Nici n-am trecut bine de Caminul Alpin, care arata jalnic, semn ca a pus cineva ochii pe el si il va cumpara sau l-a si cumparat, ca am si trantit prima poza, printre case, asa, ca sa salut Crucea, de fapt, cruciulita, ca asa se vede de jos.
Am intrat in padure si am mers ce-am mers pana am ajuns in poienita unde e loc de popas cu o bancuta rupta si o cruce frumoasa...
Padurea ma pandea; altfel nu-mi explic cum de imi scotea in cale la fiecare pas fel de fel de lucrusoare hazlii:
copacul cu labute mici
... cu mai multe labute mici
...un licurici care era cat pe-aci sa se ascunda de tot sub frunza pana sa-l pozez:
(va urma)
Eticheta: drumuri, foto, munte
Asa sunt licuricii,mai rusinosi:),...nu vor sa fie remarcati,ziua,fara stralucirea lor adevarata.
RăspundețiȘtergereDoamne cati licurici prindeam ,ii puneam in borcan...cu putina menta(credeam ca e preferata lor),apoi ateptam sa vina seara sa ne lumineze camera,dar pana sa-si aprinda ei "felinarele"...inchideam noi ochii...:)
Ce departe pare "cruciulita"...
ehe...cand muntele te cheama e bine sa nu te impotrivesti ci sa mergi la el si sa-l vezi...nu mai dureaza mult pana ne vand "baietii veseli" si aceasta bucurie.
RăspundețiȘtergereNumai bine !
angi, sunt rusinosi? ce frumooos!
RăspundețiȘtergerenu cred ca lumineaza daca nu-s in mediul lor
aressink
RăspundețiȘtergeresper ca "baietii veseli" sa nu ajunga asa sus, sa stea pe jos (unde le e locul)
Bine ai venit pe la mine!