18 februarie 2011

Pe urmele lui Steinhardt

Spuneam mai demult ca m-am apucat de citit "Jurnalul fericirii" de N. Steinhardt.
De atunci mi-am propus sa ajung pe Calea Mosilor - aflasem din carte ca Nicu-Aureliu Steinhardt s-a nascut in Bucuresti, in casa parinteasca de pe Calea Mosilor nr. 208.

Azi, am ajuns in sfarsit in zona si mi-am zis ca e momentul sa caut numarul 208, sperand ca sirul de blocuri sa se intrerupa si sa dau de o strada cu case vechi, sau, in cel mai rau caz, de o casa intre blocuri, prea importanta ca sa fie daramata...

Cand cauti prin Bucuresti o strada, sa zicem ca o gasesti relativ usor, chiar daca nu e una renumita precum Calea Mosilor. Insa, sa te fereasca Sfantul sa cauti un numar de pe o strada mare, pe deasupra sistematizata.

Ca sa pot citi numerele de pe blocuri am luat-o pe linia lui 5, la picior, cu spor, dinspre Obor, pe Calea Mosilor, fireste.
Cu cantec, refrenul lui Vintila, desigur, inainte mars, pana ce batoasa Cale, toata numai banci si blocuri cu multe etaje, ma duce intr-o intersectie unde se incolaceste cu Bulevardul Carol si alte strazi de era s-o si pierd. O gasesc dincolo de intersectie, transformata din artera feroce in strada linistita, cu case. O urmez bucurandu-ma si incepand sa sper mai abitir ca voi gasi casa lui Steinhardt, incep chiar sa mi-o imaginez, ei da, am o mare slabiciune pentru case vechi, mai ales cand ele au adapostit personalitati...

Deceptie! Numerele nu continuau de unde s-au terminat inainte de intersectie, si, cum sareau peste 208 ma intorc frumusel pe partea cealalta cu toate ca erau numai blocuri; imi zic sa nu ma dau batuta, macar sa merg sa vad ce e la 208. Si vad, cum sa nu vad...





Am fotografiat la 207, la 208 tot cam asa dar nu era numar, e un magazin in renovare.

Acum mi-a iesit din cap sa mai umblu dupa potcoave de cai morti dar nu bag mana in foc ca ma va tine mult...

Aproape de 208, printre banci, amaneturi si magazine cu vitrine mari, am gasit o firma mica dar puternica, de vreme ce a reusit sa ramana pe locul ei unde presupun ca e de multa vreme...



O mica rasplata tot am avut, o casa cum imi place mie, pe o straduta adiacenta.



Erau mai multe case, majoritatea renovate, refacute altfel, rar cate una ramasa neschimbata, ca aceasta de mai sus de pe strada Silvestru. Pacat ca peste drum de ea...



Hei! Cine strange gunoiul in sectorul 2?
Ca sa nu fiu nedreapta, sectorul 2 nu arata peste tot ca in Ferentari...

4 comentarii:

  1. Îmi place munca ta! Și casa pe care o văd!
    Succes în căutări!!

    RăspundețiȘtergere
  2. In, o casuta piticilor mai mare?
    Multumim, multumim!

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar de n-ai gasit casa cautata,macar te-ai plimbat,ceea ce unui print nu-i face decat bine:).
    Spor la citit si plimbari!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai da, a scapat printomobilul de greutate
    Multumesc, asemenea!

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!