Un convoi nu prea numeros ducea mortul la groapa. Cei ce-l alcatuiau vorbeau intre ei sau urmau cu evidenta nepasare remorca amenajata pentru transportul cosciugului in care era asezat mortul. Daca nu l-ai fi vazut acolo, cu mainile pe piept si fata la cele vesnice, n-ai fi zis ca e vorba de o inmormantare sau te-ar fi dus gandul la inmormantarea farsangului. Numai ca eram pe o sosea ce trecea printr-un sat din sudul tarii unde obiceiul farsangului nu avea ce sa caute. Cand am depasit convoiul l-am vazut pe preot vorbind degajat la telefonul mobil. In fond, daca Domnul i-a dat semnal, de ce sa nu vorbeasca? Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie laudat!
Tags: Farsang, convoi
Ne dezgolim de sentimente din ce în ce mai mult. Nimic nu ne mai mişcă, nimic nu ne mai animă. Ne transformăm încet în strigoi.
RăspundețiȘtergeresau dam dovada de precautie in a le exterioriza pana ce renuntam s-o mai facem
RăspundețiȘtergereFie lăudat semnalul, amin!
RăspundețiȘtergerecris
RăspundețiȘtergere...si cine-a inventat mobilul, hop-si-asa!
Sunt locuri unde saracul mort nici nu e condus de prea multa lume la groapa,fiindca toti isi ocupa locuri la masa...trist,dar adevarat!
RăspundețiȘtergere@angi
RăspundețiȘtergeredaca i-ar vedea mortul s-ar bucura ca a incheiat socotelile cu lumea asta, cred