Firesc

Cand se privea in oglinda vedea un chip frumos dar marcat de trecerea anilor.
Cand urca scarile obosea. Inima ii batea sa-i sparga pieptul.
Glumea cu ea insasi, in gand: "inimoasa, deh!"
Si se prindea de bratul lui, firesc, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
El ii cobora mana de pe brat, si o apuca de mana, firesc, ca in plimbarile lor prin parc.
Uneori o vedea imbujorata de efort si ii spunea:
-Cum poti sa ramai asa de frumoasa mereu?
Intr-o zi inima ei a cedat si ea a plecat, firesc, asa cum traise.
El a suferit o vreme dar mai tarziu si-a continuat viata, firesc, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.

Etichete: Alte texte, PA-uri