Daca cucul ar fi fost LePetitPrince

...ar fi postat ca si mine, la rubricile de "comentarii" pe blogul lui Calin.
"Cuibul", gasit intamplator, mi-a placut asa de mult incat excursiile pe net - rare pana atunci, au devenit zilnice. El m-a lasat in casuta lui si m-a tot indemnat sa mi-o fac pe-a mea dar eu, fiind o obraznicatura, am tot intarziat sa plec de acolo. Cuibul avea atata poezie! Si nu numai. Gazda e speciala: inteligenta, cu bun simt si bun gust.
Ca si majoritatea vizitatorilor.

Voi numi "Postari de cuc" postarile mele care au vazut "lumina netului" la Calin.

Incep cu una dintr-o noapte cand Gabi (care are o raza de soare) fierbea o ciorba si eu imi faceam de lucru cu niste arici (pornind de la soparla tatuata de Calin pe sosea). Nu stiu cum, am ajuns sa fac marturisiri despre "starea de arici"- care nu-mi e deloc straina si care, iata, m-a inspirat ca sa scriu atunci, ad-hoc, aceasta poezie:

Eu sunt ariciul!
Am tepi, intep, am nasul ascutit,
Sunt cenusiu, urat, ghebos si inrait.
Nu puneti mana! Puteti sa va otraviti,
Sa sangerati, mai rau, puteti sa si muriti.

Eu sunt ariciul !
Cumplit intors pe dos,
Tacut si incruntat oricand
Sunt paradoxul cel mai paradox
Am tepi, si, totusi, sunt asa rotund !
03 iulie 2009