14 iulie 2010

Cu prietenii prin Orasul PA

Emilia m-a numit oficial al Orasului PA, ii multumesc si sper ca nu raspund prea tarziu chemarii Orasului PA - care are un regulament.
Preiau stafeta si ofer spre continuare textul de mai jos:

Poate eu, poate tu...
Nu stiu cine sa fi fost Eliade pentru domnul D., de fapt, nu stiu nici cine-i domnul D. - am aflat de dansul dintr-un PA, dar, stiu ca leganarea tramvaielor vechi te ajuta sa ignori realitatea, sa-ti lasi gandul liber sa colinde prin ce cotloane vrea, sa jongleze cu amintiri trecute sau viitoare, sa se fixeze si sa savureze amanuntele unei experiente asemanatoare cu aceea a lui Alain si Maitreyi, pe care ai avut-o, sau ai dorit s-o ai, nu mai stii. Dar unde mai gasesti tramvaie vechi?

Acum e acum, sper ca nu au mai fost alesi cei pe care ii propun:
1. Stargates - oficial
2. Angi - turist prin orasul PA
3. Alina - nu stiu daca ar putea deveni cetatean al Orasului PA dar ar putea scrie PA-uri absolut superbe
UPDATE
Permiteti sa adaug inca un turist, (regulamentul nu e rigid!): Printesa indiana, Ajnanina

8 comentarii:

  1. multumesc de invitatie si rasfat.
    in momentul in care imi va veni inspiratia am sa scriu PA-ul aici...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţam că mă pui la lucru micule prinţ.:)
    Sper să fiu la înălţimea aştepătărilor voastre.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. @ajna
    cum vrei, asa faci
    (in regulament scrie sa il pui la tine si sa numesti la randul tau un oficial, un turist si un cetatean al Orasului - e mai sus un link care duce la Calin care explica jocul)

    RăspundețiȘtergere
  4. star, si pe mine m-au pus altii, ce sa-ti fac?

    RăspundețiȘtergere
  5. dragule LeP,
    imi plac PA-urile da nu ma omor dupa lepse, jocuri si concursuri.
    imi permit sa ma fofilez de la regulament, dat fiind ca exista trei oameni care vor duce jocul mai departe...
    asa ca cele aproximativ 500 de semne ce vor urma iti apartin :)

    RăspundețiȘtergere
  6. poate eu, poate tu...
    asa ii spusese mica tiganca micului print, pe cand mergeau impreuna cu tramvaiul vechi spre scoala.
    ea ii promisese lui un buzunar de semninţe şi un mar invelit in zahar rosu. el ii promisese o papusa cu care sora lui nu se mai juca de mult. si stateau amandoi, cu zambetele si darurile pe jumatate ascunse, asteptand sa se opreasca ploaia. si fata cuvinte, s-au inteles sa mearga mai departe, pana la capatul tramvaiului, lasand scoala in urma, spre trecut.

    RăspundețiȘtergere
  7. asa un dar frumos n-am mai primit demult, multu, Ajna.
    Ce au facut mai departe?
    S-a oprit ploaia? Cred ca da, si a iesit si soarele:
    ... cand zambea tigancusa, Micului Print i se parea ca iese soarele. Si cand isi tragea dupa ureche suvitele de par rebele soarele stralucea si mai tare. Au pus darurile langa ei si si-au unit manutele privindu-le indelung. Papusa privea fix si marul zambea rosu.

    RăspundețiȘtergere
  8. da, da, si s-au jucat pana seara, cand a venit vremea sa se intoarca acasa, tot cu tramvaiul vechi... obositi si fericiti dupa o zi de joaca furata unei zile de scoala in care au impartit fara cuvinte, daruri si secrete, cu sinceritatea celor zece ani...
    si chiar daca dupa aceea s-au intors la scoala, ziua a ramas in memeorie ca inchisa in chihlimbar de zahar rosu cu zurgalai de tramvai vechi pe sine.

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!