O zi din viata mea: minunata zi de duminica

N-am mai avut de mult o atat de minunata zi de duminica... Ziua a inceput foarte frumos. M-am trezit pe la 8 si m-am dus la fereastra - e primul lucru pe care il fac dupa ce ma dau jos din pat. Ba nu, mai intai imi iau papucii - daca nu-i gasesc pe-ai mei, gasesc altii, mai confortabili, pe care ii restitui pana la ultima bucatica cand se cauta faptasul, de fapt nu se mai cauta...nu inteleg de ce toti din casa vin direct la mine cand isi pierd papucii!

Ma uit pe geam si vad neasteptat de multa zapada, n-as fi crezut, sambata seara nu ningea prea convingator. La un moment dat tin minte ca am exclamat:
- Da' nu mai vine odata codu' ala galben? Unde-i prapadul?

Venise. Si a adus multa zapada, ca in iernile din copilarie. Fluier admirativ, ma uit dupa masina...o zaresc inconjurata de nameti. Nu-mi fac griji, ba din contra, ma gandesc cu pofta cum o sa merg afara cu lopata si o sa ma simt ca la cabana. Se anunta o zi plina de buna dispozitie. Ma duc la baie, fac vocalize cu pasta de dinti, ajung la bucatarie, ma invart adunand si punand la locul lor lucruri obraznice, se trezesc si ai mei, mancam, ne "imprastiem pe sectoare", unii la calculator, altii pe unde ii trage ata. Nu, pe mine nu m-a tras la calculator ca abia asteptam sa pasesc si sa ma afund in pufoasa alba...cand e zapada "noua" merg cu drag sa sustin moral si chiar si fizic pe deschizatorul de drumuri, de altfel, era necesar sa eliberam masina prizoniera in zapada; speram ca dupa-amiaza sa ajung la patinoar - e prea departe ca sa merg pe jos.

Bun. Iesim afara. Ce imaculat e totul...Frumoasa mai e iarna asta! Hmm, parca e cam ger? Ei, nu ma da gata pe mine putin ger! E si vant... nu-i nimic! Uite cat de alb si frumos e totul! Incep sa iau felii mari de tort de nea pe lopata, imi place sa fac asta dar... ma satur repede. Noroc ca nu in mine sta baza la dat cu lopata. Ninge viscolit, privesc in sus, nu vad nimic, ce nebunie...nu m-ar mira sa apara Craiasa zapezii! Cateva dintre rafalele de zapada viscolita le primesc drept in fata dar nu-mi prea pasa, asa e iarna! Si totusi ma bucur cand suna clopotelul...
- Hai ca am curatat destul, mergem in casa si continuam dupa pranz!

Zis si facut, fuga in casa. Aveam o foame de lup, am mancat un bou, as fi mancat ceva dulce, nu aveam, aveam oua si lapte. A, crema de zahar ars se face rapid. Tac-pac, executat. In casa se face prea cald de la cuptor...mi se face iar dor de zapada. Ma uit pe fereastra la marea cea alba...
-Hai!
-Hai!

Iesim din nou "la dat zapada". Cu curaj, inainte! Fac cativa pasi si constat ca situatia e putin cam complicata. Viscolise si nu se mai cunostea mare lucru din ce curatasem, in plus suprafata pe care nu o atinsesem deloc era destul de mare. Imi iau gandul de la patinoar si ma gandesc ca daca nu ajut serios, a doua zi dimineata e vai si amar... Capat o lopata cu chip mai uman si ma pun pe lopatit. Ma apuca disperarea cand ma uit in jur ce mult mai e... Uf, si zapada asta!...E prea multa zapada, prea e de tot! Si viscolul nu se mai opreste...mai da-o incolo si pe Craiasa Zapezii!

Descurajator...am transpirat si am obosit si nu se cunoaste mai nimic. Si inca ninge! Nu se mai opreste odata?

S-a facut seara...bine ca am mai intrat putin in casa...hai ca nu mai e mult, inca un hei-rup si reusim sa eliberam drumul pana la aleea principala care nu promite prea mult asa cum e...Si totusi, am vazut ca a trecut o masina pe ea, deci se poate! Mi-a intrat zapada in ochi si in bocanci, ma cam arde si fata de la viscol...hai, ajunge! Ajunge!

Bine ca am ajuns in casa! Dupa minunata zi de duminica m-am simtit ca dupa o excursie la munte. Am dormit bustean. Timp in care, surpriza! A nins din nou. Abundent. Luni dimineata masinutele pareau neajutorate intre nameti. E bun si metroul. Cam aglomerat dar bine ca e! N-are treaba cu zapada. E pe sub pamant! Pamant? Ah, cum o mai arata pamantul?





Tags: Minunata zi de duminica, o zi din viata mea, zapada, pamant, craiasa zapezii, nameti, hei-rup, tema, leapsa