28 octombrie 2009

Liderul

Locul lui era in sectie, in salopeta murdara de unsoare neagra de la strunguri, langa cei ca el, cu liceul terminat cu chiu cu vai la seral.
Numai ca el fusese baiat descurcaret. A dat din coate, a pus o vorba ici, una colo, a fost trimis la niste cursuri si iar a mai dat din coate...A ajuns lider de sindicat si a scapat de munca. Toata ziua statea in biroul lui - avea birou de sef de sindicat - si umbla imbracat numai la costum si cravata.

Tanarul inginer, fost student stralucit, repartizat dupa facultate in uzina, intra timid si ramase langa usa strangand cererea in mana.
"Liderul" i-a aruncat o privire piezisa in care se citea un soi de sila. Inginerul se privi pe haine de la gat in jos. S-o fi murdarit de ceva? Nu era nimic in neregula cu tinuta lui. Ridica ochii spre cel de la care astepta o semnatura pe cererea de obtinere a unei locuinte.
- Ce vrei domnule?, catadicsi liderul sa-l intrebe.
- Am venit cu cererea pentru casa...
- Poftim! incepu seful sindicatului. Nici n-a venit bine si vrea casa, domnul! Ba, tu stii cat am invatat eu ca sa ajung unde am ajuns?
Tanarul, spre norocul lui, nu stia. Altfel poate nu s-ar fi putut abtine si ar fi ras. N-ar mai fi pupat el semnatura.

3 comentarii:

  1. Hehe,
    timiditatea l-a ajutat de data asta :)

    RăspundețiȘtergere
  2. E relatarea aproximativa a unui caz real: tanarul nu era deloc timid dar chiar nu stia la vremea aia. Dupa aceea oricum a vazut cati banuti face liderul si i-a venit si lui apa la moara

    RăspundețiȘtergere
  3. asta e povestire de pe vremea lui Nea' Ceaşcă?:)
    la fel e şi în zilele noastre eşti jos îi pupi pe toţi în dos dar o dată ce ai ajuns sus... te ---- pe toţi.

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!