A fost o vara lunga si grea.
A fost o vara buna, am fost sanatosi si ne-am vazut de ale noastre.
''Pe vremuri" gaseam cum sa ma scurg putin in virtual, cel putin pe blogul meu, mai puneam o poza, o pozna... Musteam. Oare am secat?
20 octombrie 2015
2 octombrie 2015
30 septembrie 2015
Ma dau cu... haiku
Cineva m-a intrebat daca as putea sa ma dau cu caiacu. I-am zis ca eu ma dau cu ... haiku, l-am lasat perplex si mi-am continuat plimbarea pe malul lacului cautand un raspuns in adancimea lui.
Mi-am amintit ca undeva, candva, voiam sa arat cum s-a nascut primul meu haiku. Postarea nu avea o eticheta dar am avut noroc si am gasit-o sub titlu: ''Exista o predispozitie spre haiku?''
E... aici. De ce n-oi fi pus o eticheta? O sa pun acum.
etichete: haiku
Mi-am amintit ca undeva, candva, voiam sa arat cum s-a nascut primul meu haiku. Postarea nu avea o eticheta dar am avut noroc si am gasit-o sub titlu: ''Exista o predispozitie spre haiku?''
E... aici. De ce n-oi fi pus o eticheta? O sa pun acum.
etichete: haiku
12 august 2015
11 august 2015
Asemeni stancilor
Stancile de pe munti sunt supuse eroziunii vanturilor.
Stancile din mare sunt roase de valuri.
Oamenii sunt supusi eroziunilor de tot felul dar cel mai rau rod... semenii lor. ''Homo homini lupus''...
Acest fel de eroziune, impietreste.
eticheta: suflet
6 iulie 2015
Timpul meu
timpul meu
si-a pierdut capul
in imprejurari ingrozitoare
timpul meu
are numai trup
si rataceste prin lume,
asa,
doar trup
si-a pierdut capul
in imprejurari ingrozitoare
timpul meu
are numai trup
si rataceste prin lume,
asa,
doar trup
10 iunie 2015
C a p s u n i a d a
Una-i, una: au fost flori,
...alta-i, alta: au venit in casa,
au fost jucarii,
apoi au fost din nou flori...
...alta-i, alta: au venit in casa,
apoi au fost din nou flori...
 |
| PENTRU VOI ! |
29 aprilie 2015
Miercurea fara cuvinte: papadii bucuroase si papadii explodate
Explodeaza si se spulbera imediat ce sufla cineva.
(Uneori suntem precum papadiile).
22 aprilie 2015
Zbor intrerupt - poveste adevarata
miercurea fara cuvinte va fi cu mai multe... cuvinte.
Porumbeii calatori sunt niste fiinte deosebite, cu un simt al orientarii miraculos. Au o misiune si o indeplinesc zburand pana la epuizare, sute sau chiar mii de km. Din pacate multora li se intrerupe zborul...
Zilele trecute, un porumbel voiajor a cazut undeva si a fost gasit de o baba rea care l-a inchis intr-un loc intunecos si mizerabil.
Ce s-a intamplat cu bietul porumbel, de ce a cazut, numai el stie!
Au fost niste zile cu vanturi aprige, poate a fost impins undeva si s-a lovit, ori l-a prins vreun soim in gheare si apoi l-a scapat? Cert e ca a ajuns in ghearele hapsanei care s-a laudat ca a prins un porumbel.
Atat i-a trebuit ca m-am tinut de capul ei si cu chiu cu vai m-a dus la el.
L-am gasit legat de-o aripa!
L-am aruncat in sus dar bietul de el a zburat doar pana pe gard. Mi-am dat seama ca nu poate zbura mult si e in continuare in pericol. A stat sa-l iau, l-am dus sa-l ingrijesc si sa-l feresc de pisici pana se se poate inalta. I-am pus numele Bicu, (de la porumbicu), poate e porumbita, atunci... Bica, de la porumbica.
Bicu are acum un loc numai al lui, aer, lumina, hrana si apa proaspata tot timpul. Il dezmierd de la distanta caci nu vreau sa-l obisnuiesc cu oamenii ca sa nu aiba necazuri in viitor.
A inceput sa manance bine si sper din tot sufletul ca se va intrema si va putea sa-si ia zborul unde stie el ca are treaba, caci el e un porumbel voiajor cu inel la picior.
