in muscaturi si in voce.

Intr-o zi, in acea curte, a fost adus un motan
Tarcat, frumos si tanar - nu avea mai mult de-un an
Tigru in miniatura, puternic si frumusel,
Ce pan-atunci nu-ntalnise o tarcata ca si el.

Pisicuta cea frumoasa il privea cu-atentie
Si il accepta prin preajma fara vreo pretentie
Motanelul era dulce, sfios si topit de tot
Abia indraznea sa vina si s-o sarute pe bot.

A urmat o preafrumoasa idila adevarata
Si a fost tandrete multa, si-a fost dragoste curata,
El indragostit anume numai si numai de ea,
Ea traind un sentiment ce deloc nu cunostea.


Animalele au emotii, am mai spus-o, aici .
Cunosc bine pisicile, sunt niste fiinte extraordinare, as putea scrie o carte plina de povesti adevarate...
Poemul de mai sus e inspirat din viata unor pisici de apartament devenite pisici de curte.




19 octombrie 2011

Miercurea fara cuvinte la piata de peste

Carmen a dat tonul: l a  p i a t a.
Eu l-am luat si am ajuns cu el la piata de peste din Atena.
Fotografiile va vor furniza pofte si informatii (preturile sunt de acum doi ani).
In caz ca doriti sa dati o fuga la Atena sau oriunde in lume
va recomand cu caldura a g e  n t i a  d e  t u r i s m cu care am calatorit intotdeauna bine si ieftin - contact: ursultrubadur@gmail.com





18 octombrie 2011

Sa nu precupetim niciun efort...

Va amintiti de cate ori ni se spunea inainte de '89... "sa nu precupetim niciun efort"? Erau unii care ne tot dadeau lectii, n-as putea preciza despre ce. Majoritatea era asa tabacita de loviturile cu lemnul din limba activistilor incat discursurile lor nu doar ca nu erau deloc mobilizatoare ci efectul era invers...
Te apuca o lehamite de abia asteptai sa ajungi acasa sa dai drumul la un vinil capitalist sa te dregi putin. Apropo de vinil, o stire care v-ar putea interesa.

Si pentru ca  astazi "sa nu precupetim" m-a iritat tare de tot, m-am apucat sa-l disec: cine precupeteste? Precupetul. Definitie (cf. dexonline):
precupéț (precupéți), s. m.1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț.Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă). 

17 octombrie 2011

Epigrama - celui ce se cearta singur

Vorbeste muscand cuvinte cu furie
Ah, ce i-as spune si ce i-as face chiar!...
Dar tac; cuvinte imi arunca doar el mie
Nu vreau sa conversez cu un magar!

14 octombrie 2011

Entre charme d'autrefois et confort d'aujourd'hui: Hotel Plaissance

"Intre farmecul de odinioara si confortul de astazi"...
Asa este caracterizat Hotel Plaissance pe saitul propriu si imaginile vorbesc de la sine.
Nu mai stiu cum am ajuns pe acest sait dar stiu ca vizita virtuala m-a relaxat.
Mi se pare un hotel charmant cu imprejurimi incantatoare.
Merita sa-l retineti, cine stie, poate vreodata o sa ajungeti pe-acolo.

Nevinovatul - proza arhiscurta scrisa pentru concursul Codul Bunelor Mamifere

- Rostogol, recunosti fapta ?
- Nu sunt eu faptasul, onorata instanta! Cand se deschide usa, ma rostogolesc pe scari ca o minge, direct afara, in fata blocului. De altfel, sunt educat, n-as face asa ceva!
Rostogol, alb si pufos, cu o expresie de nedumerire pe chip, cu ochii umezi, era intruchiparea nevinovatiei. A fost achitat si lasat sa iasa. Indata, a tasnit pe scari si a coborat patru etaje fuga-fuguta. Doar la etajul intai, in dreptul unei usi anume, s-a oprit, a amusinat si a ridicat piciorul din spate - dupa o scurta ezitare, ce-i drept.
Apoi, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, a pornit mai departe dand vesel din coada si rostogolindu-se pe scari ca o minge.

Copilul s-a nascut viu, dar...

