Orasul exotic (4)

Dunarea
Fluviul stie. A fost aici si cand Sulina era un mic catun in care piratii isi faceau de cap, si cand a venit Comisia Europeana si a sprijinit construirea farului si a digului. Tot aici era si mai tarziu, cand siguranta navigatiei a facut din Sulina unul dintre cele mai cosmopolite orase unde convietuiau laolalta greci, romani, rusi, lipoveni, turci, englezi, francezi, evrei. Acum le poti citi numele pe crucile din cimitirul orasului care a adunat laolalta capitani de vas, generali, soldati, negustori, servitoare sau descendenti de stirpe nobila.

Cimitirul
Auzisem de el si aleg sa-l vizitez in miezul zilei pe o arsita cumplita. Cu aleile scaldate in soare si etaland varul alb al bordurilor pare destul de ingrijit si nu are nimic macabru. Aici un amiral pierit pe mare, dincolo un negustor grec, mai incolo un turc, cine o fi fost el si ce o fi facut nu stiu dar pe cruce scrie ca a trecut prin Sulina si a ramas.
Ajung in fata unei cruci impunatoare, innegrita de trecerea timpului si putin inclinata. Literele sapate in piatra nu lasa sa piara un destin. Inscriptia e aproape intacta si usor lizibila:
" Vremelnic zacu ramasitele pamantesti ale printesei Ecaterina Moruzi nepoata lui Ioan Sturza Voevod Moldova nascuta in Constantinopol 1886 incetat din viata in Sulina la 29 dec 1898 ".
Ce tragedie a putut curma viata micutei principese?
Mai citesc cateva inscriptii-schite de viata lunga sau scurta pe cruci de piatra, fier sau lemn.
Cine sa fi fost cei pentru care au fost facute? Incercam sa recompun vieti trecute, imi imaginam fel de fel de lucruri... Adevarul il stiau doar cei adusi in pamant si ajunsi una cu el.

Marea
Un drum colbuit (cu nisip) lasa casele in urma si se indreapta in liniste si singuratate spre mare. De-o parte si de alta e teren viran pe care pasc vitele. Staruim cu pasi repezi sperand ca vom schimba mai curand peisajul si vom putea zari mai curand marea dar ea intarzie sa ne apara in aria vizuala. In sfarsit ne apropiem si peisajul steril de pana atunci se pierde in mare. Zarim o plaja imensa, frumoasa si aproape pustie, marginita de intinderea de apa ce sclipea in soare. Ne cufundam in nisip, adanc, parca eram pe o plaja undeva la Atlantic. Talpile se bucura de impactul placut, nisipul e fin si mangaiecios.
Mare ca la Sulina n-ai sa gasesti nicaieri in alta parte a litoralului nostru. E primitoare si curata, ca o mare primordiala. Plaja se intinde mult in mare, adancimea creste treptat. Ai o portiune intinsa cu apa mica si nisip fin, te poti juca in mare.
Am intarziat pana spre seara bucurandu-ne de imensitatea ce devenise intre timp doar a noastra.




















Tags: Dunarea, Cimitirul, Marea, plaja, Ecaterina Moruzi, Sulina