Vreau iar sa ma imbat de verdeSa iau in brate campul si padurea
Ziua sa curga calma printre raze calde
Noaptea sa nu-mi incapa-n ochi uimirea
Cand luna imi va bate la fereastra
Turnata alba-n rochie neagra-albastra
De tine o sa-ntrebe tainic ca de-un cifru
Iar daca-si va lasa vesmantul mandru
Va fi ca sa-mi paseasca inauntru.
Sfioasa alba stie sa-mi treaca peste prag
Si sa imi afle taina: imi esti drag.
Versuri si foto de LePetitPrince
Eticheta: poezii
Tags: luna, vesmantul, sfioasa, prag, taina, inauntru, rochie, campul, padurea, ziua, raze, noaptea, uimirea, fereastra, turnata, cifru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!