Meduzele lui Pablo, departe de a fi diafane precum ne sugereaza infatisarea pe care o stim, daca nu de la mare cel putin din poze, mi-au inspirat o scena de film. Fiind eu in perioada poetica, o sa-l povestesc in versuri. Precis o sa-mi preziceti un viitor stralucit de scenarist de filme de groaza.
Titlul: CHIFTELE MARINATE
Se-aduna la un loc meduze, se scarpina cu zel pe burta,
La drept vorbind le cam incurca destinul lor gelatinos...
Sporovaiesc band cate-o bere, rad, ragaie si se infrupta
Din chiftelute de meduza abundent inotand in sos.
Tags: meduze, chiftele marinate, chiftelute de meduza, meduzele lui Pablo, filme de groaza
Etichete: scurte, poezii
Ahaha, ce-mi place scena ! Mi-am si imaginat cum sunt frecate pe burta meduzele... :))
RăspundețiȘtergere@leo
RăspundețiȘtergereasta ca sa nu se scarpine in buric
Am crezut ca am gresit usa. Parea totul atat de bej... E lumea in schimbari, acum la inceput de an, nu? Vad ca avem cu totii cate ceva de cosmetizat... Chiar si meduzele alea idioate!
RăspundețiȘtergerepaul
RăspundețiȘtergerechiar, ce atat bej, cred ca am apasat din greseala...trebuia sa fie vernil, i-am venit de hac, noroc cu tine
Acum da, m-am inverzit si eu...
RăspundețiȘtergere...eram la tine, am desertat meduzele
RăspundețiȘtergere