Cand a realizat ca fi-su e pitic, Separache care avea aproape doi metri inaltime, a inceput sa se indoiasca ca ii e tata, mai ales ca stia de legaturile Imaculatei, mama copilului, cu niste barbati mici de statura, si nu cu unul sau doi, ci cu sapte. Copilul se nascuse viu, deci dobandise drepturi, inclusiv in calitatea lui de fiu al lui Separache, doar ca acesta considera acum ca Art. 36 din Codul Civil ar trebui completat astfel incat un copil nascut viu sa beneficieze de drepturi doar daca se naste... intreg.

(Text scris pentru concursul de proza arhiscurta Codul Bunelor Mamifere, etapa a cincea).

13 octombrie 2011

Inelul de logodna

Isi privea mana micuta pipaind cu degetul mare inelarul pe care trona un inel ciudat, cam larg si cam gros pentru degetul delicat pe care se afla. Dar ei nu-i pasa, era inelul ei de logodna, cel mai frumos inel din lume.
Tesea ganduri cu repeziciunea unui zbor de pasare asteptata la cuibul ei de puisorii ce trebuie hraniti.
Si ar mai fi facut-o mult timp daca reveria nu i-ar fi fost curmata brusc:
- Ioana, am pus adineaori un surub pe masa, l-ai luat tu?
- Da tata, ti-l dau inapoi imediat, poftim!

12 octombrie 2011

Miercurea fara cuvinte

Daca eram intr-o barca, mai aproape de ratusca cea singuratica, i-as fi fotografiat oglindirea in apa lacului.
Asa... am numit aceasta fotografie "Solitudine".
Ce alt titlu i-ati pune?
De ce ne place sa ne "botezam" fotografiile?
Ce-ar fi sa nu le mai spunem poze sau fotografii, ci "oglindiri"?

11 octombrie 2011

Internetul si-a gasit Nasul

O veste pentru cei ce nu au aflat inca:
Radu Moraru, cunoscut realizator tv mai ales de pe vremea cand lucra la B1TV, si-a facut blog (il puteti gasi aici) si a afirmat ca are mare incredere in internet.
In ce fel, ce asteapta de la internet?
I-as pune si alte intrebari dar cand intra omul intr-un spatiu in care tu te afli mai demult nu-l iei la intrebari, ii spui bun venit si eventual ii dai un scaun.

10 octombrie 2011

Un scurt metraj grecesc transformat in reclama Cosmote



In varianta romaneasca ma deranjeaza elementul de premeditare - batranul avea caietul la el.
De asemenea, faptul ca batranul intreaba de mai multe ori e mult mai justificat si mai putin plat in varianta originala, in reclama batranul parca  o cauta cu lumanarea...
Voi ce credeti? 

Constatare

Cu cat inaintez in varsta sunt mai timid cu desteptii si mai indraznet cu prostii.

8 octombrie 2011

Reporter de Bucuresti

Pe o strada laturalnica din Bucuresti dupa care aproape incepe campul, pe care ajungi de nevoie caci altfel n-ai ce cata pe acolo daca nu ti-ai propus sa vizitezi blocuri gri, te asteapta o surpriza.
Stim toti cum sunt cartierele cu cutii de chibrituri asezate unele peste altele (asta e o formulare-cliseu dar cum sunt si reporteri adevarati care baga clisee la greu... sigur ca daca as fi pe un stat de plata as face niste eforturi!).
Stim si cum este imprejurul blocurilor gri - buruieni si garduri care le pazesc.
In ultima vreme lucrurile s-au mai schimbat, in jurul unor blocuri au aparut locuri verzi, aranjate frumos, dar ceea ce am gasit pe strada cu pricina arata o preocupare pentru frumos asa cum romanii, de regula, au numai pentru curtea proprie.
Nu sunt fan "pitici de gradina" sau alte chiciuri de ghips sau cauciuc, la mine daca nu-i mâta, cainele sau calu' (exagerez putin) slobod prin curte degeaba pui o caruta de pitici; dar mi-au placut aleile cu dale de piatra, casuta pasarelelor din copac si roaba de lemn.
Cel mai mult, insa, mi-a placut ca locul din fata blocului a fost tratat ca propria curte.

