30 decembrie 2011

2012 pitit dupa usa

Deocamdata sta pitit, baga capul sa vada daca mai e mult pana ii vine randul, e cam timid, pare chiar natang cum sta asa ... Dar nu mai e mult si va fi in elementul lui, calare pe situatie, cu toti boii la caruta. Atunci sa-l vad!
 Se anunta un an greu. Sa-l escaladati cu bine!

28 decembrie 2011

"Ce mai faci?", altfel

Intotdeauna intrebam sau suntem intrebati "ce mai faci?" si raspundem sau primim raspuns: "bine", raspuns care de fapt nu spune nimic. Se cheama ca am conversat, tinem legatura, ne pasa unul de altul.
Poate ar fi cazul sa schimbam ceva, ce-ar fi sa intrebam, "ce nu mai faci?". Poate scapam de raspunsuri de genul: "bine", "fain, thanks!" "ca va!", "mieux!"...
In fond intrebarea "ce mai faci?" nu e un salut, cel putin pe meleagurile noastre.
Voi, miercurosi fara cuvinte, ce nu mai faceti?
De Carmen stiu, se plimba prin Dumbrava si face poze frumoase.
Am ales pentru astazi o fotografie facuta in Sibiu cu ceva ani in urma.
"totul e iluminare"

24 decembrie 2011

Mondialul

Traim intr-o lume plina de personaje mondene, de fapt asa-zis mondene, caci, mondenitatea presupune cu totul alte coordonate decat cele in care se incadreaza respectivele personaje. Sa faci o lista cu personajele mondene poate fi un lucru mai dificil decat a face una cu personaje mondiale.
Ce-mi veni acum cu listele? Pai ma gandeam asa: daca as face o lista cu personaje mondiale, as pune in capul listei pe Mos Craciun.
La multi ani!

23 decembrie 2011

Ananas si ciocolata chinezeasca

Februarie '89.
Copilul se juca pe covor.
- Uite mama, am facut o gradina cu pomi, totul automat. Apesi pe buton si pomii fac ciocolata chinezeasca si ananas adevarat.
Dupa o serie de apasari, taraituri si bocaneli, se intampla: pomii faceau ananas si ciocolata chinezeasca.
Deodata zgomotele au incetat si copilul a devenit serios.
- Mama, eu cred ca ananasul e asa bun fiindca nu se gaseste!

Decembrie 2011
Magazinele sunt pline de ananas si ciocolata.
Unii copii mananca des, altii isi imagineaza ca au o gradina cu pomi care fac de toate; acum isi pot imagina mult mai multe feluri de ciocolata...

22 decembrie 2011

21 decembrie 2011

Miercurea fara cuvinte - purcelul cu buline

Prietenul cel mai bun al omului e cel care ii da mancare... Oare?
Porcul Cel din fotografie nu e deosebit doar fiindca are buline ci si fiindca e unul foarte, foarte norocos.
In afara de firescul noroc porcesc are norocul ca va muri de batranete, caci, e foarte iubit. Cel care il are in grija nu ar putea niciodata sa-si manance prietenul...
Alti prieteni ai omului, aici.

19 decembrie 2011

Prepelita pentru Leo (postare personalizata)


In prim plan e una din cele sapte prepelite - lot experimental.
Le-am studiat circa o luna (posibil sa ma fi studiat ele pe mine).
Concluzii: blande, mai inteligente decat par, linistite, scot sunete placute, cocoselul e mai mare, mai deschis la culoare si cu o privire cercetatoare.
Le-am pozat si le-am mancat.
Sper sa treci pe aici, Leo.

Din cand in cand campurile ard




16 decembrie 2011

Colt de suflet serbad

Unde se duc visele neimplinite, cand se duc? Nu cumva intr-un colt al sufletului de unde au venit?
Intra, zavorasc poarta dupa ele, trag jaluzelele si se pun pe sapat.
Nu intotdeauna viata se termina cu moartea. Uneori se termina cand renunti sa visezi.