Ma gandesc ca va fi grea despartirea dar voi fi fericita sa-l vad sanatos si liber...
porumbel voiajor
cu inel la picior
venit hat, din departari
zburand peste munti si mari...
unde-ai fost, ce ai vazut?
ce obstacole-ai trecut?
esti atat de delicat
de pur, de far-de-pacat
cine, ce rau ti-a facut
si cat de mult te-a durut?
porumbel calator
pribeagul meu plin de dor
cand te voi vedea in zbor?
etichete: miercurea fara cuvinte, foto, povesti, pasari, zbor, as vrea, alte texte
Zilele trecute, un porumbel voiajor a cazut undeva si a fost gasit de o baba rea care l-a inchis intr-un loc intunecos si mizerabil.
Ce s-a intamplat cu bietul porumbel, de ce a cazut, numai el stie!
Au fost niste zile cu vanturi aprige, poate a fost impins undeva si s-a lovit, ori l-a prins vreun soim in gheare si apoi l-a scapat? Cert e ca a ajuns in ghearele hapsanei care s-a laudat ca a prins un porumbel.
Atat i-a trebuit ca m-am tinut de capul ei si cu chiu cu vai m-a dus la el.
L-am gasit legat de-o aripa!
L-am aruncat in sus dar bietul de el a zburat doar pana pe gard. Mi-am dat seama ca nu poate zbura mult si e in continuare in pericol. A stat sa-l iau, l-am dus sa-l ingrijesc si sa-l feresc de pisici pana se se poate inalta. I-am pus numele Bicu, (de la porumbicu), poate e porumbita, atunci... Bica, de la porumbica.
Bicu are acum un loc numai al lui, aer, lumina, hrana si apa proaspata tot timpul. Il dezmierd de la distanta caci nu vreau sa-l obisnuiesc cu oamenii ca sa nu aiba necazuri in viitor.
A inceput sa manance bine si sper din tot sufletul ca se va intrema si va putea sa-si ia zborul unde stie el ca are treaba, caci el e un porumbel voiajor cu inel la picior.
Ma gandesc ca va fi grea despartirea dar voi fi fericita sa-l vad sanatos si liber...
porumbel voiajor
cu inel la picior
venit hat, din departari
zburand peste munti si mari...
unde-ai fost, ce ai vazut?
ce obstacole-ai trecut?
esti atat de delicat
de pur, de far-de-pacat
cine, ce rau ti-a facut
si cat de mult te-a durut?
porumbel calator
pribeagul meu plin de dor
cand te voi vedea in zbor?
etichete: miercurea fara cuvinte, foto, povesti, pasari, zbor, as vrea, alte texte
15 aprilie 2015
Cozopasca
Cum la Paste am ''distribuit'' pasca si nu am apucat sa mananc, am facut azi alta.
De fapt i-am dat forma de cozonac preparatului asa ca pot sa-l numesc cozonac cu branza. Sau cozopasca.
De data asta distribui doar poza... Sa fie pentru miercurosii fara cuvinte si pentru altii care calca pe-aici.
etichete: foto, link-uri, miercurea fara cuvinte
De fapt i-am dat forma de cozonac preparatului asa ca pot sa-l numesc cozonac cu branza. Sau cozopasca.
De data asta distribui doar poza... Sa fie pentru miercurosii fara cuvinte si pentru altii care calca pe-aici.
etichete: foto, link-uri, miercurea fara cuvinte
7 aprilie 2015
Telefon cu personalitate
L-am cunoscut pe vremea cand eram la gradinita. Trona pe hol pe o masuta inalta, sau poate asa imi parea ea, mie, atunci. Era din ebonita, negru, cu cambrari categorice. Avea un disc care sfaraia frumos cand formai numere, ceea ce ma facea sa prefer numerele care contineau cifra 9 - sfaraitul era mai lung. Telefonul avea o ,,furca'' pe care se punea la odihna receptorul, numit impropriu astfel, pentru ca adevaratul receptor era un mic dispozitiv care se afla - si l-am aflat! - desuruband la un capat manerul de ebonita.
