20 decembrie 2010

Alb


Primii fulgi s-au asternut de ceva vreme, diafani si tacuti ca o mirare de frumos. Entuziasmul pe care l-a starnit caderea lor a trecut, si ei, primii fulgi de nea, albisorii, au fost calcati in picioare cu nepasare.

Ne nastem puri. Incetul cu incetul ne murdarim de tot soiul de ganduri si fapte sau nefapte; negandul ni-l toleram mai usor, daca nu e, nu e.

Cat entuziasm cand ninge prima oara! Cum pica puritatea din cer, cum ni se pare ca ne-am curatat de rele, ne bucuram de parca dupa ce se ridica cortina tesuta rar din stelute albe urmeaza sa ne pice din cer bucurii de nu o sa mai putem sa le ducem.
In fiecare an la fel, aceiasi asteptare, aceiasi bucurie alba, un pic de renastere. Nu e deloc rau.

6 comentarii:

  1. acum la noi s-a topit zapada, semn ca puritatea a disparut, terfelita in noroi :) astept si eu o alta micro renastere asa ca de Craciun...

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut Prinţule. Te-ar putea interesa asta: http://bucurvictor.wordpress.com/2010/12/21/paveste-fara-sfarsit-medieval-story/

    RăspundețiȘtergere
  3. :) chimic zăpada e impură deci peste tot este murdărie într-o mai mare sau mai mică măsură. ne naştem impuri, rămânem aşa o perioadă după care simţim nevoia să ne murdărim şi mai mult...
    poate o renaştere din neant ar ajuta la purificare...

    RăspundețiȘtergere
  4. bogdan
    puritatea e terfelita intotdeauna, e asa usor incat nu scapa

    RăspundețiȘtergere
  5. salut victor, multumesc, imi pare rau, deocamdata nu te baza pe mine

    RăspundețiȘtergere
  6. ing
    parca nu erai inginer chimist
    am rezerve si cu neantul

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!