15 decembrie 2011

Copil cu minte

 - Mama, de ce nu am gasit niciodata in ghete o nuielusa?
- Probabil pentru ca Mos Nicolae crede ca esti un copil cuminte.
- Si,... sunt? - intreba copilul cu un glas in care se putea deslusi o oarecare teama de raspuns ( stia el ce stia!).
Dupa o scurta ezitare, mama raspunse cu siguranta:
- Esti un copil cu minte!
De aceeasi parere trebuie ca era si Mosul de vreme ce an de an il trecea pe lista copiilor cuminti si ii aducea dulciuri si jucarii.

Tot despre copii cu minti, aici.

14 decembrie 2011

Desert cu fructe




Se culeg vara.
Se pun la congelator vara.
Se consuma iarna.

Sau:
- se pun la fiert cu zahar si apoi se strivesc intr-o sita ca sa scapi de seminte, (vara).
Se obtine un gel care pastrat in borcan se poate folosi la prajituri si torturi, (iarna).
In afara de gustul dulce-acrisor care face desertul deosebit, gelul respectiv da culoare fabuloasa dulciurilor mai ales folosindu-se langa alb (glazura, frisca).

Sau:
- se coc vara
- se fotografiaza, vara.
- se pun pe blog, iarna
- se pune link-ul la Carmen, iarna.

13 decembrie 2011

Somnul ne face egali

Somnul ne fura oricata rezistenta i-am opune sau oricat am fi de insomniaci.  N-avem incotro, pana la urma ajungem in lumea somnului, cea mai buna dintre lumi. Adormim si abandonam tot, nu mai avem nimic de cantarit sau demonstrat, nu mai suntem sensibili, mai sensibili, nu ne mai poate face nimeni sa suferim.
Somnul ne face egali. Ca moartea.

 Cu ceva ani in urma, cand am ascultat-o cantand la Eurovizion pe Malina Olinescu, ochii mi s-au umezit.
Vocea ei parca iesea din cea mai fina coarda de vioara.
Regret enorm ca a amutit pentru totdeauna.

12 decembrie 2011

Cuiva care se crede geniu

Nu esti un geniu, nu-i un pacat.
Nas la purtare aveai de luat
Si ti l-ai luat, nefondat:
Nu-i decat un nas infundat.

alte epigrame (incercari)

11 decembrie 2011

Doua ganduri mititele si inca unul in paranteza

Duminicile pufaie, zilele lucratoare gâfâie.


Duminicile dorm precum copii, zilele lucratoare dorm ca adultii.


(In zile lucratoare sunt Micul Print, duminica sunt Mititelul Print)

10 decembrie 2011

Tocaiala de pe tavan

Pe vecinii de deasupra ii cunosc fara sa fi vorbit vreodata cu ei sau cu altcineva, despre ei.
Vecina se trezeste la 5 dimineata si face pasi marunti si desi prin toata casa: toc-toc-toc-toc; din cand in cand, tocaiturile se opresc si se aude zgomot de ligheane trantite sau oale desconsiderate; asadar vecina e o femeie maruntica si harnica.
Pe la 6, tocaiturile dese si ascutite se imbina cu tocaiturile mai rare si mai apasate ale vecinului.
Vecinul iubeste sa manance snitele dimineata. Vecina bate snitele si in timpul asta vecinul bate cuie sau face gauri in pereti cu bormasina. Dupa ce iau masa, vecinii fie muta mobila fie fac anumite munci neidentificabile dupa bufnituri, trosnituri sau scartaituri.
Uneori, rar,  nu se mai aude nimic din apartamentul vecinilor de sus.
Linistea nu dureaza mult. Ala micu se prinde ca e singur acasa si de fericire se da de-a dura pe podea. Sau poate vrea sa se faca fotbalist si exerseaza cu mingea.

