Alte ierni

Ne aruncam in masina oameni si bocanci inghesuiti, schiurile mai lipseau pe mijloc sau in lungul scaunelor asa cum le puneam inainte de a avea portbagajul de sus.
Drumul spre munte...Bocancii necheaza nerabdatori sa simta zapada ...ah! scartaitul zapezii sub talpi!...
Cu voie buna, inainte! Pe bancheta din spate omul cu chitara abia are loc dar cum el e sufletul ceilalti se strang...gata, acordurile se rostogolesc rotund inca inainte de iesirea din oras...Phoenix! sigur ca da, cum altfel, menestrelul iubeste si canta, in primul rand, Phoenix...incepe un cantec, ne alaturam la refren, trece fara pauza de la un cantec la altul, le stim pe toate si cantam cu el, el e Nicu Covaci al nostru si, ca de obicei, traieste actul artistic admirabil de parca ar fi pe cea mai prestigioasa scena, nu pe bancheta din spate a unei masini ce inghite kilometri.
Menestrelul trece de la cantec la poezie si recita cu intensitate maxima; se epuizeaza strigand cu forta: "Sunt cel mai frumoas din orasul acesta!"si continua cu alte modulatii in voce pana la finalul poeziei, apoi, iarasi, cu aplomb: "Sunt tanar doamna, tanar!" si vocea puternica si cu timbru placut seamana atat de mult cu a lui Pittis incat o umbra imi trece peste suflet...o inlatur intrerupand poezia ... incep a canta vesel cum facea el: "Cand eram flacau la mamaaaa... hei!... ce ploaie si ce vaaaaaant!" si menestrelul prinde tonul si avalansa de cantece se rostogoleste iar..."ma lustruisem, ma lustruisem, ma lustruisem pe bombeu...paseam atent, paseam atent, paseam atent... sa nu ma sparg!"...si fiecare por al fiintei plesneste de incantare cand rotunjim buzele pe textul cantecului ...nu terminam bine si se aud alte acorduri pe care le recunoastem imediat, atat ne trebuie, sarim pe noua piesa: ..."like a rolling stooooone" ne avantam putin pe firul piesei dar repede menestrelul schimba, cantand: "sunt un frate tanar"..." care crede in dreptate"...raspundem in cor si iarasi ne infasuram in cantecele tale, Moţule...poate zambesti acolo in ceruri ...avem scantei in ochi si inimi curate, suntem fara doar si poate vinovatii fara vina... suntem... mult! Cineva n-are de lucru si ne aminteste ca vine ea ziua de luni ....oho!...si ca la un semnal incepem sa cantam acelasi refren: "Viata-i complicaaaaata!"...dar..."Nu-i nimic, asta e!" Omul cu chitara se dovedeste neobosit si ne canta Beatles iar noi amutim...ne smulge apoi din visare incepand sa recite repede-repede, abia il urmarim:

"Si te-astept cu trei garoafe
si te-astept cu trei idei
si in par am trei agrafe
si in ochi am trei scantei
o garoafa pentru soare
o garoafa pentru ritm
o garoafa care moare
si-o garoafa...din senin
si te-astept cu trei agrafe
si te-astept cu trei idei
si te-astept cu o garoafa
si in ochi am trei scantei
o scanteie pentru soare
o agrafa pentru ritm
o idee care moare
si-o scanteie din senin
si te-astept cu o agrafa
si te-astept cu o idee
si te-astept fara garoafa
si in ochi AM O SCANTEIEEEEE!"

...Si chiar are...eu, la fel!
Privim pe geam surprinsi: "Deja am ajuns?"
...Ce alb e totul...ca uitarea.