Trag de usa frigiderului cu tarie ca altfel nu se deschide, are magneti puternici, borcanul cu ciuperci cade, se sparge la picioarele mele, ma oftic, strig "care ai pus borcanul in usa?", ma infurii ca-mi trebuia si nu am altul si s-a mai umplut si toata bucataria, ce dezastru, trebuie sa curat, ma enervez, bodoganesc, iau matura si mopul in viteza si in timp ce adun cioburi imi vin in minte imagini ale grozaviilor petrecute in Japonia si realizez cat de ridicola e supararea mea. Amutesc.
Doamne, ajuta-i pe japonezi!
foarte frumos spus. mă alătur și eu rugii tale, alteță. oamenii ăia dau un nou sens verbului ”a îndura”. să sperăm că vor trece și peste asta, până la urmă.
RăspundețiȘtergereintr-adevar, indura cu demnitatea caracteristica natiei lor; de trecut or sa treaca peste toate mai putin peste golurile din suflet provocate de pierderea celor dragi
RăspundețiȘtergere