8 decembrie 2011

Forme perfecte in golful Kotor

Astazi, nu stiu de ce, as fi postat o poza de vara, cu palmieri, mare... 
Cautarea m-a dus la fotografia de mai jos, cu vapor (fara palmieri).
M-a retinut mult aceasta fotografie, m-am adancit cu totul in ea si mi-am amintit momentul cand am facut-o. Are atatea forme, straturi, e ca o poveste perfecta. (Am semnat-o transparent ca sa n-o stric).
Sper sa va placa. 
 fotografie din golful Kotor - Muntenegru

7 decembrie 2011

Micul Print fata cu Micul Trianon din Floresti de Prahova - o comoara ce ar trebui dezgropata

"O mai fi fabrica aia de anvelope?" E o intrebare pe care mi-am pus-o ori de cate ori m-am aflat in apropiere de Floresti, despre care stiam doar atat, ca are o fabrica de anvelope.
Tam-nisam, m-am dus dupa raspuns.

Deviez din drumul national. Monstrul cenusiu se zareste undeva in departare. Pare intreg dar nu-mi dau seama daca mai e viu. Trebuia sa fumege gros si negru, cred. Am deviat degeaba, tot n-am un raspuns. Nu-i nimic, vad ce-i pe aici.

Floresti. Localitate mai anosta n-am vazut de mult. Inaintez pe soseaua marginita de case saracacioase, apoi dau de niste blocuri jalnice ca dintr-o colonie parasita. "Te pomenesti ca sunt locuite...". Incerc sa vad o lumina la vreo fereastra. Nu vad, inca e lumina afara. Dar nu pentru mult timp, mai merg mult? Mai ales ca nu gasesc raspunsuri... In schimb fac rost de alte intrebari. Cum or trai oamenii aici? Ce muncesc? Ce mananca? Nu vad magazine... A, uite unul.

Inaintez. Pe o parte a soselei apare un zid. Pare vechi dar nu istoric. E gaurit din loc in loc. Astept sa se termine. Gluma se ingroasa, soseaua duce pe langa zid mult si bine. Ceva de dincolo de zid imi atrage atentia. Vad din mers o minunatie. Doamne, ce e aici?  Opresc. Ma uit peste zid. Ceea ce vad ma face praf. M-am teleportat in Franta fara sa stiu? Nu, acela nu e in asemenea hal! Chiar si asa, in paragina, cladirea ma impresioneaza puternic. Impune. Emana o tarie  anume. In stanga palatului e un turn peste care asfintitul isi toarna culorile blande. Nu gasesc o poarta iar gaurile le-am lasat prea in urma. Noroc ca zaresc peste zid! Se insereaza. Sper sa iasa o poza frumoasa. O sa vin odata sa caut poarta sa vad mai de-aproape aceasta capodopera de arhitectura...

Pe marginea drumului niste oameni fac autostopul. De obicei nu opresc dar acum am un interes. Ii duc o bucata de drum si aflu: fabrica functioneaza, a luat-o Michelin, (ce bine!); cladirea e Micul Trianon si e construit datorita lui Grigore Cantacuzino; in timpul liber localnicii fac gratare in curtea palatului.

Cred ca francezii aia de la Michelin s-ar oftica daca Romania ar avea o bucatica de Versailles!... Cum ar mai fi Floresti un loc prapadit cu forta de munca ieftina? Mai bine o tai mai repede de aici pana nu se ia saracia dupa mine!


 
















(Am gasit in Formula-As un articol generos despre Micul Trianon de la Floresti; merita citit, apasa aici).
Am amintit pe blog si despre alt palat al lui Cantacuzin-Nababul, aici.

1 decembrie 2011

Icoane. De ce iubesc Romania

- No, dati-va dupa masa!, spunea bunicul.
Si ne dadeam. Pe locurile de langa bunic, unul in dreapta altul in stanga, era bataie, fireste.
Apoi se ridica in picioare bunicul si impreuna mainile.
- Tatal nost care esti in ceriu...
Saream in picioare si noi, copiii, impreunam mainile si ne faceam rugaciunea.
Apoi mancam dar nu-l scapam o clipa din ochi pe bunicul gata sa inhat vorbele lui de duh. Mereu scornea ceva bunicul si eu atat asteptam!
Bunica luptandu-se cu aburii mesteca in oalele ei minunate, nebagata in seama.

