Ma uit la bocanci si la soarele de afara si imi pare rau ca nu am prelungit pana azi drumetia de ieri.
Ieri a fost la fel: un soare prietenos care amintea de primavara. Pe domnul Soare l-am pierdut urcand putin prin padure si l-am regasit mai tarziu, in drumul spre casa, pregatindu-se de culcare in timp ce doamna Luna, deghizata intr-o secera, prinse a se catara pe cer la momentul oportun ca sa-i supravegheze disparitia treptata, ca intr-un joc intre indragostiti.
Bocancelul incercat (poate nu atat de incercat precum fratii lui dinainte). Ma gandesc s-o iau in sus, poate o sa dezvalui si alte bucatele din mine, trebuie sa recunoasteti ca bocancelul e un inceput.
Am descarcat pozele dar voi posta mai pe seara si daca nu reusesc, maine cu siguranta. Acum ma bucur ca macar am apucat sa trimit textele la "mireasa din PA" ca sa nu lipsesc de la joc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!