Dupa ce rumoarea debarcarii s-a sfarsit si cei sositi pe apa s-au imprastiat care incotro, oraselul se cufunda in linistea lui de capat de lume, dormitand sub un soare ce arde nemilos.
Cineva glumeste: "Doar stiti ca soarele intra in tara pe aici. De-aia arde asa!"
Altcineva ii raspunde: "Bravo, ma! Hai sa cautam o umbra si-un suc".
Toata viata oraselului pare a fi concentrata pe faleza: farul, biserica, banca, magazine, restaurante. Oricat te-ai invarti pasii iti sunt atrasi de faleza frumos pavata. Pe o cladire impunatoare cu fatada in stil venetian poti citi anul cand s-a construit -1899.
Strazile paralele cu Dunarea nu au nume, sunt numerotate dinspre faleza spre interior. Pe strada 1 mai misca cate ceva, pe restul strazilor linistea e tulburata rar de cate un autoturism care trece ridicand colbul fin. "La noi nu e praf, e nisip" avea sa-mi spuna mai tarziu o femeie maruntica, gazda noastra. De-o parte si de alta a stradutelor se insiruie case, unele foarte vechi, case grecesti, placate cu scanduri de lemn. Recunosc chiar si cateva case pescaresti tipice asa cum sunt multe pe litoralul bulgaresc. Acolo ele sunt incluse in patrimoniul cultural Unesco. Aici sunt in paragina. Pacat.
Tags: Dunarea, faleza, farul, Sulina
N-au bani de renovări, dar au bani de aere condiţionate Ferroli [sunt scumpe, din câte ştiu eu]. Păcat...deşi acest păcat se poate zice pentru aproape orice oraş din această ţară.
RăspundețiȘtergereSuntem nişte leneşi şi nişte delăsători.
cladirea din poza e proaspat zugravita
RăspundețiȘtergerePe alocuri nu se vede - la balcon, cele câteva crăpături de la niște cabluri, marginea aceea neagră, la acoperiș...Dacă e proaspăt zugrăvită, înseamnă că nu fac o treabă prea bună să o păstreze...
RăspundețiȘtergere