- No, acum sa te gaţi sa merem la beserică, spunea bunicul, bunicii, imbracandu-se el insusi.
Isi punea camese alba, pregatita din timp de bunica, apretata si calcata cu tiglazaul pana statea tapana, costum negru si palarie neagra, toate aduse rand pe rand de bunica care le stia rostul.
Bunica, muncita si obosita de peste saptamana se aseza pe lavita si incepea sa-si ia hainele bune, o fusta neagra din catifea groasa, si un caput de asemenea de catifea neagra. Isi punea bunica pe cap un chistinau de panza neagra, si peste el alt chistinau mai mare si mai frumos, cu ciucuri. Cand venea de la biserica il punea la locul lui intr-un cufar misterios cu sertare care se trageau greu. Era catifelat chistinaul bunicii.

update 15.03.2016 - chistinau de janilie - asa se cheama chistinaul pe care il purta peste cel de panza;
cufarul misterios se cheama coastan, nu as fi crezut atunci cand trageam de sertarele grele ca o sa uit... bine ca nu de tot! Asa ca am completat lista cu cuvinte dragi.

30 noiembrie 2011

Ipomoea

doua zorele


fuga cu link-ul la Carmen


26 noiembrie 2011

Cu susan sau cu mac, tot un drac

Mi-e foame. Ajung la covrigarie si din fericire nu am in fata mea decat vreo doi oameni.
Imi vine randul, cer cu nerabdare un covrig punand leul pe tejghea ca sa reduc cat mai mult timpul pana-l primesc.
In loc sa-mi dea covrigul ma intreaba de care vreau.
Cu gaura de aur! Cum de care vreau?
Realizez intr-o fractiune de secunda  ca sunt de doua feluri, cu mac si cu susan.
"Cu ce-o fi", zic.
Vanzatoarea se blocheaza si ca s-o deblochez optez repede "cu mac" (are o silaba pe cand "susan", doua).
Imi da cu susan. O tampita, eu voiam cu mac.

25 noiembrie 2011

Adela recita frumos

Cine poate si vrea e poftit s-o auda mâine, 26 noiembrie, orele 13,00, la TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS, în spaţiul 3.20, standul 103, aproape de Ceainăria Gaudeamus, unde profesorul Cristi Şerban îşi va lansa cartea ,,Nestemate duhovniceşti” vol.II .
Eu am ascultat-o pe Adela recitand si de atunci as vrea sa nu se mai zica "recitand" ci poezind.
Adela recita ca si cand ar canta.

24 noiembrie 2011

De la banca de piatra la parlamghinari


Am fotografiat banca de piatra fiindca imi plac lucrurile de piatra.
Acum, gasind fotografia mi-a venit o idee: daca scaunele din Parlamentul Romaniei ar fi de piatra, parlamentarii, - pe care intr-un articol din 2010 i-am numit parlamghinari, (am ingrosat cuvantul fiindca sub el se afla linkul care duce la acel articol), - ar adormi mai greu in scaune, fiind ele mai tari si mai reci, deci, mai putin confortabile.
Si pentru o eficacitate si mai mare, ar trebui ca scaunele sa nu aiba spatar. Nu doar fiindca e mai greu sa adormi cand n-ai pe ce sa te sprijini ci si pentru ca lipsa spatarului i-ar "ajuta" sa stea stramb.
La ce bun sa sada stramb?
Pai decat sa sada drept si sa judece stramb, mai bine invers.