Dupa un timp, telefonul cel negru a disparut si in locul lui a aparut unul mai mic si mai fara forma. Era crem acesta, imi placea culoarea dar nu imi placea sa-l manevrez la fel de mult ca pe cel dintai. Cel negru si zgomotos era un telefon cu personalitate. Cand mai gaseam vreun ,,frate'' de-al lui, pe cine stie ce birou vechi, era o regasire plina de bucurie.
Au urmat alte modele de telefoane, tot felul de forme si culori, de perete sau de birou, cu disc sau cu taste. Odata cu telefoanele cu taste a aparut voluptatea apasarii tastelor.
Pana la asaltul fasnetelor mobile a trecut un timp indelungat fata de rapiditatea cu care acestea au inceput sa se inmulteasca, diversifice si modernizeze. La inceput le-am privit cu interes, apoi cu ingaduinta si-n cele din urma incruntat - prea sunt cotropitoare!
Telefoanele mobile au adus multe avantaje, cele mai importante provenind de la faptul ca sunt portabile, ceea ce nu aduce neaparat numai lucruri bune. Dar oricate avantaje ar avea, au un mare-mare dezavantaj fata de telefoanele fixe. Daca primesti un telefon nedorit, poate greseala repetata, poate sef latrator, trantesti telefonul de nu se vede, - in cazul sefului astepti mai intai sa inchida, ca un leu-paraleu ce esti! Voluptatea ca i-ai trantit in nas telefonul, (ce zgomot placut in cazul celui de ebonita!) aproape ca te calmeaza. Na, tranteste mobilul cu atata patima daca poti.
Etichete: Alte texte, una-i una, alta-i alta
Dupa un timp, telefonul cel negru a disparut si in locul lui a aparut unul mai mic si mai fara forma. Era crem acesta, imi placea culoarea dar nu imi placea sa-l manevrez la fel de mult ca pe cel dintai. Cel negru si zgomotos era un telefon cu personalitate. Cand mai gaseam vreun ,,frate'' de-al lui, pe cine stie ce birou vechi, era o regasire plina de bucurie.
Au urmat alte modele de telefoane, tot felul de forme si culori, de perete sau de birou, cu disc sau cu taste. Odata cu telefoanele cu taste a aparut voluptatea apasarii tastelor.
Pana la asaltul fasnetelor mobile a trecut un timp indelungat fata de rapiditatea cu care acestea au inceput sa se inmulteasca, diversifice si modernizeze. La inceput le-am privit cu interes, apoi cu ingaduinta si-n cele din urma incruntat - prea sunt cotropitoare!
Telefoanele mobile au adus multe avantaje, cele mai importante provenind de la faptul ca sunt portabile, ceea ce nu aduce neaparat numai lucruri bune. Dar oricate avantaje ar avea, au un mare-mare dezavantaj fata de telefoanele fixe. Daca primesti un telefon nedorit, poate greseala repetata, poate sef latrator, trantesti telefonul de nu se vede, - in cazul sefului astepti mai intai sa inchida, ca un leu-paraleu ce esti! Voluptatea ca i-ai trantit in nas telefonul, (ce zgomot placut in cazul celui de ebonita!) aproape ca te calmeaza. Na, tranteste mobilul cu atata patima daca poti.
Etichete: Alte texte, una-i una, alta-i alta
20 martie 2015
8 martie 2015
Ziarul de Vrancea mi-a publicat o poza
Intr-un articol din Ziarul de Vrancea am regasit o imagine captata de mine mai demult si postata pe blog - oamenii au fost corecti, au mentionat sursa. Am gasit-o intr-un articol despre vreme... pai daca e cu nori!
Sunt curioasa cum s-a intamplat de au ales o poza din blogul meu insignifiant si tin sa le multumesc.
Au facut o mica bucurie foto-reporterului lu'peste prajit si lui N u l f
Sunt curioasa cum s-a intamplat de au ales o poza din blogul meu insignifiant si tin sa le multumesc.
Au facut o mica bucurie foto-reporterului lu'peste prajit si lui N u l f
4 martie 2015
La revedere iarna
La revedere iarna!...
Fotografii pentru Carmen si miercurea fara cuvinte si pentru ... iarna, pentru c-o iubesc si-o sa-mi fie dor de ea.
etichete: foto, miercurea fara cuvinte
Abonați-vă la:
Postări (Atom)