Antoine, m-am intors, langa tine vin
Sa bem impreuna-o carafa cu vin
Si apoi, amandoi, pe-ndelete
Sa tragem o cafea neagra de plete.
Ce faci tu, Antoine, sau vrei sa-ncep eu?
Asculta: planeta ta draga respira cam greu.
Mi-a spus chiar aseara un stejar batran
Ca-i tot mai putin aer curat si bun
El face ce poate, dar poate precar
Impovarat e de ani si plin de-amar.
La tine cum e? E bine? E mult?
Vorbeste, Antoine, doresc sa te-ascult.
Complice-mi clipesti din inaltul cu stele
Imi spui ca e bine, acolo-ntre ele,
Imi spui si ca vrei sa ma-ntorci intr-o carte
Sa sarim inapoi veacul ce ne desparte.
Emotionant si atat de firesc, ultimele versuri parca iti urca niste suspine in gat, apoi iti astern un zambet linistit pe fata : Antoine traieste, Micul Print traieste, ce bine, mai e o speranta.
RăspundețiȘtergereMultumesc Leo, e prea mult
RăspundețiȘtergereDa, da, Micul Print n-a plecat, graviteaza in jurul Pamantului iar Antoine se uita la el si se gandeste ca ar schimba finalul cartii