23 noiembrie 2011

Para si gutuia - scurta poveste cu talc

După ce suratele lor disparusera una cate una, pe raft au rămas o para si o gutuie. Acum, era loc destul pe raft dar gutuia părea ca nu încape de para cu toate ca acesta n-o deranja cu nimic, fiind dulce si moale de felul ei.
- Uite ce e, spuse gutuia, mai acră ca de obicei, nu-mi convine ca ma imiti!
- Eu? - se mira para, care se pată uşor intr-o parte, de frica sa nu ajungă la ceartă cu gutuia cea tare.
- Chiar tu, nu vezi? Erai verde si acum esti galbena, ca mine.
Para se privi si ii dădu dreptate, dar ce era sa facă? Nu era vina ei ca din verde si tare devenise galbenă si moale. Auzind vorbele gutuii se inmuie si mai tare, ceea ce o făcea sa presupuna ca n-o va mai duce mult, o para atat de moale fiind numai buna de mancat.
Presupunerea perei s-a adeverit: chiar a doua zi para  a disparut de pe raft.
Gutuia, rămasă singura, începu sa simtă lipsa perei si sa se plictiseasca îngrozitor.
Cu timpul deveni tot mai mofluza si se chirci de parcă ar fi vrut sa dispară înainte de a-i sosi sorocul de a fi mancata.


21 noiembrie 2011

Sensul propriu si al figurat - exemplificare (in versuri)

Tare de cap (la propriu), sa fii, nu-i rau,
Mai greu se stramba capul tau
Daca-l izbesti de obiecte dure
Sau dai cu el in vreun copac, in padure.

E bine sa fii tare de cap si la figurat,
Orice ai fi, om simplu, print sau imparat.
Tare de cap, adica, intelept -
Un om ceva mai mult destept,
In orice caz nu unul "greu de cap"
Asta-i cam rau sa fii, ai chiar un handicap.

18 noiembrie 2011

E cool sa fii cool, dar, ce e cool?

Ai fugit dupa tren si l-ai prins? Cool!
Ai fugit dupa tren si nu l-ai prins? Cool!
Pe vremea mea se spunea "traznet" sau "bomba" dar cu rost, nu iac-asa, sa te afli in treaba.
De fapt nimeni nu poate preciza cu exactitate ce e cool si ce nu.

17 noiembrie 2011

Descrescendo crescendo

Azi vreau versuri rotunde
Va trebui sa imprumut
Ale mele au pinteni
Pintenii inteapa
Se opintesc
Zic nu.
Vreau
Sa zic da
Sa dau voie
Sa nu gandesc
La vreo consecinta
Nu vreau sa am constiinta.

16 noiembrie 2011

Pictorul si atelierul lui dintre ziduri vechi

 
Era intuneric, atelierul era luminat si se vedea inauntru. Intreaga atmosfera ma atragea intr-un fel magic si mi-am lipit capul de geam ca sa vad mai bine inauntru. Am inghitit cu ochii cat am putut si am scos aparatul de fotografiat sa iau si pentru acasa. Pictorul era inauntru si m-a observat. A iesit, mi-a zambit. Usor incurcata, i-am cerut voie sa-l fotografiez. Cred ca am avut emotii, n-am reglat prea bine aparatul... Insa, asa cum au iesit, pozele isi fac treaba: imi amintesc de o vacanta intr-o tara uimitoare si de o imprejurare ce a avut farmecul ei.


 Pentru miercurea fara cuvinte, fotoreporterul lui peste prajit.

15 noiembrie 2011

Balconul cu pricina

Adesea, in drumurile prin Bucuresti fac poze si exercitii de imaginatie privind cladirile vechi - preferatele mele sunt cele cu balcoane.
 Aceasta activitate nu este lipsita de pericole deoarece s-ar putea sa-mi aduca un cucui, daca, cu ochii pe pareti, ma ciocnesc cap in cap cu cineva care face acelasi lucru.
De la blanaria cu balcon iesim (din nou) in bulevard si o luam frumusel la vale.
Trecem de rond si cu ochii pe Universitate dam de balconul cu pricina.  Pe care il tragem in poza, cum altfel?