Sper ca fotografiile sa fie graitoare, dati click pe ele pentru a le mari sa vedeti mai bine, s-ar putea sa va placa...





7 octombrie 2011

Cand mananci, mananci, nu servesti masa

Din motive de zidarie, la un moment dat am chemat un nea zidar, cam indolent dar cu opinii clare.
Omul stia ce "se merita" si ce nu, ori ca "e destule d-alea" si "decat putine din cealalalte", ce mai, firoscos nevoie mare! Altfel un amarat ca toti amaratii, care manca de pe ziar.
Uneori, Nea Zidarul isi permitea sa manance de pranz la o bodega; atunci respectul de sine ii crestea brusc si nu mai spunea "am mancat" ci "am servit masa".
As fi putut sa-l intreb: "cum , bre, ai servit masa, esti si chelner?" dar l-am lasat sa se simta bine, sunt interlocutori pe care nu are rost sa-i corectezi.

Acest articol nu ar fi existat daca, spre surprinderea mea, n-as fi citit azi intr-un  blog remarcabil, cu articole scrise impecabil din toate punctele de vedere, ca autoarea, o jurnalista exceptionala, "a servit masa".
Asa se face ca mi-am amintit de zugrav si m-am gandit ca e timpul sa-l fac erou de articol.
Daca blogul meu ar avea traficul lui Z o s o, de pilda, ceea ce am scris aici ar insemna promovare pentru blogul cu pricina (am pus un link mai sus). Asa, nu e decat  ceea ce e, un articol pe un blog cu intentii bune, fara sanse de a fi citit de prea multi.
Intentia ar fi ca autoarea respectiva sa nu ramana cu un minus, (masa se ia, nu se da!) dar nu as vrea sa-i scriu un comentariu in acest sens desi nu cred ca mi-ar purta pica (cred ca e ca mine, eu n-as purta pica, dimpotriva - aviz amatorilor).
Inca mai ezit... sa-i las fetei la comentarii un link spre articolul meu?

Jocul cu pixeli

Tam-nisam m-a apucat sa personalizez mai mult blogul; asa ca: am desenat litere, am decupat (cut), am lipit (paste), am carpit (lipit pixeli de aceiasi culoare cu fondul peste care am lipit)...
Dupa sute de miscari si incercari aruncate la cosul de gunoi (recycle bin) a iesit ceea ce vedeti nou pe blog: un header in culoarea mea preferata.
Nu stiu daca blogul e mai aratos asa, (mie-mi place) dar am satisfactia ca e unic.
Pe net se gasesc o multime de headere "de gata", ai de unde alege si probabil ca gasesti si unul care sa te reprezinte dar mie nu-mi place sa iau din alte parti ce pot sa fac cu mana mea (si cu capul, sper - specialistii web-design sunt rugati sa nu faca haz pe seama mea!).
Jocul cu pixelii l-am inceput demult dar de data asta am depasit limitele unui joc, prea m-am incrancenat!
Nebunie curata!
Dar mi-a placut.

5 octombrie 2011

Curaj, nu gluma!












 





Am gasit o gaurica!
Ia sa bag un degetel
Si sa scormonesc nitel...
Am curaj, sunt baietel!


 Comentariu admirativ:
Ca sa faci asa ceva, chiar iti trebuie curaj... Daca gaura e rea si inhata degetelul?
Fiind miercuri, s-au adunat mai multi curajosi intr-un loc binecunoscut.

3 octombrie 2011

Promovare prin promovare

Mai in gluma mai in serios, eu nefiind in bransa de promovare-publicitate-reclama, am facut un banner pentru o agentie de turism, mica dar de folos pe vremea cand calatoream (acum o fac destul de rar din motive destul de financiare).
Numele agentiei este foarte ofertant pentru cine isi propune sa-i faca reclama, se numeste Ursul Trubadur.
 Mi-am propus sa desenez un urs simpatic si comunicativ.
Am desenat un cap de urs cu mausul si am dat o rima (ca am destule).

Ma uit la ce a iesit si ma intreb daca e un banner reusit.
De asemena ma intreb in ce masura poate promova un blog daca pe el se promoveaza produse sau servicii. Mai ca m-ar tenta sa aflu.