14 noiembrie 2011

Voi fi din nou Mos Craciun

Ca un veritabil Mos Craciun, am inceput sa strang din timp cadouri pentru cei dragi - care sunt intotdeauna cuminti. 
Cand ai bani e simplu, le cumperi.
Cand nu ai bani e placut, le "fabrici".
Te apuci de tricotat, pictat, inventezi si faci lucruri cu mana ta. Duci lucrul la capat cu rabdare si placere pentru ca iti imaginezi momentul cand vei oferi darul. Acel moment va fi o singura data aievea dar in gand poate fi de un numar nelimitat de ori. Cu bucuria aferenta.

11 noiembrie 2011

Masinoacele de altadata. Rechinul Volga si Popeda-Bopeda

Masinoacele rusesti de altadata parca ranjeau. Volga imi parea un rechin. Popeda avea si ea un ranjet dar nu atat de larg precum Volga. Din Volgile negre coborau oameni mari imbracati in costume in general inchise la culoare. Intr-o zi am realizat ca Volgile si Popedele au disparut de pe soselele patriei. Prin anii 80 nu cred ca mai erau. Moskviciurile inca mai zdranganeau pe sosele cand a aparut Lada, un masinoc mai de anii '80.  Poate ca se mai gaseste si azi cate un Moskvici ruginit in vreo curte sau pe vreo tarla a nimanui. Eu am gasit acasa la parinti  o Volga o jumatate de Volga,  intr-o fotografie de epoca ... "de aur".

10 noiembrie 2011

Mai aproape digestia decat partia

Ce-mi aud urechile? All inclusive pe Valea Prahovei?
Cand ai un hotel la munte, care munte e strabatut de partii, nu se poate ca facandu-ti reclama sa nu recurgi la chemarea la ski, sanius, miscare in aer liber in general. Foarte bine, e dreptul hotelierilor, numai ca asta se cam bate cap in cap cu all inclusivul. E de la sine inteles, cine se duce la munte pentru a sta pe partie nu are nevoie de all inclusiv. Un hotel cu schiori avea un aer aparte, odata cu introducerea all inclusivului o sa se "polueze" cu romanasii "hai la munte sa mancam". Si asta nu e cel mai rau lucru. All inclusivul e destul de corupator.

9 noiembrie 2011

Miercurea fara cuvinte - apa noastra cea de toate zilele

Cat de pura e apa plata pe care o cumparam?
De unde provine?
De ce unele etichete nu prevad toate elementele de identificare ale produsului?
Iata mai jos ce elemente trebuie sa contina o eticheta, alaturi de denumirea produsului.


Cate marci de apa au astfel de etichete?
Cand eticheta e "muta" ce putem sa credem despre felul cum isi asuma raspunderea pentru calitatea apei unii care iau bani pe ea?

Postarea de azi e din categoria "apa" deschisa acum doua zile.
Daca miercurosii fara cuvinte pun umarul ideea ca ar trebui sa bem apa curata nu se va duce pe "apa sambetei* .
Vreti sa beti apa curata?
Nu lasati raspunsul aici ci la postarea de luni.


*Despre Apa Sâmbetei se spune ca era un râu cu apa care fierbea toata saptamâna mai putin sambata

8 noiembrie 2011

Eu tot cu apa

Ca ieri, eu tot cu apa am treaba, caci apa suntem, noi, oamenii (cam 70%).
Pana sa bem apa potabila de la robinet conform dorintei mele utopice, recunosc, bem apa plata din bidoane de plastic pe care le cumparam cu spor.
Pe unele etichete scrie ca apa provine din izvoarele subterane captate in diverse locuri. Asa o fi?

Mi-ar placea ca jurnalistii de investigatie (blanda) sa verifice cum ajunge apa in bidoane, pe fiecare fel de apa plata in parte, si, dupa un timp, sa citesc un material cu titlul: "Pe urmele apei din bidoane" sau cu ce titlu o fi, ancheta sa fie!
Daca as avea mijloacele necesare (o legitimatie si niscai bani de drum) mi-ar placea sa fac aceasta investigatie si as face-o cu mare interes. Am o banuiala cum ca beau apa de la robinet crezand ca beau apa de izvor. Si mai am banuiala ca n-a testat nimeni daca apa izvoarelor de la care se incarca bidoanele, in cazul fericit ca totusi se alimenteaza de la izvor, e pura microbiologic.

7 noiembrie 2011

Vreau apa curata la robinet - petitie on-line

Azi ma roade gandul ca in loc sa beau apa de la robinet beau apa de la bidon, Dumnezeu stie de unde provine si asta!
De multe ori nu beau, pana cumpar bidonul - o cheltuiala care ar putea lipsi daca as trai, de pilda, in Austria.
Nu traiesc in Austria, ce e de facut?
Ce face romanul cand crede ca rezolva ceva? Demareaza o petitie on-line.
Petitia mea se va numi: "Vreau apa curata la robinet!". 
Cine doreste acelasi lucru sa scrie la comentarii: "Vreau apa curata la robinet!".
Intr-o zi s-ar putea spune: "Romania - o tara cu apa potabila la robinet". Asta da brand de tara!


postari din categoria mediu
postari din categoria natura
 

5 noiembrie 2011

Peisaj urban

Uneori se intampla: orasul nu-ti mai pare infernal si asteptarea la semafor iti da prilejul sa constati ca marele oras ti-e drag, soarele tine cu tine si face frumos pe cladiri, luminile si umbrele iti dau imboldul sa parasesti timpul in care te afli, nostalgiile dau navala, esti cu cursurile sub brat si pletele in vant, esti taman in zona care trebuie...
Zona e binecunoscuta chiar si nebucurestenilor si in fotografie sunt cel putin doua repere extrem de vizibile. Asadar, unde am facut fotografia?

4 noiembrie 2011

Catelul si xeroxul

Ca sunt destept e neindoios. M-am uitat atent si am priceput imediat cum face. Pune hartia sub placa aia mare, o lasa in jos, apasa pe buton, iese hartia.
Bine c-a plecat omu'! Ia sa vedem! Pun coada, las capacul peste ea,... acum trebuie sa apas pe buton. Nu ajung, ham! Nu ajung din cauza ca tin coada acolo. Stai putin! Intai apas pe buton si dupa-aia ma asez, asa o sa reusesc sa-mi trag coada la xerox.

2 noiembrie 2011

Rodul viei - miercurea fara cuvinte (multe)

Pana sa fie vin, sunt struguri, am gasit unii frumosi, aici.
Apoi e mustul, care poate ramane asa mult si bine daca vrea el si e ajutat putin - pus la congelator.
E dulce si bun mustul dar cui nu-i place sa savureze un pahar de vin vechi?


1 noiembrie 2011

Plecate la iernat

Lacul Herastrau e pustiu acum. Pasarile fost adunate si duse la iernat.
Le-am fotografiat din timp, insa.




31 octombrie 2011

A venit toamna pe bloguri

Toamna si-a pus ochelarii pe nas, striga catalogul si pune absente bloggerilor ce nu raspund prezent la chemarea ei colorata frumos. Dar parca poti rabda sa fii absent?
Arunca toammna catalogul, nu ai nevoie de el!


28 octombrie 2011

Pachetul de nervi

- Draga, sunt un pachet de nervi, plec, tu mai ramai?
Colega de birou dadu din cap in loc de raspuns afirmativ.
Pachetul de nervi iesi.
Suflul strazii o izbi imediat, din plin: un barbat grabit a tamponat-o de era s-o doboare, o femeie a impins-o cu sacosile doldora de ceva rece si umed, niste tineri vorbeau si agitau mainile de era cat pe-aci sa-i dea una peste ochi...
Norocul ei era ca, pana acasa, avea de strabatut un drum destul de scurt, astfel incat ajunse inainte de a pati ceva cu totul neplacut.
Linistea din casa ii dadea de inteles ca era inca singura. Foarte bine, gandi. Pana ajunge barbat' su o sa faca un dus si o sa-si traga pe ea rochia de casa. Dupa ce avea sa faca aceste lucruri firesti o sa reuseasca sa se relaxeze, gandi, caci, era in continuare un pachet de nervi. 
Dupa dus isi imbraca rochia de casa care  se incheia cu o funda mare la mijloc, privindu-se in oglinda. Era inca usor incruntata, semn ca operatiunea de relaxare nu reusise.
Soneria suna tocmai cand terminase de innodat funda.
Acum era un pachet de nervi legat cu funda, ca un cadou.


Romantic Box
sursa foto

27 octombrie 2011

Epigrama - unuia care intoarce spatele regelui lui

De esti un Faradelege
Las pe altii sa o spuna
Eu iti spun una si buna:
E trist ca esti far'de rege.

26 octombrie 2011

Miercurea fara cuvinte si fara cauciucuri

Hei! Unde-ai pornit? Ti-ai schimbat cauciucurile?
Unii si le-au schimbat, au si d o v e z i.

24 octombrie 2011

Azi fara semne opritoare

azi alege sa fii un vers
e ziua ta si poti sa te rasfeti
alege-l pe cel mai usor
sa fie o boare
o iluzie de culoare
uite
scriu fara punct
sau alte semne opritoare
azi
as nimici tot ce opreste
accesul la pajistea fara margini
unde sa rontaim acelasi fir de iarba
si sa desenam din nori

20 octombrie 2011

Iubire pisiceasca


















O felina-ncantatoare, mult iubita de parinti,
A crescut numai in casa, (de la coada pan' la dinti),
Apoi a iesit in lume, frumusica si sfioasa
Intre lucruri diferite de cele aflate acasa.

Delicata pisicuta iute a fost observata
De motanii din vecini ce-o sorbeau din priviri toata.
Si, cum era primavara cu aer divin parfumat
Unul, mai cu experienta, pe urme i-a tot calcat.

Motanul, motan pragmatic, fara serenade multe,
A pus laba pe pisica fara ifose adulte,
Si-a tinut-o strans in labe cam lipsite de tandrete,
Gingasa cum era ea si plina de tinerete.

Apoi a crescut pisica si-au urmat mai multe runde
De iubiri de pisicuta, (nu stim noi cat de profunde)
Cert e c-a adus pe lume un lung sir de puisori
Niste gheme cu blanita ce strangeau din ochisori.

Motanii stateau la coada la pisicuta matura
Stapana acum pe ea, pe casa si batatura.
In jurul ei erau lupte intre motanii feroce
Ce se intreceau in gheare, in muscaturi si in voce.

Intr-o zi, in acea curte, a fost adus un motan
Tarcat, frumos si tanar - nu avea mai mult de-un an
Tigru in miniatura, puternic si frumusel,
Ce pan-atunci nu-ntalnise o tarcata ca si el.

Pisicuta cea frumoasa il privea cu-atentie
Si il accepta prin preajma fara vreo pretentie
Motanelul era dulce, sfios si topit de tot
Abia indraznea sa vina si s-o sarute pe bot.

A urmat o preafrumoasa idila adevarata
Si a fost tandrete multa, si-a fost dragoste curata,
El indragostit anume numai si numai de ea,
Ea traind un sentiment ce deloc nu cunostea.


Animalele au emotii, am mai spus-o, aici .
Cunosc bine pisicile, sunt niste fiinte extraordinare, as putea scrie o carte plina de povesti adevarate...
Poemul de mai sus e inspirat din viata unor pisici de apartament devenite pisici de curte.




19 octombrie 2011

Miercurea fara cuvinte la piata de peste

Carmen a dat tonul: l a  p i a t a.
Eu l-am luat si am ajuns cu el la piata de peste din Atena.
Fotografiile va vor furniza pofte si informatii (preturile sunt de acum doi ani).
In caz ca doriti sa dati o fuga la Atena sau oriunde in lume
va recomand cu caldura a g e  n t i a  d e  t u r i s m cu care am calatorit intotdeauna bine si ieftin - contact: ursultrubadur@gmail.com